O anume ea

Motto :

“Impreuna

ne scriem povestea in doi

povestea care nu pare

sa aiba vreun sfarsit…

hai acum

ia-ma in brate

si traieste in continuare langa mine

doar noi 2,

asa cum ne-am obisnuit

si eu

promit sa continui sa te iubesc !”

http://cuvintesifum.blogspot.com/



2 si 9 cu doi de zero intre a fost doar un cadru din filmul regasirii noastre dincolo de un décor poate putin trist si prea strict conturat de marele regizor. Urmeaza alt episod, tot cu doi de zero, amestecati cu un 2 ce devine 1, un an mai aproape de momentul X ce imi va marca definitiv viata. Universul isi vede de treaba lui, ocupandu-se de coincidentele cotidiene si trimitandu-mi mesaje uimitor de frumoase, incat nici nu mai e nevoie sa rostesc eu cuvinte: visul meu se autocontureaza in fel si chip, in nuante de alb si albastru, departe insa de forma lui finala… totusi, inca un an isi consuma ultimele secunde, iar eu sunt in continuare aici, in fata unui monitor, iar tu, probabil undeva, in fata altuia…

Fara raspunsuri si fara alte indicii, nu imi ramane decat propria-mi vibratie X, eternul meu cadou pentru tine, in prag de an nou, cu drag impachetat intr-o hartie fina si mangaiat de acordurile unei ghitari discrete… un la minor ce imi alina tristetea de a nu putea sa te tin de manuta la trecerea dintre ani. Imi ramane doar imaginea ta lina ce imi inunda ochii sufletului meu de copil si imi aduce un zambet senin pe chip. Ma bucur doar ca se termina un an agitat in care am avut parte de multe obstacole si sper sa le pot depasi odata cu noul deceniu in care vom intra peste cateva ore…

Multumesc din inima celor care au fost langa mine in acest an greu, la bine sau la greu, si imi cer scuze daca v-am dezamagit pe unii dintre voi. Ma voi stradui in noul an sa repar ceea ce am stricat si sa fiu mai recunoscator pentru ajutorul primit in acest an greu pentru mine. Viata isi continua cursul si nu se impiedica de mine !

Am adaugat si ceva nou pentru urmatorul an in peisajul X.Vibe : sunt zece minunate bloguri pe care vi le recomand cu drag, dragii mei prieteni, sa le cititi ! Veti avea parte de emotii si trairi speciale care va vor face sa vibrati alaturi de autorii lor. Mie mi-au fost, de ceva vreme, poate cei mai apropiati prieteni si vreau sa le multumesc si lor in mod special ! Cat mai multe impliniri in 2010 !
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Ajun in alb si alb-astru

Motto :

Drumul spre tine parea usor de parcurs, dar m-am inselat, e mai greu decat mi-am imaginat ..drumul spre tine e un drum spre infinit.

Speranta ramane in suflet…
http://beyondme22.blogspot.com/

Pasii mei timizi catre vis se opresc din avantul lor nebun si se aseaza mai linistiti in Ajunul unui Craciun ce probabil imi va alina sufletul meu albastru cu puterea gandului si a zambetului tau lin, vioi, alb… Doar atat spre finalul unui an nu tocmai implinit, al unui drum ingreunat de propriile-mi alegeri. In plimbarea prin orasul golit de oameni, m-am intalnit cu cativa colindatori, amintindu-mi de aventurile pline de spirit din anii nu demult trecuti, fredonand si eu timid “Pe podele de nuiele, duc copii-n palme stele Si le lasa pe la case unde-s gazdele miloase”… Traversand parculetul de langa casa, remark din nou intamplator luminitele albe si albastre ce impodobesc strada, sub forma de stegulete, cu doua dungi albastre imbratisand una alba la mijloc… Armoniile unei melodii imi ingana privirea, e o promisiune pe care o fac adesea, desi strofa a treia parca imi convine mai mult. Dar aici nu conteaza ce imi convine mie sau nu… Dumnezeu stie mai bine...

Recitind cu sete ceea ce scriam anul trecut de Ajun, raman mut de uimire in fata unei vitalitati pe care acum nu o zaresc nicaieri, in fata unei naratiuni demne de premiat, mai ales ca aveam si un motiv de mare bucurie. Te revazusem dupa mai bine de un an si jumatate, dar chiar si asa, tot nu imi gasesc scuze explicative… tot eu spuneam ca e mai bine sa nu iti lasi gandurile sa leneveasca sau sa se ascunda, asta ca sa nu iti para rau mai apoi ca nu ai facut ceea ce ai fi vrut… Ehhh, clisee si fraze goale, stereotipii de care ne agatam cu totii pentru a ne furisa in spatele degetului mic, atunci cand suntem in dificultate. Si mai sunt si mititel sa ma mai pot ascunde… Chiar daca spiritul Craciunului nu capata forme materiale de data asta, cadoul meu pentru tine ramane undeva in suflet, atent pastrat… poate e mai bine asa, nu pot decat sa sper ca e mai bine asa. Stiu ca macar pentru cateva secunde iti vei aminti de mine, zambind !

Va fi crancen de Craciun, va fi si multa liniste in jur, poate prea multa liniste… trebuie cumva sa renasc, sa respir din nou si nu doar formal, sa imi recapat zambetul pe buze, sa fiu din nou insetat de viata si de a trai alaturi de oameni. Aici, singur, in micul meu univers, nu stiu cat voi mai putea rezista doar intre gandurile mele ce zboara catre tine mereu, atat de des, incat uneori realizez ca raman chiar si fara ganduri… nu e bine sa ramai fara ganduri…

Il rog pe Dumnezeu sa il trimita pe Mos Craciun la tine in noaptea asta si sa iti aduca un cadou frumos pe care tu ti-l doresti mult de tot si sa ma lase pe mine anul asta. Sa stea la tine mai mult si sa iti umple inima de bucurie de doua ori mai mult ! …eu poate nu merit nimic anul asta… si, daca poate, sa iti lase sub brad si un zambet de la mine, sau macar un strop din magia vibratiei X care isi va gasi rezonanta din nou in cel mai armonios mod posibil. Pentru ca Dumnezeu stie cel mai bine de ce…

Pana ce chipul tau de ingeras imi va insenina din nou privirea, voi incerca sa reinvat macar sa zambesc asa cum m-ai invatat in anii care au trecut si sa fac pasii mai atenti cu fiecare floricica ce va creste pe drumul meu catre vis. Si daca un alt cliseu de lemn spune ca speranta moare ultima, eu zic ca nu moare niciodata ! …speranta ramane in suflet mereu…

Sarbatori fericite, A……!
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

December wonderland

Motto :

Eu umbra aceasta pe care

O semeni in sufletul meu
Cu mila si trista mirare
Voi duce-o cu mine mereu.

Si-apoi intr-o zi oarecare
In care-mi va fi cel mai greu,
Voi pune-o in vechi calendare
Duminica trupului meu !

Fiori prin mine umbla
Si nu am trebuinta
Te rog pe tine umbra
Sa redevi fiinta !

Mai spune s-aduca si ceaiul
Si vino si tu mai aproape
Citeste-mi ceva de la poluri
Si ninga zapada ne-ngroape

Ce cald e aicia la tine
Si toate in casa-mi sunt sfinte
Te uita cum ninge decembre
Nu rade, citeste-nainte…

“Umbra” si “Decembre” – Nicu Alifantis



Jocul umbrelor zgribulite de vantul taios de afara ma readuce in aproape Ajun de Craciun in universul de basm al unei ierni seci si lipsite pana acum de emotii calde. Ma tot gandesc daca sa vin sa te vad sau sa las ceva vreme sa treaca… nu mai stiu daca e bine sau nu, nu stiu daca voi regreta ca as fi venit, sau… mai rau, ca nu am venit. Dialogul cu sine nu isi gaseste raspuns, se izbeste undeva de gerul ce isi face loc in gradinita din fata geamului meu impodobit pana mai ieri seara cu omatul alb ce ma face sa ma gandesc din nou la tine…

Va fi un Craciun fad pentru mine, cu spasme amestecandu-se intre ele, fara colinde si fara curajul de a ma mai sui intr-un taxi si a porni in aventura de a te regasi din nou in seara de Ajun… ehhh… viata nu se opreste aici, e doar un pasaj dificil care asteapta sa fie trecut. Mai multa consecventa se impune si ceva pasi inainte…

Imi incalzesc privirea recitind versuri si postari ale unor fiinte pline de sensibilitate care isi astern incercarile creatoare sau propriile trairi in jurnalele lor cibernetice, asemenea mie, reusind astfel sa mai alung macar putin singuratatea care doare. Inchis aici in camaruta mea, incerc la randu-mi sa nasc emotii care sa mai incalzeasca putin frigul de decembrie si sa domoleasca viscolul din sufletul meu gol. Totul s-a stramutat parca in alta parte a corpului meu aproape inert si nu mi-au ramas decat lacrimile de dimineata ce au capatat proprie personalitate, rabufnind atunci cand vor ele… stapanirea de sine imi este uneori straina, desi reusesc mereu sa imi reprim pornirile necuvenite.

Nu imi ramane decat rugaciunea fierbinte ce razbate dincolo de trup, transpusa in acordurile line ale unei balade ce striga dincolo de tot ce ma inconjoara si ma tine inca in viata :

“Fiori prin mine umbla

Si nu am trebuinta

Te rog pe tine umbra

Sa redevi fiinta !

Flamand de iubirea intreaga

Pe vremi de amurg mohorat

Cand zodiile noaptea-si dezleaga

Ma satur cu-o umbra si-atat.

Si sufletul meu te mai roaga

Magnetic catarg doborat

Tu, umbra tacuta si draga,

Aseaza-ti fularul la gat…

O umbra se-nchide in mine,

O umbra prin mine trecu.

E-atat de rau ca e bine,

E-atat de mult da ca e nu

Bacovia-si iese din sine

Si rade in "a" si in "u"

Si-o umbra in viata ma tine

Si umbra aceea estï tu,
...si umbra aceea estï tu.”
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Al meu ingeras

Motto :

"Ne-am inecat sufletele la margine de mare.
Am crezut ca mi-au crescut aripi
Si te auzeam in gand.

