Ajun in alb si alb-astru

Motto :

Drumul spre tine parea usor de parcurs, dar m-am inselat, e mai greu decat mi-am imaginat ..drumul spre tine e un drum spre infinit.

Speranta ramane in suflet…
http://beyondme22.blogspot.com/

Pasii mei timizi catre vis se opresc din avantul lor nebun si se aseaza mai linistiti in Ajunul unui Craciun ce probabil imi va alina sufletul meu albastru cu puterea gandului si a zambetului tau lin, vioi, alb… Doar atat spre finalul unui an nu tocmai implinit, al unui drum ingreunat de propriile-mi alegeri. In plimbarea prin orasul golit de oameni, m-am intalnit cu cativa colindatori, amintindu-mi de aventurile pline de spirit din anii nu demult trecuti, fredonand si eu timid “Pe podele de nuiele, duc copii-n palme stele Si le lasa pe la case unde-s gazdele miloase”… Traversand parculetul de langa casa, remark din nou intamplator luminitele albe si albastre ce impodobesc strada, sub forma de stegulete, cu doua dungi albastre imbratisand una alba la mijloc… Armoniile unei melodii imi ingana privirea, e o promisiune pe care o fac adesea, desi strofa a treia parca imi convine mai mult. Dar aici nu conteaza ce imi convine mie sau nu… Dumnezeu stie mai bine...

Recitind cu sete ceea ce scriam anul trecut de Ajun, raman mut de uimire in fata unei vitalitati pe care acum nu o zaresc nicaieri, in fata unei naratiuni demne de premiat, mai ales ca aveam si un motiv de mare bucurie. Te revazusem dupa mai bine de un an si jumatate, dar chiar si asa, tot nu imi gasesc scuze explicative… tot eu spuneam ca e mai bine sa nu iti lasi gandurile sa leneveasca sau sa se ascunda, asta ca sa nu iti para rau mai apoi ca nu ai facut ceea ce ai fi vrut… Ehhh, clisee si fraze goale, stereotipii de care ne agatam cu totii pentru a ne furisa in spatele degetului mic, atunci cand suntem in dificultate. Si mai sunt si mititel sa ma mai pot ascunde… Chiar daca spiritul Craciunului nu capata forme materiale de data asta, cadoul meu pentru tine ramane undeva in suflet, atent pastrat… poate e mai bine asa, nu pot decat sa sper ca e mai bine asa. Stiu ca macar pentru cateva secunde iti vei aminti de mine, zambind !

Va fi crancen de Craciun, va fi si multa liniste in jur, poate prea multa liniste… trebuie cumva sa renasc, sa respir din nou si nu doar formal, sa imi recapat zambetul pe buze, sa fiu din nou insetat de viata si de a trai alaturi de oameni. Aici, singur, in micul meu univers, nu stiu cat voi mai putea rezista doar intre gandurile mele ce zboara catre tine mereu, atat de des, incat uneori realizez ca raman chiar si fara ganduri… nu e bine sa ramai fara ganduri…

Il rog pe Dumnezeu sa il trimita pe Mos Craciun la tine in noaptea asta si sa iti aduca un cadou frumos pe care tu ti-l doresti mult de tot si sa ma lase pe mine anul asta. Sa stea la tine mai mult si sa iti umple inima de bucurie de doua ori mai mult ! …eu poate nu merit nimic anul asta… si, daca poate, sa iti lase sub brad si un zambet de la mine, sau macar un strop din magia vibratiei X care isi va gasi rezonanta din nou in cel mai armonios mod posibil. Pentru ca Dumnezeu stie cel mai bine de ce…

Pana ce chipul tau de ingeras imi va insenina din nou privirea, voi incerca sa reinvat macar sa zambesc asa cum m-ai invatat in anii care au trecut si sa fac pasii mai atenti cu fiecare floricica ce va creste pe drumul meu catre vis. Si daca un alt cliseu de lemn spune ca speranta moare ultima, eu zic ca nu moare niciodata ! …speranta ramane in suflet mereu…

Sarbatori fericite, A……!
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~