The kiss that never was

Motto: 

Pentru florile pe care inca nu le-ai primit

Pentru visele ce inca nu ti s-au implinit

Pentru ochii tai ce inca au ramas umeziti

Pentru sufletul ce inca nu ti l-am daruit

Eu, ... eu sunt vinovat...

"Eu sunt vinovat" - Talisman

Au trecut sapte ani de la ultimul meu sarut... au trecut nu mai stiu cate lacrimi pe obrajii mei arsi de dorul tau... azi am fost amagit de propria-mi neputinta de a imi lasa sufletul sa zburde pe campiile iubirii... am vrut sa imi reamintesc cat de dulce poate fi un simplu sarut...

M-a chemat, ne-am plimbat, am zambit... am fost la un pas de marele eveniment... insa nu s-a intamplat nimic... si asta pentru ca i-am respectat dorinta. Era un inger trimis in calea mea de Dumnezeu sa imi aline solitudinea, un inger cu o aripa ranita... era un chip sfios de fetitza care pasea timid pe un nou drum al unei incercari... Mi-a zambit... apoi, s-a intristat... mi-a spus ca e bine sa ramanem aici... aici... unde aici ?! ... unde e bine ?!... unde sa ?!... unde mi-a... ?!

Nu inteleg uneori pentru ce sunt asa pedepsit de Dumnezeu... de ce sunt atat de singur uneori... atat de impovarat de cateva zeci de kilograme in plus care ma fac uneori sa devin indezirabil... de poate cativa kilometri de pacate care inca nu mi le-am izbavit... de poate cativa kilobiti de date aglomerate aiurea in acest eter sec... si totusi izbavitor adeseori...

Atatea puncte si spatii aliniate printre cateva cani de bere rece ce imi racoresc naduful unui suflet putin ostenit si dezamagit la totusi prea putine primaveri. Scriu direct, fara idei... asa cum simt si tot asa cum iti alint sarutul care nici macar n-a mai venit... si ce daca n-a venit ?!... asa imi e poate sortit... SA ARD DE DORUL UNUI SARUT PANA CE NE VOM REGASI CU ADEVARAT IN ORASUL ALES DE DUMNEZEU PENTRU MINE !!!

... sau poate sunt prea lacom cu Dumnezeu... sau poate nu merit nimic... nici macar sa-mi mai citesti acum tristetea...

Inchide-ma... ucide-ma in visele tale reci... lasa-ma sa mor in iubirea-mi vie ce ti-o port... lasa-ma sa iti revad Duminica chipul tau divin si sa stiu doar ca... poate ma intelegi... si ca ziua in care iti voi ucide asteptarea, dulcele sarut al regasirii sa ne umezeasca obrajii fierbinti cu roua lacrimilor ce si-acum ar vrea sa izbucneasca... Oare, la ce folos ?! Eu acum singur si trist... iar tu, dormind alin... in lumea viselor tale curate... eu aici... iar tu acolo... undeva in orasul in care luminile vegheaza etern... 

Nu tresari !... Lasa-ma sa iti soptesc din nou ... ca te iubesc...

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~