Cuvintele ma gadila cand tu vorbesti,
Dar nasti taceri si cuvintele le-ngropi
Un pumn de nisip si-o gura de tristete.

Pe-un nor de cer
Oameni-ingeri cu bratele-nainte
Se arunca intr-un gand amar
Sa gaseasca stropul de iubire necesar."

http://zbor-la-tine.blogspot.com/

Un anisor se implineste azi de cand magia X.Vibe si-a facut aparitia in viata mea, un anisor plin de emotie, marcat de reintalnirea cu al meu ingeras sub atenta mangaiere a unui curcubeu deasupra Orasului Ales de Dumnezeu pentru mine. Un anisor in care mi-am asternut trairile aici in fata ochilor tai care au citit si au tresarit la fiecare cuvintel scris din iubirea mea pentru tine, un anisor in care zilele au trecut parca mai greu. Si totusi am fost aproape de tine...

Prieteni vechi si noi, evenimente reusite dar si esecuri, zambete timide si lacrimi mi-au inganat deopotriva sufletul insingurat acum de Mos Nicolae, cam la fel cum eram si acum un an cand a inceput aventura X.Vibe, nascandu-se un simplu blog ce a generat multe emotii si trairi din cele mai diverse cititorilor fideli. Dezamagit de consecintele propriilor alegeri si de alunecarea inapoi intr-un cerc vicios care se invarte cu mine odata, nu reusesc sa mai scriu asa des, sa-ti transmit ceea ce tu stii prea bine deja... poate ca si teama de a nu se transforma cuvintele mele in arme impotriva mea, poate ca e mai bine sa raman ceva mai retras intr-un coltisor fermecat undeva in inima mea. In fond, asta nu schimba cu nimic ceea ce simt acolo, cu adevarat. Stiu ca trebuie sa merg mai departe, sa revin intre oameni si sa am grija de viata pe care o am in dar de la Dumnezeu, stiu ca trebuie, dar... acum... parca nu prea mai stiu cum... Revazand aseara scena de final din filmul "Leon" dintre Mathilda si Leon, ceva s-a zdruncinat in adancul sufletului meu, reamintindu-mi o lectie pe care am invatat-o si eu de la tine acum ceva anisori pe un mal azur de mare, lectia iubirii de viata si a zambetului senin de copil. Am ramas corigent la lectia asta, sunt pe cale sa fiu chiar exmatriculat din cauza asta. Solutia e una singura: trebuie sa imi actualizez din nou materia si sa trec la actiune ! Altfel, totul se duce de ripa...

Vreau sa multumesc tuturor celora care au butonat chiar si macar o singura data in acest anisor magia blogului X.Vibe si au dedicat o particica din timpul lor impartasind impreuna cu mine emotiile si armoniile celor mai sincere trairi pe care am dorit sa vi le transmit, iar daca v-am gresit unora dintre voi cu ceva, orisicat de mic imi cer umil iertare in fata voastra. Voi persevera in a deveni si mai subtil, poate mai inspirat si mai cald pe mai departe si fara indoiala ca sunteti cu totii in inima mea !

Mai pe fata sau mai voalat, mai nuantat sau negru pe alb, mai romantic sau mai brutal, am imbinat cuvintele cu muzica intr-un fel prin care am incercat sa va fac sa intelegeti mai bine ce am vrut sa exprim. Lait-motivul armonic al povestii fara sfarsit, acordul de ghitara in la minor, este poate unul din misterele cheie a ceea ce am vrut sa definesc prin vibratia X in acest an. Nu am uitat nici de restanta privind cartea pe care intentionez sa o scriu, dar probabil ca va veni si timpul potrivit pentru asta. Iar daca am inceput acum un an primul meu eseu pe un vers de Iris vreau sa deschis al doilea anisor dedicand ingerasului meu cele mai sensibile versuri ale lui Florin Chilian pe care le-am descoperit zilele acestea:

Zece intamplari ciudate si-o minune

Te-au adus in casa zece...

Zece pictori se tot mira

Cat esti de frumoasa.

Zece zile trec absurde nu stiu

Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu

Zece vieti de-as sta cu tine... tot ar fi putine...

Doua stele paralele,

Stele, lacrimi innodate

Si lumina de la ele

Pentru tine toate.

Patru printi cu trei castele

Ape, lanturi fermecate

Si tot cerul peste ele

Pentru tine toate.

Sapte zane, toate bune

Licurici, sperante-n noapte

Si piticii din poveste

Pentru tine toate.

Noua magi in faptul serii

O potcoava sus, departe

Si comorile din suflet

Pentru tine toate.

Zece pictori se tot mira... cat esti de frumoasa.

Zece vieti de-as sta cu tine... tot ar fi putine...

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Sarbatori fericite sa ai, al meu ingeras drag !

...oricum cuvintele sunt prea mici si prea putine fata de ceea ce iti doresc eu din inima mea de copil. Aproape de sufletul tau, B.
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Noiembrie doi

Motto :

Now I've tried to talk to you and make you understand

All you have to do is close your eyes

And just reach out your hands and touch me

Hold me close don't ever let me go

More than words
is all I ever needed you to show

Then you wouldn't have to say

that you love me

'cause I'd already know…

“More than words” – Extreme


Da, e noiembrie din nou in viata mea, gandul mai rotund se asterne alene dominat de simtiri contradictorii, iar pe tine nici nu stiu daca macar te mai interseseaza. Daca mi-as fi dorit un cadou astazi era un cuvant de la tine, un zambet sau, ce spun eu… deja ma intind ! Poate ca nici zambetul tau nu il merit… nu-i nimic…

Draga mama si draga tata, eu va multumesc pentru ca acum treizeci de ani pe vremea asta m-ati adus pe lume si va rog sa ma iertati ca astazi, nu merit nici macar un cuvant sau un zambet din partea ei… raman in continuare singur intr-o lume in care am sosit poate prea devreme, raman langa voi si langa bunica mea, cu bune si cu rele si cu ce imi este ingaduit de Dumnezeu !

Ma cert ca un fraier cu mine insumi, neimpacat cu gandul ca aceste zile seci trec pe langa mine aiurea, incercand sa ma reconectez la viata si cu sufletu-mi strigandu-te in tacere, desi tu probabil crezi ca sunt un nebun exilat undeva la marginea lumii. Sunt prizonierul propriului meu vis de iubire, in care tu imi colorezi ca intr-un caiet de desen golurile lasate de ciocnirile pe care le-am infruntat pana acum. Efectul treizeci se imprieteneste cu un constient ancorat in schemele mentale si prejudecatile mediocre ale unor oameni slabi si incapabili sa se delimiteze de sistem. Subconstientul insa, inca mai lupta, inca mai exista o licarire de speranta acolo care nu va pieri niciodata atata timp cat voi mai deschide ochii dimineata si voi lasa soarele sa imi inunde obrajii arsi de lacrimile de dor care au nascut un mic ocean in ultima vreme… chiar si asa, pe tine putin te interseaza de nebunul ala… ala care te iubeste ! Ghitara graieste singura… mai presus de cuvintele goale si de ochii mei care sunt si ei umani si au in spate un suflet, un suflet singur…

Si daca noiembrie doi a fost sa fie, atunci Dumnezeu a spus ca intr-0 buna zi acel doi se va completa din doi de unu, si va ajunge mai apoi tot unu. Pana atunci voi mai aduna cateva primaveri in inima mea, certandu-ma cu propriul ego incapatanat de a ramane departe de tine, departe de viata. Si daca acum incapatanarea este clar una motivata, imi doresc sa scap odata de ea si sa nu mai fie nevoie sa imi patez oglinda virtuala pe care tot o privesc aici prin acest umil blog ce iti este dedicat mare parte cu picaturile oceanului de ninsoare ce se tot astern lin peste mine.

Toate astea pentru ca nebunul ala pe care il crezi tu sa aiba din nou intr-o zi curajul de a zambi din nou, de a trai din nou in armonie si implinit ca nu si-a lasat gandurile frumoase aruncate in paragina si uitate undeva la marginea lumii. Iti multumesc mama, iti multumesc tata si ma rog la Dumnezeu sa aiba grija de voi ! De maine, un alt capitol se deschide pentru mine…
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

7 litere

Motto :

Fly the ocean in a silver plane

See the jungle when it’s wet with rain

Just remember ‘til you’re home again

You belong to me…

“You belong to me” – Vonda Shepard

Imi este dor de tine. Atat de dor incat daca as veni sa te vad acum stiu ca pe urma mi-ar fi si mai greu decat imi este si-asa fara tine. Plimbandu-ma prin parc si zarind baieti si fete tinandu-se tandru de mana, lacrimile imi scrisneau intr-atat incat le puteai auzi nasterea lor din perechea de ochii insingurati de atata amar de vreme. Ma refugiez in fata unui calculator ambulant si prafuit, ratacindu-ma printre fotografii si lacrimile rebele ce imi lasa sufletul insetat de iubire, insetat de caldura si insetat de tine. Este atat de ciudat si de neobisnuit ceea ce simt, atat de intens si in acelasi timp atat de greu sa o impartasesc cu tine. Multi ar spune ca sunt un nebun de pe o alta planeta… putin imi pasa. Vreau macar sa sper ca vei citi poate aceste randuri si intr-o zi ma vei intelege si imi vei ierta “indranzneala” de a iti rosti numele in adancul cel mai lin al sufletului meu de copil.

Daca as anagrama numele mamei mele, culmea, tot la tine as ajunge ! Coincidentele sunt peste tot in mintea mea, pure intamplari si conexiuni misterioase, pana si statusul unei domnisoare pe care l-am citit intamplator acum cateva minute pe un alt site in timp ce imi cautam cuvintele sa le adun aici pentru tine. Evident ca miracolul vibratiei X se resimte din plin, indiferent de starea mea de spirit, reamintindu-mi cum a inceput povestea fara de sfarsit a unei iubiri imposibil de imaginat, pe atat de speciala si de diferita de sensul comun al unei notiuni uzate si luate aproape deja in derizoriu de multi superficiali ultramoderni.

Dulcele stil classic ramane la baza unui sentiment care isi sparge propriile tipare, devenind intr-un mod deosebit un fel de a simti, de a trai si de a ma exprima. Mai simplu spus, am reusit sa dau o noua dimensiune iubirii, dimensiunea X, ce depaseste cu mult sensurile comune ale ei, iar asta nu pentru ca as fi un providential indragostit cu simptome specifice de fluturasi in stomac, ci pentru ca tu esti atat de speciala incat mi-ai reformatat total structura interioara a propriului ego.

Lasand cuvintele complicate la o parte, incerc sa imi limpezesc ochii incordati de atata comuniune cu oceanul deasupra caruia zbor cu un avion argintiu F 22, pe acordurile pline de octombrie ale unei melodii din Ally McBeal, unul din serialele mele preferate dealtfel, regasind sub batista mea micul fulg argintiu pe care parul tau l-a mangaiat odinioara langa un coltisor azur de mare. Este o alta stranie coincidenta care ma readuce langa tine intr-un timp nu prea indepartat din trecut. Dar ce mai conteaza asta acum… seara isi face loc printre cuvinte si imi risipeste cu tact imaginile pline de sarm din subconstient, lasand loc unui nou vis in care poate ne vom intalni din nou.

Numai asa cred ca e mai bine acum, pentru amandoi, dar poate mai ales pentru mine. Nu vreau sa risc si sa imi testez puterea de reactie si de rezistenta dupa o revedere acum… sunt slabit si prea vulnerabil incat nu mi-as putea stapani emotia de fata cu tine, o emotie fireasca si sincera care sunt convins ca o resimti din ritmul cuvintelor care se zbenguie aici de ceva vreme. Asa ca, nu iti spun decat somnic usor si tie, iar ingerasii sa iti vegheze cele mai frumoase vise ale tale. Voi fi si eu printre ei, acolo langa tine, _ _ _ _ _ _ _ :)

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

My little lady bug

Motto :

Where are you this moment… only in my dreams

You're missing, but you're always a heartbeat from me.

I'm lost now without you, I don't know where you are

I keep watching, I keep hoping, but time keeps us apart…

Is there a way I can find you ?

Is there a sign I should know ?

Is there a road I could follow,

to bring you back home ?

To me...

“If I could be where you are” - Enya

Departe de atingerea mainilor mele ce mangaie acum durerea unui suflet blocat undeva in Univers, departe de aproapele unui cuget rusinat de a mai vibra, departe de acordurile naturale ale unei tonalitati care defineste lin iubirea mea esti tu, impreuna cu mica mea buburuza domnisoara. Ma incearca din nou visul in care apari si dispari, fara sa imi spui ‘la revedere’… iar gandul tau curat zboara catre mine, vestit gingas de mica mea buburuza domnisoara… sau poate doar asa vrea inima mea sa fie… Acordurile despre care iti tot spuneam sunt acum mai timid inganate de mai multe viori si de o voce interioara ce inca mai razbate dincolo de mine, dincolo de neputinta care inca imi domina spiritul. Ele descriu totusi o singura intrebare si un singur raspuns care sa ma ajute sa imi regasesc drumul catre tine.

Nu-i asa ca toate astea se vor termina intr-o zi ? Nu-i asa ca rostul atent ales de Dumnezeu pentru tot ce se intampla il voi intelege in ziua in care manutele tale se vor intalni din nou cu ale mele ? Nu-i asa ca incepi incet, incet sa ma intelegi ?... macar un pic ?...

Sunt un sufletel ce isi alinta micul strop de visare ce i-a mai ramas, alaturi de armoniile ce acopera cald sunetele ascutite si bruiajele citadine din jur. Imi caut acel dram de energie care sa ma readuca la viata, sa imi reactiveze simturile, sa iti scriu din nou in fiecare zi, sa stii mereu ca sunt aproape de tine chiar daca deja simti acest lucru in ciuda momentului greu care ma apasa. Printre lacrimile limpezi care isi fac loc printre cuvinte si gandul de multumire pe care il trimit cu recunostinta si trist ca nu pot sa intorc macar cu o floricica alba emotia ce ma cuprinde, las armoniile si viorile sa vorbeasca si sa spuna ceea ce cuvintele nu pot face. E atat de bine sa stii ca cineva se gandeste catusi de putin la tine, ca iti vrea binele, ca simte alaturi de tine si ca iti impartaseste trairile… daca ar stii acel cineva cat de aproape ma simt de tine si cat de complicata este coincidenta unui f-ulg argintiu poate ca m-ar certa din nou, insa nu cu rautate, ci cu o gentilete delicata asemenea aripioarelor unei mici buburuze domnisoare.

Exista oare o cale sa te pot gasi ? Exista oare un mod prin care sa fiu acolo unde esti tu acum si sa pot sa iti privi chipul si zambetul tau senin ? Exista oare un raspuns la toate astea ?!

Adierile reci ale toamnei care isi fac loc printre razele de soare cu dinti sper sa imi alunge frunzele ruginii ce imi acopera inima, lasand loc unei noi primaveri rotunde si care sa puna capat unui douazecisinoua acid de care parca as vrea sa uit cat mai repede. Poate dupa dusul rece care mai prinde bine cateodata – de n-ar mai veni vreodata, va aduce dupa sine un nou val azur ce isi va defini combinatia optima intre alb si albastru, colorandu-mi din nou viata si spaland toate nuantele de gri din sufletul meu.

Si tie iti doresc la fel sa ai parte de cat de mult bine, asemenea gandului tau curat pe care mi-l trimiti si ma faci sa tresar ca un copil, pana cand ne vom intalni vor trece toate relele si atunci vom rade si ne vom aduce aminte de momentul asta ca si cum mana mea ar prinde-o acum pe a ta si am face timpul sa stea in loc macar si un minut, micuta mea buburuza domnisoara :)
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Does she really know ?

Motto :

Daca maine ar fi ieri

As simti cum iarasi sper.

Cum doresc din nou iubire

Si o viata alaturi de tine.

Daca maine ar fi azi

As fi cu lacrimi pe obraji

Si cu dorul de la tine

Ratacind mereu prin mine.

http://beautyheart65.blogspot.com/

Cuvintele tale ma aduc din nou fata in fata cu oglinda unui suflet ratacit si aproape resemnat de ceea ce se intampla in jur. Explicatiile nu isi mai au rostul, o mana divina se intinde catre mine, dar parca nu mai am puterea nici macar sa o prind. Decizii confuze si actiuni desarte imi ingusteaza drumul catre vis, un vis in care ai aparut din nou ca un miraj menit doar sa imi reaminteasca totusi ca inca traiesc si inca mai respir, chiar si mai incet, doar pentru tine.

Din departare buburuza mea preferata isi alina aripioarele ei gingase si parca usor triste, zburand lin catre mine dar parca pierzandu-si increderea ca floarea pe care o cauta spre a-si impartasi bucuria si pofta de viata mai exista. Oarecum si eu ajung sa simt ca totul se naruie in jurul meu, ca iepurasul meu drag m-a uitat si devin deja un pisalog ce isi rescrie gandul sau iar si iar, nemairegasind frecventa aceea magica de comunicare cu Dumnezeu. Ar trebui poate sa ma apuc din nou de studiu si sa recapitulez o lectie pe care se pare ca am cam uitat-o… care este lectia nu va spun inca… Ma intreb daca mai stie ceva despre mine, daca isi mai aminteste anii plini de armonie care ne-au adus “impreuna”, daca acum tresare rasfoind cu sete aceste randuri din adancul unor trairi ale mele ce le-am tot descris si redescris de mai bine de noua luni pe acest blog.

In curand douazeci si noua va deveni un treizeci rotund si plin de experiente de viata, desi parca mi-as dori sa ramana pentru totdeauna un douazeci si noua etern… in fata unei iminente schimbari simt ca ar trebui sa aduc si in mine undeva o schimbare de fond si nu doar de forma care sa contureze o noua atitudine mai ferma si mai clara in exprimare, mai optimista si mai vioaie, mai sanatoasa si mai armonioasa in acord cu ceea ce imi doresc cu adevarat sa mi se intample. Vreau o minune inlauntrul meu, o minune care sa porneasca din miezul de credinta pe care inca il mai am, acoperit acum de o coaja tare ce trebuie sparta cumva… nu stiu daca un ciocan sau poate un fulg de nea ar reusi sa faca asta, insa stiu ca sigur gandul tau curat ar reusi mult mai usor si mai repede sa o dea la o parte.

Vremea concluziilor si a frazelor de lemn e totusi foarte departe de ceea ce va urma cu adevarat in viata mea. Fiorii unui dor ce si-a inchiriat de mult o camera in inima mea, platind parca in avans chiria pe vreo cinci ani, isi fac simtita prezenta in fiecare gand, in fiecare cuvant, in fiecare respiratie tacuta ce imi insufleteste zi de zi trupul. Un alt suflet graieste intr-un fel special acelasi lucru : “Te voi astepta mereu, la poarta tacerii mute, cand picuri de ploaie zdrobesc tacerea…” Ma simt mic si neinsemnat uneori cand citesc si recitesc acest minunat blog pe care l-am recomandat la motto, un blog care prin insasi al sau nume este insufletit de inima frumoasa a unei fiinte gingase si plina de sensibilitate, sau, mai simplu, a unui suflet.

Pana cand minunea se va implini, iar schimbarea isi va face cunoscute efectele nu voi inceta sa vibrez atata timp cat fiinta-mi va exista, sa scriu si sa fiu aproape de tine, chiar daca nu stiu daca stii intr-adevar ce se intamapla cu mine si daca vei dori vreodata, cu rabdare sa imi asculti sufletul graindu-si iubirea lui pentru tine. Daca toate astea se vor intampla sau nu, va fi doar vointa lui Dumnezeu pentru mine.
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Lucid dream

Motto :

How many years
Since you found yourself

Staring at an endless sky?

Unaware of yourself

Who you are and where you're going

Only living

Only breathing

Losing all sense of time

The most fragile of things

Captivates and embraces you

Surrender and be witness

To this rarest of moments

No need to fear

No need to worry

About years that passed

About time you lost

Live seconds as a lifetime

Time it does not matter

You live within the sense

Of the stillness of time.

VNV Nation – “Endless Skies”

…1821 de zile, o ora, 48 de minute si 57 de secunde pana la inceputul unui nou drum, sau a unei evadari dintr-un vis ce imi rasuna in intreaga fiinta, ajunsa intr-un moment de transformare aparte, intr-o rascruce de drumuri in care vantul bate din fata, din ambele directii. Cel mai dificil este sa imi mentin echilibrul aici in mijlocul unui drum fara de sfarsit pe care singur l-am ales si care, fara indoiala, isi arata coltii. Incerc sa imi reamintesc de unde a pornit totul, imi revin in minte soaptele tale din visul tomnatic de septembrie devreme. Este multa tristete in inima mea… multa solitudine si prea multa tacere. Asa de multa, incat nici nu imi vine sa mai incep un alt paragraf… imi vine sa scriu in continuu, sa desenez prin litere tacerea unui suflet ce isi striga durerea, ce isi doreste renasterea, ce isi coloreaza apatic clipele goale care trec aiurea, fara tine…

Imi ascund plin de rusine privirea mea oarba, inerta si totusi atenta la orice mic semn sau frecventa emisa in Univers de tine. Redus la o liniste dinaintea furtunii, pana si ingerasul de langa mine priveste uimit un monitor care parca nu vrea sa imi accepte literele in ordinea asta ciudata, implorandu-ma parca din toti pixelii lui sa imi electrocutez sarcinile negative si sa revin cu o continuare plina de sarm ce se lasa asteptata undeva departe… cuvintele prea complicate te fac sa iti pierzi rabdarea sa mai citesti, iar paragrafele lungi si fara o idée clara iti induc o stare ciudata de somn… mai bine nu mai citi… si asa este prea trist si nu trebuie sa iti incarci tu gandurile cu toate lucrurile astea care nu se asorteaza deloc cu zambetul tau senin de copil… cand scanteia va reaprinde din nou lumina in camara sufletului meu, vei stii negresit.

Imaginea cerului apasator cu gust de vanilie este singura care ma tine agatat in viata, ca un cuisor de scortisoara a carui aroma nu cedeaza indiferent de cate lacrimi mangaie acum obrajii mei plictisiti deja de a le mai numara… sute, mii, zeci de mii, nici nu prea conteaza. Imi ramane o singura scapare: evadarea din visul acesta lucid, aproape cu ochii deschisi, prea innecati si incordati a se mai inchide… ma zbat undeva intre zorii unei dimineti de toamna si un apus de soare grecesc care apare brusc, fara a mai putea zabovi macar un ceas sau doua peste zi. Iar daca vei avea curiozitatea sa asculti putin cheia sol de mai jos, printr-un simplu click, vei constata din nou acelasi solo de ghitara care precede mesajul unui motto extrem de sugestiv, poate putin mai complicat de inteles in engleza… inca un solo in la minor al unei ghitari ce cu sfiala isi acompaniaza solistul si il ajuta sa transmita vibratia aceea minunata care te cuprinde cu fiecare nou click, vibratia X.

Ma reculeg in fata aceluias cer vanilat, tot sperand ca intr-o zi sa te tin din nou de manutza si sa ma imbat de fericire ca te-am regasit, iar visul meu lucid sa se fi terminat definitv… pana atunci insa, inca un gand al meu zboara lin catre tine, plin de dor, de sarm si de iubire…
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Un simplu cadou

Motto :

Vreau 29 de buchete si-as putea sa fiu si fericita!

http://million-dreams-bubu.blogspot.com/

Lucrurile simple sunt si cele frumoase. Este mult mai usor sa gandim simplu, decat sa ne aventuram in scenarii incalcite si fara noima. Visele mele s-au incununat intr-o dimineata de septembrie devreme cu o lectie de pian, cu un sarut tandru si cu un raspuns : “…sigur ca de la tine a inceput totul !”. Desigur ca vibratia X isi face simtita prezenta, intr-o zi speciala care se cuvine celebrata cu o melodie delicata, un trandafir alb si un gand curat ce capata contur pe un blog ce implineste azi 9 luni de zile. Sa fie toate astea o mare coincidenta ?! Poate ca da… sau oare nimic nu este intamplator ?! Asta vom descoperi impreuna intr-o alta zi. Astazi este o zi speciala si se cuvine a nu complica ideile, ci a le lasa simple, pure si albe.

Ingerasii sunt cu totii invitati astazi la tine, mai putin unul care acum ma priveste cu zambetul lui infinit si imi incanta auzul cu armoniile unui pian alb care nu mai pridideste a mai obosi vreodata, tanguindu-si fin corzile abia atinse de clapele sale prietenoase. Este un fel de balada a unei iubiri magice care ma invaluie intr-un castel de gheatza menit sa pastreze nealterata esenta ei. Cateva cubuletze de gheatza ce s-au desprins din zidurile castelului strajuiesc fericite un trandafir ale carui treisprezece petale sunt acum miraculos mangaiate de fulgisorii firavi si albi invitati si ei la petrecerea ingerasilor. Melodia de care iti spuneam o poti asculta si tu, e putin mai jos de aceste umile randuri… Un simplu click e de ajuns !

Desi toamna isi impune incet capriciile prin norii pufosi de ploaie care uda si racoresc astazi pamantul in care vor creste roadele naturii, lumina albastra ce razbate prin geam isi regaseste un loc simplu de odihna intalnind petalele albe si proaspete ale unui trandafir ce a ajuns deja la tine, dis de dimineata ! Incerc sa ignor toate grijile si gandurile gri, sa ma detasez de lucrurile care ma apasa pentru ca azi trebuie sa fiu in armonie cu Universul caruia i-am cerut un simplu cadou pentru tine. Mi l-a oferit, iar eu trebuie sa am grija de el si sa ii multumesc pentru gest. Imi reamintesc acum lectiile uitate si lasate in ghiozdan intr-o dezordine de nedescris, iar scoala vine repede peste mine, luandu-ma aproape pe nepregatite. Eh ! …sa ramanem mai simplu la subiectul zilei: un simplu cadou pentru tine !

E atat de frumos sa poti oferi incat iti aduce o liniste interioara pe care de multe ori ti-o doresti insa nu o gasesti, orisicat de mult ai cauta-o. Pe cat de simplu este sa rostesti un ‘multumesc’, pe atat de greu este sa ma pot bucura de el, departe de locul unde mi-as dori sa fiu acum. Imi raman doar visele mele prietene care imi alina din cand in cand sufletul ce imi bate acum pentru tine.

Si pentru ca totul sa fie si mai interesant, in seara asta voi avea ocazia sa vad un film nou din ale carui imagini am utilizat nu demult cateva dintre ele ca si punct de pornire in nuantatele mele istorisiri pe blog. Este un film de actiune, misiune imposibila 3, care a fost programat chiar azi la ora opt si jumatate la pro tv. Sigur ca e inca o mica coincidenta nevinovata, ca doar nu se gandeau cei de la tv sa isi coordoneze programul cu ceea ce am scris eu aici. Universul a facut in asa fel sa se intample toate astea. De maine insa, misiunea se va muta insa in viata mea reala si abia astept sa gasesc solutiile corecte si inspirate acelor dileme care inca ma abat de la drumul corect. Cu un mic ajutor de la Dumnezeu, voi reusi sa trec peste…

Ziua in care voi fi din nou liber sa zbor va veni curand si atunci bucuria va exploda din toate partile si ma va readuce langa tine. Azi, insa, ma joc cu literele si cu sunetele care sa coloreze frumos acest simplu cadou pentru tine :

Lumina ce-mi inunda ochii
Am sa o mangai lin

Magia cerului senin
Uimeste chiar si pescarusii
La mal de mare se adun
Toti deasupra unui val
In care zburda veseli stropii

Albi si vioi de apa dulce
Numai la tine repezi vin
In dar cu-o alba floare !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Window of my soul

Motto :

Wish I told her how I feel,

Maybe she'd be here right now

but instead...

I pretend that I'm glad you went away

These four walls closing more every day

And I'm dying inside

And nobody knows it but me...

Like a clown I put on a show

The pain is real even if nobody knows

And I'm crying inside

And nobody knows it but me...

“Nobody knows it but me” - Babyface



E noapte deja, iar ochelarii mei tind sa capete o patina fina de tristete a ochilor indelung atintiti pe fereastra… Nu mai zaresc nimic, nu mai vii, nu ma m-ai inveselesti cu miciile tale momente de magie, nu te mai sfiesti sa imi apari in vis, cu tot cu fotografiile mele preferate, cu crampeie din amintirile mele din viitor…

E noapte deja ! Sa vina cineva sa aprinda lumina, pentru ca vreau sa te zaresc mai clar atunci cand vei aparea undeva intr-un coltisor al ferestrei sufletului meu.

Ma uit undeva in gol si parca haul este prea adanc sa pot patrunde dincolo de geamul rigid care ne desparte… sunt geamuri din acelea facute sa reziste, sa reziste… sa reziste in fata frigului si a ploii, sa pastreze caldura si linistea acolo in inimioara ta, pana cand oceanul va face pace cu norii gri si tumultosi, pana cand te voi zari intr-o zi si voi tresari din nou ca si data trecuta, furisandu-ma in spatele unor balustrade.

Oare balustrada sufletului meu ma mai poate sprijini ? Oare nu s-a plictisit de mine si de agatarea asta disperata a mainilor mele ? Oare mai exista scari de urcat ?

Sunt undeva la primul etaj si caut in jur indicii care sa ma conduca la usa ta… E intuneric pe scara ! Sa vina cineva sa aprinda lumina, sa pot vedea treptele care nu le mai simt sub mine si sa ma ia de mana mea blocata pe balustrada de otel…

Ce mai conteaza la ce fereastra privesc ! Oriunde ma uit, se reflecta in geam chipul tau care ma priveste timid si usor zambitor, spunandu-mi prin clipirile unor pleoape fine si moi ca trebuie sa ma adun, sau sa ma readun, sau sa imi reasez in ordine lucrurile pe care le am… Fereastra asta din fata mea se incapataneaza sa se mai deschida de parca s-ar opune sa scot capul afara si sa ma uit pe aleea din capatul blocului meu. A ramas blocata, redand ca o oglinda semi-transparenta chipul tau, ochii tai, parul tau, obrajii tai…

Incerc sa imi alung teama ca nu vei mai veni, ca nu te voi mai zari vreodata, incerc sa imi spun ca nu trebuie sa ma opresc la mijlocul unui drum, am inca sanatatea de partea mea (imi readuce aminte tizul meu ca este cel mai important lucru); macar asta sa nu o mai pun in pericol. Caut solutii care par de negasit, calculele complicate atrag imagini neclare, ma zbat intr-un cerc stramt care devine pe zi ce trece mai mic. De m-ar sugruma odata si m-ar trezi la realitate, poate mi-ar prinde bine. Ha ! Bine… ce cuvant pe care nu l-am mai scris de mult ! Bine… ce bine ma simt sa scriu din nou “bine” !

Raspunsul intrebarilor tale se afla aici in fereastra asta deschisa acum, numai de vei naviga printre titlurile aliniate ce alcatuiesc rama unui suflet de om, cu bune si cu rele, cu zambete si lacrimi, cu certitudini si iluzii, cu sperante si vise desarte, cu credinta si ratacire, cu iubire si regasire, cu strigate si soapte, cu zile stinse-n noapte… E noapte deja ! Sa vina cineva sa aprinda lumina…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Instead

Motto :

... vibe with me, x.

Este prea liniste sa te mai pot privi in ochi, asa de liniste incat aud ticaitul ceasului de pe perete unde stau agatati doi delfinasi, unul albastru si unul roz, aud pana si ventilatorul unui calculator mut de uimire care nu ma recunoaste aproape. Nici eu nu pot crede unde am ajuns pe un drum pe care singur l-am ales si care acum ma pune la teste cu grad mare de dificultate. Strig dupa ajutor... a... nu ma aude nimeni, apoi sunt atent la soaptele unui Univers care acum este ocupat... x... si nu are timp de mine.

Nici oftatul nu mai e oftat... se transforma intr-o respiratie lenta, intr-un fel de resemnare nociva si inexplicabila, insingurat si infrigurat de propria-mi neputinta. Cum se vor sfarsi toate astea ? Acum chiar nu stiu... sunt impietrit in fata acelorasi taste ce dansau pana mai deunazi pe ritmul imbietor al unei vibratii care se intalnea mereu cu tine si iti amintea ca inca mai exist. Desigur ca nimic din toate astea care acum ma apasa nu au nici o legatura cu tine, ci doar sunt poate niste incercari si teste de maturitate pe care trebuie sa le trec. Am multa materie de recuperat din urma si o recapitulare se impune...

Privirea mea e undeva deasupra parului tau care iti acopera fata luminoasa, deasupra gandurilor tale ce acum incearca sa rezoneze cu mine si sa ma ridice de pe trotuarul unde am cazut impiedicat si plin de frustari. Este frig aici jos, este frig fara tine, este un ciment umed si dur de care m-am lovit in inertia unei alergari haotice de unul singur catre scopuri nobile si greu de dovedit si explicat unor oameni impregnati de scheme mentale adanc conturate cu linii ingrosate grosolan, care au drept importante criterii de apreciere gura lumii si punga plina de arginti... sunt doar in gand langa tine si nici chiar in gand nu m-as incumeta sa te privesc direct in ochii tai senini pentru ca i-as umbri cu norul gri al genelor mele ce sunt acum mai grele decat de obicei.

In loc sa pot redeveni acel romantic visator al unui peisaj de film in care tu esti personajul pozitiv, raman umbrit de propria-mi durere ce imi inunda pana si cei mai optimisti fiori care incearca sa ridice capul si sa vada soarele ce lumineaza dincolo de norii ce s-au aliniat la mine-n cartier, in fata geamului din dormitor si care ma apasa... Dar insa cum viata este asa facuta nu numai din zile roz, am scris si despre zilele mai gri care sunt tot a'mele si care le traiesc, cu un amar pe care nu l-am simtit nicicand pana acum, de parca stocurile de vanilie de pe rafturile magazinelor s-au epuizat de mult si tirurile cu noile plicuri intarzie sa apara, blocate-n trafic... imi umezesc timid buzele care nu vor a mai rosti nimic, fac greva contra unei stari de spirit ce nu ma lasa sa zambesc si, totusi... in loc sa fiu acum cu tine, in brate sa te tin si soapta-ti calda sa-ti aud cum ma imbie, stau impietrit si scriu cuvinte fara noima si fara obiect...

Sper macar tie sa iti fie bine si simplul gand ca poate esti mai linistita imi va da din nou putere sa ma ridic dintr-un adanc in care ma scufund, iar tubul meu de oxigen indica ultimele liniute. Va trebui sa invat din nou sa respir si sa dau din maini cu putere sa pot reveni acolo sus si sa plutesc din nou spre tine... iarta-mi te rog sinceritatea crunta si gandurile triste, ele nu iti sunt potrivite firii tale divine, insa prefer asa decat sa joc un teatru si sa mimez un zambet fals, sa impresionez... in loc sa rad, eu plang in mine, pentru ca azi mi-e greu de unul singur si am si eu un suflet de copil ce are uneori nevoie de iubire, de energii divine care sa ma ajute sa trec momentul greu... Ajuta-ma, Doamne sa o pot privi din nou in ochii ei frumosi ! Ajuta-ma, te rog, sa pot trai din nou asa cum tu ai vrut si nu asa cum sunt acum...
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

One minute passed midnight

Motto :

What doesn’t kill us, makes us stronger !

X.Vibe is The New Attitude

E miezul noptii ! In saizeci de secunde trebuie sa activez dispozitivul de detectie a vibratiilor X. Ai la dispozitie mai putin de un minut sa te conectezi la inter-reteaua neurotica a serverului central. Esti pregatit pentru misiune ??? Esti intreg la minte ???

Ma uit la pagerul montat pe parbriz si vad ca am primit un mesaj: “ne intalnim in park la ora pre-stabilita”. Stau cateva clipe si descarc din laptopul incastrat in bordul masinii adresele parcurilor din orasul ales. Ora o stiu prea bine, insa parcul… parcul… dilema se complica si mai mult cand pe adresa de mail primesc detalii cifrate despre coordonatele bancii de pe aleea douazeci si noua a parcului. Se pare ca aleea e blocata, sau inacessibila cel putin… ceva a intervenit in libera circulatie a trecatorilor simpli pe acolo. Clear ! Clear the alley no 29 !

Noaptea se adanceste in albul fad al unei luni care se vrea plina, insa numai plina nu e… plina de ea, poate ! Plina de evenimente neprevazut de acide, care iti tonifica si iti zgandare totodata toti stimulii neuronali ai sistemului de perceptie extra-senzorial. Ce dracu spun aicea ?! Ticaie secundarul in draci… cateva secunde pana la doisprezece si un minut…

Check ! Misiune initializata… ma furisez pe aleea numarul sase, identific adresa bancii indicate de cifrajul receptionat si ma duc sa verific daca zona este una securizata. Lemnul vechi al bancii sclipeste in nuante de verde proaspat vopsit sub clarul de luna plina ce se vrea rege al noptii… Instalez dispozitivele de detectare a energiilor negative si le conectez la aspiratorul cybernetic pentru a dezinfecta zona. Verific atent fiecare fibra de lemn, fiecare surub care inca se mai misca, fiecare suport de fier sau spatar cu varfuri ascutite. Totul trebuie sa fie impecabil…

In cateva secunde aud zgomote ciudate in jurul meu si imi dau seama ca sunt deja inconjurat… Locatia a fost desconspirata de un virus troian ce a patruns teleleu in laptopul meu de pe bord. Ma las camuflat sub banca de o tufa de bradut, incercand sa imi controlez respiratia si sa identific numarul celor care ma inconjoara de pretutindeni… Imi armez pistolul de calibru unsprezece milimetri si observ ca incarcatorul nu mai are nici un glont… Cred ca am lasat gloantele undeva in torpedo. E prea departe si prea riscant sa mai fac vreo miscare… Totul incepe sa se invarta in jurul meu, tintele miscatoare incep sa se apropie si sa ma localizeze précis sub camuflajul meu ce tinde sa se reprime sub propriai radacina. Raman undeva ascuns in spatele ultimei crengute de brad, sub banca pe care mi-ai indicat-o clar in mesaj.

Deodata cineva se aseaza cu picioarele incrucisate intr-un mod nemaintalnit, sub o forma de X aproape de neconceput. Bratele sunt si ele in aceeasi forma si parca sunt pregatite sa ma cuprinda. Pielea neagra si catifelata se simte chiar de aici de sub lemnul vechi verde sclipind si amestecandu-se acum cu formele ciudat asezate pe banca. Ma ridic, cu pistolul indreptat catre tintele ce acum s-au mutat toate intr-o singura directie, aliniindu-se una in spatele celeilalte, dupa marime… As vrea sa trag, insa imi reamintesc ca incarcatorul este gol… Caut cu disperare imbratisarea mainilor tale si ma las cuprins de ele, respirand des si cu ochii fixati asupra umbrei care ma tintuieste fara mila.

Vocea ta lina imi sopteste: totul va fi bine ! Esti acum aici in bratele mele ! Nu e nimeni in jur ! Suntem doar noi, atat ! Tu si eu…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

...to be continued..."Operation charm"

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Blue for my bunny

Motto :

Te iubesc

Ia ghici …


Simt ca esti aici, in bratele mele care te mangaie usor, iar manutzele tale sunt acum prinse intr-ale mele si tremura firav de teama sa nu le las… singure… Mai simt ca ai vrea sa imi spui ceva, insa emotia din glasul tau lin e prea mare si nu poti ingana decat un sunet natural ce se apropie de frecventa bataii inimii tale ce acum se linisteste, langa a mea… Si mai simt ca fiecare litera pe care o scriu se alinta fin printre vecinele ei din alfabet, laudandu-se ca fac parte din mesajul care acum se naste pentru tine, “m”, “a”, “r”, “i”, … …

Instrumentele din orchestra se succed unul dupa altul, intr-o ordine atent aleasa de dirijor, pianul, glocken-spiel, fairy-effect, ghitara si viorile ce vor vibra impreuna pentru a creea un acompaniament catifelat care va imbraca vocea divei ce isi tanguie melodia si propriile simtiri pe scena slefuita asemenea margelelor de sidef ale unei scoici.

Bagheta magica a sefului orchestrei pluteste miraculous printre sunete, aducandu-le impreuna si facand ca ele sa sune armonios si fara sa deranjeze urechile tale atente de iepuras care sunt acum putin ocupate cu un pupic primit drept cadou de ziua ta… se fastacesc sub atingerea buzelor mele, insa sunt prea rusinoase sa mai reactioneze cumva. E bine sub atingerea lina si calda pentru a se mai furisa la loc in vizuina lor plina de cadouri cu grija pastrate, incat nici macar verisorii nu le-au vazut vreodata.

Sepcutele albastre s-au impartit si au devenit mici artisti estivali, mai putin una care imi acopera privirea mea albastra de ochii celor care nu inteleg dorul meu, de sagetile care ma pandesc sa ma intepe de cate ori au ocazia, de atenta grija a oamenilor care ma vor departe de orasul ales de Dumnezeu pentru mine.

Te strang din nou mai aproape de obrajii mei care iti ating acum ochisorii tai blaxy si nimic altceva nu mai conteaza… esti cu mine acum, iti spun la multi ani, vreau sa stii ca esti cel mai frumos dar pe care l-am primit de la viata si care m-a invatat sa nu uit niciodata sa zambesc :)

Secundele ticaie de zor, sunetele se succed in graba, iar vorbele mele se sting usor udate de roua diminetii de noua primavara ce se implineste incet in calendar, iar motto-ul meu a ramas inca necompletat… sunt niste punctulete care vor si ele sa spuna ceva, sunt sigur ca o sa descifrezi tu ce vor ele sa spuna. Nu uita sa papi o prajitura si pentru mine, ca sunt foarte pofticios sa stii… cu vanilie sau cu mure de padure si un cocktail cu ananas si visine :P
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

X.xm

Motto :

Nu conteaza cat timp petrecem impreuna, iubirea noastra nu consta in cantitatea lui ci in continutul sau, si chiar daca ne iubim doar un minut, ne vom iubi asa cum nimeni nu a mai facut-o sau nu o va face pana acum, iar daca nu vom ramane impreuna, nu voi regreta, ca pentru un minut ti-am aratat ce inseamna dragostea, si nu voi regreta niciodata ca am zambit, ca am iubit alaturi de tine, ca pentru un minut am cucerit lumea.

Fa din iubire o minunata inertie, iar anii vor face inertie din fericirea ta.

Dragostea eterna exista dincolo de cuvinte daca stii cum sa tii focul aprins.

Cum? ... Incepe cu tine!

Iubeste ....si vei fi iubit !

http://iubireaa2ingerasiladepartare.blogspot.com/

Yeap ! Check this out ! The american dream is gently touching your ears. You are simply enchanted in deep harmony with the rhythm of your heart, the same as mine is ! Happy to be in touch again and connecting the X.xm vibe all around me !

Retraind muzica anilor copilariei mele ce acum este accesorizata la vremurile moderne pe care le traim, realizez cat de frumos a fost avand sansa sa cresc pe ritmurile curate si simple ale R&B-ului american, pus atat de subtil in valoare de Mariah Carey, o voce care nu mai are nevoie de alte adjective redundante. Versuri superbe si o interpretare aleasa ce merita aplaudate in picioare… iar cum saptamana aceasta este binecuvantata de marea sarbatoare a Sfintei Marii, iti spun de pe acum LA MULTI ANI… Imi doresc sa fiu eu primul, asa ca am luat-o cu vreo doua zile inainte, asa de nerabdare… M-am gandit ca o asociere mai frumoasa intre muzica ei si acest prilej de sarbatoare nu poate fi depasita de nici un fel de alt gest pe care l-ai interpreta in mii de feluri, poate nepotrivite.

Sunt aproape de sufletul tau si chiar daca urarea mea este una simpla, sper sa nu te superi daca nu o voi face si personal… sa stii doar ca gandul meu este cu tine in aceste zile de august, un gand un pic abatut de cateva adieri de vant care nu imi dau pace. Cand voi reusi sa depasesc momentul, cu siguranta ca altfel vor sta lucrurile…

Am lasat pentru o vreme decorul de romancier amator undeva in camera mea pentru a ma putea exprima mai direct si fara prea multe subintelesuri, cum deja vad ca le-am generat la randu-mi si nu as vrea sa aiba nimeni de suferit din asta. Oricum, un sentiment uman oricat de codat ar fi el, aceeasi esenta o are si nu vad pana unde as putea sa ma ascund undeva in spatele degetului meu mic. Poate acest stil este mai putin spectaculos, dar imi pastrez cateva rezerve de inspiratie si pentru inceputul lui septembrie care va fi unul si mai special. Pana atunci, prefer sa iti vorbesc cat mai simplu si mai relaxat. Daca voi si reusi, asta ramane numai la aprecierea ta…

Alunec si ma las cuprins de armoniile unei melodii care ma aduce cu gandul aproape de tine si recitesc cu placere pasaje pline de emotie pe care numai un sufletzel delicat si special le poate scrie, generand raspunsuri si reactii pe masura in subconstientul celor care inca mai au un ragaz pentru a citi si simti dincolo de cuvinte. Este minunat sa descoperi ca dincolo de cuvinte sunt sentimente alese si ca exista oameni carora le pasa… Poate ca intr-o zi voi ajunge sa cunosc mai bine povestile lor de viata, sa le multumesc pentru ca imi insenineaza din cand in cand viata si sa le intorc recunostinta mea…

Iar cum si maine e o zi, punem literele fermecate in lacasul lor, bulinele verzi si bulinutzele albastre le asezam cu grija in al 29-lea sertar pe care nu il inchidem, ci il lasam in grija unui ingeras cu aripioare argintii care cu vioara sa isi inveleste inima in armonii de La minor. Somnic usor !
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

My secret

Motto:

I have no life. I am just a shadow of a man who used to live with a smile on his face... Now, everything is gone. All I have is a picture with you, reminding me of the happy days of my life... Secret codes or endless little stories, it just keeps me out of reach... I wish I were near you, I wish I should never have taken this photo... just live along, with you...right beside me...

Oricat ne-am stoarce mintile si cat de mult am codifica mesajele noastre, esenta lor iese undeva la suprafata, in ciuda eforturilor noastre de a le invalui in mister. Cu mai mult sau mai putin curaj, ne exprimam morbid sau agresiv, asta conducand la reactii de multe ori adverse celor pe care ni le dorim. Asa si eu, in agitatele mele ganduri ce razbat dincolo de pixelii unui monitor, ma intristez cand vad cum pe cat de pline de iubire, simplitate si finete sunt mesajele mele, cu atat parca simt o mai mare indepartare, si o mai rece reactie dincolo de cuvinte... ai fugit si a doua oara, si din a treia fereastra, singura unde te mai puteam zari ca respiri, ca existi, ca ma privesti... m-ai lasat acum din nou singur cu gandurile mele idioate, care se amesteca intre ele de parca nu isi mai gasesc locul... nu-i nimic, Dumnezeu va avea grija si de sufletul meu...

Sunt departe de tine si de ceea ce imi doresc sa fiu, viata mea este o aiureala totala, un nimic, iar toti prietenii mei, aceia putini cati sunt, au si ei, probabil problemele lor... plutesc undeva in deriva, asteptand ca un bezmetic sa mai scrii ceva, de parca toate semnele mele vitale depind acum de un gand de la tine, o propozitie, un cuvant... esti singura care are puterea sa ma readuca acolo unde candva eram... am fost un fraier, sunt un fraier si nu stiu cat va mai dura starea asta deplorabila. Pentru prima data poate renunt la micile puneri in scena ale ideilor mele in schimbul unei stari reale de spirit care ma domina de ceva vreme...

Nu mi-am propus sa depasesc nici un fel de limita care nu se impune nici macar atinsa, as fi vrut sa te vad insa nu am avut nici macar puterea sa vin pana la tine in oras... nu stiu cand voi rupe pactul cu indolenta si ritmul insipit de viata pe care l-am semnat aproape constient, dar cert este ca ma apropii de propriile-mi limite, simt asta si buba e pe cale sa explodeze... nu vreau sa fie nimeni in preajma mea cand se va produce acest de-click, pentru ca sunt singurul responsabil pentru ceea ce mi se intampla... am ales un drum cu multe bariere si multe piedici, ca un tanar naiv si entuziast, increzator ca poate schimba ceva intr-o lume plina de ignoranta si de egoism exacerbat. Mi-am luat tzeapa, mai pe romaneste, acum suport consecintele. Nu intereseaza pe nimeni lucrul asta si asta poate ca ma doare cel mai mult...

Ma zbat intre un cer si un pamant insorit undeva departe de tine, incercand sa imi tin moralul sus prin armonia care acum imi acompaniaza ritmul de secretara al cuvintelor pe care le tastez. E o descarcare daca vrei a unei energii acumulate intr-un suflet de om singur si care acum striga dupa ajutor... nici macar numai striga. Imi este rusine de impasul in care ma aflu, imi este greu sa ma ridic din nou de unul singur, stiind ca nu am inca motivul pentru care sa o fac aici langa mine. Penibil si resemnat in spatele unei perdele dupa care imi ascund privirea de ochii trecatorilor, oricum nepasatori sau cel mult plini de o falsa compasiune.

Secretul meu nu mai exista. Stii bine cine sunt, stii bine ceea ce simt si nu mai este nevoie de alte explicatii... mi-as dori sa nu fii scris nicicand acest post, insa viata asa e ea facuta. Iar acum, nu pot sa spun decat atat: sunt undeva jos si am nevoie de tine... daca iti pasa orisicat de putin de mine, nu ma lasa aici singur... prizonier al unor visele care nu mai imi dau pace ! Ai grija... de mine, ingerasul meu mic...
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

White Kiss

Motto :

Saruta-mi zambetul si imbratiseaza-mi sufletul... fa-ma sa nu-mi fie teama decat de divin si atat; pentru ca tu esti langa mine si nimic altceva nu ma poate ucide…

http://nu-mi-pasa.blogspot.com/

Un pupic alb pentru tine, atat de timid si de vulnerabil incat pana si floricele din jur s-au rusinat si isi acopera petalele cu o frunza pentru a pastra intimitatea momentului… Zambetul meu se bucura acum de al tau si-ti sopteste fin printre buze : “sa nu mai spui la nimeni, da ?” …iar raspunsul tau nu se lasa asteptat si rasuna sfios : “bine, bine !”

Primul sarut este adesea o imagine pe care o pastram cu grija in sertarul cu amintiri al cutiei cu secrete din dormitor. Este insa primul sarut acordat aceleia dupa care sufletul nostru viseaza ?! De cele mai multe ori, nu… Si totusi tanjim dupa tabloul primului sarut impartasit cu ea, ne imaginam un décor de poveste si respiram adanc inainte sa realizam ca momentul acela se apropie fara ezitare…si atunci ce facem ? Ne fastacim in asa hal, ca uitam de tot ceea ce ne-am planuit atat de tacticos sa facem… Pup !... si gata ! Pe urma, cica apar textele si adjectivele notate cu rosu in carnetel… sau mai simplu, o tacere…

Traim intr-o lume in care inocenta unui pupic este reprimata de contextul modern, capatand uneori dimensiuni grotesti, pierzandu-si de cele mai multe ori finetea si esenta, trasformandu-se doar intr-un detaliu minor dinaintea asaltului decisiv al masculului feroce ce vrea sa isi demonstreze cat de… mare, are el… sufletul, evident… prin gesturi din ce in ce mai lipsite de tandrete si “adaptate” cotelor la pariuri puse dinainte cu gasca lui de cocosi in calduri… Hai s-o mai punem de-un trofeu, mai castigam un pariu, ne mai umflam putin in pene, da-l dreaku de pupic…

Sa revenim ! Multa apa rece pe fata, ceva cubulete de gheata si suntem fresh… Fiecare are propria lui versiune a povestii primului pupic, iar mai ales daca este acela acordat perechii potrivite este cu atat mai frumos… sau mai dureros, in caz contrar… Un subiect de duminica care ma aduce mai aproape de tine, pe ritmurile tale preferate, un subiect care isi cere o continuare ce se lasa asteptata intr-un orizont de timp apropiat, un subiect care ma ajuta sa imi combat starea confuza care ma apasa de ceva vreme… ce as putea sa fac ? Sa vin sa te vad ! Dar, unde… unde te voi gasi oare…

Ingerasii fac nani la pranz, norii se aduna deasupra blocului meu, bunica ma cheama la masa… neah… nu vreau sa ma despart de un pupic la care visez. Sunt vinovat pentru tot ce am scris pana acum si pentru ce inca nu am reusit sa te fac sa intelegi, sunt vinovat pentru ca nu sunt acum langa tine, sunt vinovat pentru fiecare clipa de bucurie care trece fara tine alaturi… Sper sa am ocazia sa imi rascumpar intr-o zi greseala, sa te pot iubi numai cum stiu eu sa o fac si sa iti arat ce ceea ce am scris nu sunt doar vorbe-n vant…

Dialogul soaptelor apune undeva in timiditatea unui pupic alb si dulce care iti cuprinde acum cei mai fini pori ai obrajilor tai care tremura sfiosi de ineditul clipei. Este o vraja a vibratiei X care nu inceteaza sa rezoneze afin cu inima ta, surprinsa mereu de fiecare unda a unei vibratii ce aluneca lin spre punctul in care limita dintre vis si realitate va fi atinsa.

...iar atunci cand obrajii tai se vor obisnui cu starea placut de ciudata care ii cuprinde, iar tremurul lor se va lasa spre gat… spre spate… si iti va cuprinde manutzele tale firave, ma vei imbratisa si vom vibra impreuna in aceeasi frecventa magica a iubirii. Vom invata impreuna sa iubim, ne vom lasa condusi in lumea viselor ce devin realitate, vom zambi la fel de timid ca si in ziua in care iti voi fi daruit primul meu…pupic alb…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Sweetness follows

Motto :

Just remember, the sweet is never as sweet without the sour...
and I know the sour.

“Vanilla Sky” - The Movie, Brian’s Character



Nimic nu este intamplator. Pana si acordurile minore ale unei ghitari reci care imi acompaniaza lin cuvintele… cuvinte care vin si trec, doar sufletul meu ramane langa tine mereu, in curgerea marginita a timpului care odata se va opri in loc… Rasuflarea sa va inceta, secundele vor ingheta, iar buzele tale moi le vor mangaia pe ale mele si le vor reda culoarea rosie, arsa acum de dor, de nori, de vant…

Ma bucur in solitudinea care ma apasa de fiecare mesaj pe care il primesc, pe care Dumnezeu mi-l trimite prin ingerasii mei pazitori, ma bucur ca reusesc sa iti fac privirea sa vibreze, macar si prin simplele mele cuvinte care zboara intr-un dans numai al lor stiut. Astazi cineva drag mi-a dat de veste si mi-a bucurat inima, mi-a reamintit de cine sunt de fapt… un simplu om, cu emotii firesti si care isi exprima simplu si neingradit gandurile.

Este serenitatea de care am nevoie, in lupta cea anevoioasa cu viata, in drumul meu catre tine, contra valurilor care sfarsesc izbindu-se de malul pe care un porumbel alb iti aduce de la mine un gand si o floricica… O floricica rosie ce se rusineaza ea insasi de frumusetea ta divina, o floricica ce parca ii vine sa infloreasca din nou numai pentru tine si pentru manutzele tale gingase… esti inca intimidata de prezenta porumbelului si te rusinezi parca de gestul tandru al sau, care de teama sa nu te sperie, iti lasa floricica undeva pe nisipul ud de valurile sparte ale unei mari acoperite de norii gri ce ascund soarele de privirea ta… iar asta doar pentru ca le este ciuda sa nu vada si soarele ceea ce tu ai primit… Norii nu stiu insa ca puterea lui este insa prea mare si ca de fiecare data, dupa ploaie urmeaza numai el, soarele…

Revenind intr-un plan real, cuvintele ‘multumesc’ sau ‘recunostinta’ palesc in fata gandurilor frumoase pe care azi le-am primit, asa ca atunci cand ma simt aproape uitat de lume si de prieteni, apare mereu cineva care imi sopteste ca nu este asa… Nu voi putea decat sa ma inclin in fata minunatiilor naturii din jur, in fata iubirii infinite a lui Dumnezeu pentru oamenii smeriti, si sa scriu mai departe pana cand ziua X in care cuvintele vor fi inlocuite de imbratisari calde si priviri pline de culoare si dulceata… daca ziua aceea va fi peste cinci ani si un pic, asa cum un ceas undeva ticaie nerabdator, sau daca va fi chiar peste doua zile, numai Dumnezeu stie… Ceea ce sigur stiu este ca momentul va fi cel potrivit si va fi cel mai frumos din viata mea de pana atunci.

Iar cum in urmatoarea luna de azi inainte vor fi cel putin doua prilejuri de aniversare, imi pastrez cateva mici surprize pentru momentele speciale care vor urma…

Povestea prinde contur iar cu fiecare episod care mai dezvaluie cate un invelis misterios din cele 29 care o acopera cu mare atentie, devenim parca mai sfiosi si mai increzatori in ceea ce ne rezerva viitorul atat de imprevizibil… trebuie doar sa nu inventam singuri probleme inexistente si sa ne bucuram de ceea ce ni se intampla bun in fiecare zi… pentru mine, ziua asta este de departe cea mai speciala zi de multa vreme incoace, si sunt din ce in ce mai curios si mai nerabdator sa vad ce surprize imi va mai rezerva Universul asta plin de buburuze, iepurasi colorati in nuante ale unui curcubeu ce mi-a luminat calea catre Orasul Ales in ziua in care am aflat mai apoi ca prietenii adevarati… nu se sting niciodata… iar daca luminile acelui oras iti vegheaza sau nu etern somnul tau lin, eu sunt aici mereu pentru asta… Sa nu iti fie teama niciodata, caci daca un bec se va defecta, va veni mereu un om care il va inlocui… acel om este omul cu lumina din sufletul meu care sta aprins pentru tine.

Iar pentru cel care nu a inteles nimic din ceea ce am vrut eu sa spun, un simplu mesaj: nu te impacienta, prieten drag, poate inca nu e momentul sa intelegi… va veni, curand !
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

29th floor

Motto :

This is a revolution of the mind !

“Vanilla Sky” : The Movie


waves…

shapes…

thoughts…

illusions…

brain circles…


…un mix de impulsuri energetice care ma curpind si ma capteaza ca un pol magnetic albastru. Toate spun cate ceva, este insa prea placuta senzatia ca sa stau sa o descifrez. Stiu doar ca undeva de cealalta parte a ecranului esti tu…

Vei fi captata tridimensional de vibratia X care iti va declansa incepand din acest moment o conectare a undelor cerebrale intr-un punct convergent care te va face sa plutesti alaturi de valurile magnetice alb albastre ale oceanului in forma de stea. Puterea de captare in crestere exponentiala a acestui punct te va conduce la nivelul douazeci si noua al bazei experimentale beta. Vei explora pas cu pas si vei descoperi valente nebanuite ale mintii tale care acum exulta si devine plina de reverberatii care abia asteapta sa fie ordonate si emise undeva in Univers…

synapse…

connections…

light energy…

cross-overs…

mind power…


Relaxeaza-te ! Totul este sub controlul tau… nimic nu poate perturba frecventa gandului tau acum… Ai o senzatie pe care numai cele mai fine ramificatii ale circumvolutionilor tale o pot percepe… acolo unde capilarele nu mai ajung, unde doar sufletul poate atinge. Nu esti intr-un film cu extra-terestrii, esti undeva pe pamant in fata unui monitor care iti genereaza emotii si, din cand in cand, te pune pe ganduri… ca si acum…

Ai mare grija sa iti mentii permanent controlul asupra senzatiilor care iti sunt necunoscute… nu te chinui prea tare sa le interpretezi, doar bucura-te de ele. Iti vor inunda si mai tare mintea conectata la ceea ce energia magnetica a armoniilor pe care la auzi acum si te inconjoara din toate directiile te conduce. Ritmul bataii inimii tale creste, gandurile se grabesc sa iasa din matca, clipesti din ce in ce mai des, te uiti in stanga si incerci sa eviti monitorul dar si el se muta odata cu privirea ta… esti parca prinsa intr-un mic moment de magie, care nu vrei sa se termine… sa dureze la nesfarsit… armoniile se linistesc acum, se ordoneaza pe linia lor normala. Un soare se intrevede la orizont…

blue water…

sparkling bubbles…

soft sand…

shiny eyes…

tender kisses…


Toate incep parca sa capete o forma, si parca totusi nu… notiunea de timp nu poate fi explicata, iar nedumeririle capata dimensiuni penta-bolice, invelisurile incep sa se dea la o parte unul cate unul. Te urci in lift undeva la etajul noua si apesi pe ultimul buton de sus… dupa ce ai trecut de etajul doisprezece incepe sa ti se para din ce in ce mai inalt cerul, iar ceea ce lasi in jos sa fie din ce in ce mai departe, dar totusi parca mai ordonat si mail impede…

Liftul se opreste undeva la cel mai nou etaj construit pana acum, pasesti timid pe acoperis si te uiti cu multa uimire in jur. Nu este nimeni acolo… doar un platou gol de unde isi pot lua zborul gandurile tale… inspre cer, inspre orice directie iti doresti… iar asta pentru ca Dumnezeu a ingaduit ca tu sa poti alege… e parca prea frumos aici, sus, de unde totul se vede intr-o alta perspectiva, tridimensionala. Te opresti cateva secunde sa admiri culoarea cerului, iar apoi in numai cinci secunde, o voce calda iti deranjeaza tabloul ochilor tai captati de ceea ce etajul ti-a dezvaluit: “buna dimineataaaa, ……! hai ca ti-am pregatit micul dejun… sa nu intarzii la scoala…”

Ai vrea sa mai dormi cateva minute, insa razele soarelui iti mangaie prea lin ochii… O noua zi incepe ! Sa te bucuri de fiecare clipa a ei, asa cum si eu m-am bucurat astazi ! Haide ! Fugi si nu mai ezita… Viata este a TA !... iar fericirea te invita la plimbare !
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Oglinda cu fin gust de vanilie

Motto :

My dreams are a cruel joke. They taunt me.
Even in my dreams I’m an idiot who knows he’s about to wake up to reality.
If I can only avoid sleep,… but I can’t…

I try to tell myself what to dream.
I try to dream that I am flying.
Something free.
It never works...

Abre los ojos !... David, abre los ojos…

Vanilla Sky” : The Movie – David & Sofia’s Characters



Nisipul fin se alinta sub talpile tale ce pasesc lin pe malul mediteran al unei ape care oglindeste un apus de soare cu un fin si delicat gust de vanilie. Seamana mult peisajul cu scena din filmul meu preferat pe care sper sa il vedem impreuna intr-o buna zi.

Mainile tale mangaie apa care se bucura de fiecare atingere, iar ochii tai blaxy saruta cerul asa cum numai pescarusii stiu sa o faca, in zborul lor liber catre inaltimi. Undeva deasupra tuturor este pictorul divin care are grija de nuantele calde ale fiecarui coltisor de poveste. Atunci cand insa apari tu, toata atentia se polarizeaza intr-o singura directie, fara nici cel mai mic efort. Culorile danseaza singure, iar imbratisarea ta ma face sa ma simt special si norocos ca te-am intalnit.

Dimineata mi te alunga din brate si imi readuce aminte de noi. Visele ma bantuie si ma tulbura de fiecare data… imi trebuiesc ore, chiar zile bune sa imi revin uneori, iar asta si pentru ca este atat de rara emotia pe care o simt atunci cand sunt langa tine… Incerc sa ma trezesc, imi dau cu apa rece pe fata si reurmaresc cu sufletul la gura cateva dialoguri din filmul de care iti vorbeam… respir incet si inca te vad atat de aproape, ca in vis. E doar un dialog surd, o secventa de film, o fila de poveste…

Cu totii ne regasim adesea in personajele filmelor preferate, ne gandim cum e posibil sa fie atat de similare cu scene reale din viata noastra si ne intrebam cate coincidente fericite vor mai urma si mai ales daca finalul filmului este cel care il va avea si povestea noastra. Eu sper la un alt fel de final decat ceea ce se intampla in filmul meu preferat… un final in viata de acum, nu in una care va urma.

Pana la acel final fericit, reascult si revad cu emotie cateva refrene si imagini care imi tin spiritul si moralul undeva peste linia de plutire. Nu vreau sa ma innec in propriile trairi, in propriile amintiri… vreau sa privesc inainte si sa mai fac un pas care sa ma aduca mai aproape de tine si de sufletul tau. Privesc oglinda in care se reflecta cerul cu fin gust de vanilie si pe care ma rog la Dumnezeu sa imi dea ocazia sa il mai vad din nou impreuna cu tine, insa de data asta sa fim doar noi doi… noi si oglinda… nu stiu daca merit, daca sunt inca pregatit pentru asta, dar sunt sigur ca Cineva acolo Sus ma iubeste…

Daca vei avea curiozitatea sa vezi acest film sau macar secventa aceasta poate vei intelege mai bine ce simt, poate vei ajunge sa intelegi ca intre noi nu pot exista ganduri nepotrivite sau care sa nu se incadreze in armonia peisajului de toamna, undeva septembrie devreme, in zorii unei noi primaveri ce ti se va aduna in albumul vietii tale. Eu sunt aici aproape de sufletul tau, chiar daca ne intalnim doar undeva in vis, si… mai rar, in realitate. Daca intr-o zi visele vor inlocui realul, iar noi vom putea sa revedem impreuna secventa asta, voi fi fericit ca vei putea sa simti emotia mea curata si sincera, nu doar citind niste banale randuri pe un blog oarecare.

Asa cum marea este oglinda cerului vanilat care iti admira pasii pe nisipul fin, asa si fila asta din povestea fara de sfarsit a vibratiei X este oglinda sufletului meu… O poti privi ori de cate ori simti nevoia, iar daca iti vei zari vreodata chipul zambind si buzele tale vor simti un fin gust de vanilie ce iti indulcesc lacrimile care te cuprind, atunci sa stii ca ma gandesc la tine, ca traiesc pentru tine si ca nimic nu ma opri sa fiu aproape de tine si de sufletul tau curat de copil ! Este timpul sa ma trezesc, caci o voce lina imi sopteste acum : “…abre los ojos ! …abre los ojos !”
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Oceanul si Regina

Motto :

There’s no need to argue anymore

I gave all I could, but it left me so sore

And the thing that makes me mad

Is the one thing that I had

I knew, I knew, I’d lose you

You’ll always be special to me, special to me… to me…

“No need to argue” – The Cranberries

Imi aud visele scrasnind, personajele dedublandu-se si sensurile devenind din ce in ce mai greu de inteles pentru un suflet ratacit undeva pe o corabie ce pluteste undeva in deriva si ramasa fara vaslasi. Oceanul o izbeste fara mila, lemnul tare se imbiba cu apa agitata, iar undeva in zare, intr-un plan indepartat, apare regina, cu spatele la corabie, cu ochii aproape inchisi si fara sa auda strigatele pline de durere ale echipajului format acum din ultimii mohicani ai marilor involburate.

Povestile se incapataneaza sa respecte scenariul autorilor, isi cauta parca un alt final neimaginat pana acum, iar multe dintre ele naufragiaza in drumul lor spastic catre portul unde lemnul lor macinat de valuri sa isi gaseasca adierea lina a brizei care sa le usuce porii. Parca e o inchipuire ceea ce zarea aduce in lumina ochilor vigilenti ai capitanului…

Iluzii, fete morgana, porturi parasite si totusi colorate frumos de pictorii amatori ce isi aranjeaza meticulos pensulele si uleiurile lor cu care mangaie suav o panza veche intru’ devenirea ei ca si capodopera. Joaca de-a culorile este de fapt o simpla iluzie optica, pentru ca si culorile sunt defapt frecvente ale reflectiei luminii prin lupa sufletului ochilor mei imbibati din nou cu roua picaturilor din ocean cu care regina danseaza in aparitia ei iluzorie la orizont.

Curatenia gandurilor si ordonarea lor se impune, poate chiar o calatorie noua spre faleza bordata de un om privind in gol, cu sufletul indurerat pentru ca regina lui nu exista decat in fotografii, in povesti, in carti virtuale sau poate nici macar acolo... Daca stropii din ocean danseaza valsul avand drept partener bulele de spuma ce plutesc in jurul reginei, atunci asa si omul isi danseaza gandul sau pierdut undeva pe marginea unui ocean tulburat de aparitiile iluzorii ale reginei lui. Il danseaza cu smerenie intr-o tacere care ii tradeaza inima plina de durere, o tacere care urla din abisul adancit din ocean catre un orizont acum alb, maine albastru : “Nu te mai uita la mineeeee !!!”

Rusinea sau teama de a deconspira finalul unei calatorii in neant a corabiei care pluteste aiurea in ocean, dansul sublim al reginei care isi mangaie oceanul ca pe un parinte cu dragostea ei infinita retuseaza liniile unui peisaj marin atat de lin si ofera ochiului tulburat la privirea sa o senzatie adevarata de uimire, compasiune si afectivitate, senzatie reprimata undeva in interior care macina, si totusi nu are puterea de a razbate dincolo de cele 29 de catarge ale corabiei plutitoare undeva pe fundal. Peisajul este cu atat mai tulburator, cu cat amintirea portului monegasc sau a celui de la cannes este atat de calda si de vie in sufletul privitorului cuprins de cateva timide picaturi de roua ale aceluias ocean plin de mister si parca din ce in ce mai limpede in adancul sau. Doar suprafata mai este inca tulburata de incapatanarea povestilor ce isi cauta finaluri comerciale de senzatie…

Gasim puncte de sprijin pana si in armoniile inlantuite ale celor sase melodii care acompaniaza umil povestea fara de sfarsit a vibratiei X, ducand la cote exasperante uneori puterea mintii de a rezona si de a vibra la unison cu mesajul atent emis pe paginile cibernetice ale unei noi ere a comunicarii care face mult mai facila transmiterea unui gand ce nu mai are rabdare sa mai fie impachetat in clasicul plic de pus la posta.

Iar cum orice gand are un fir cu doua capete, las aici pentru urmatoarea legatura la unul din capetele sale, cateva franturi din ceea ce pe mine m-au facut sa tresar din nou la o reluare a lor : “…prietenii adevarati nu se sting niciodata…” La fel si iubirea mea pentru tine…
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~