Motto :
Saruta-mi zambetul si imbratiseaza-mi sufletul... fa-ma sa nu-mi fie teama decat de divin si atat; pentru ca tu esti langa mine si nimic altceva nu ma poate ucide…
http://nu-mi-pasa.blogspot.com/
Un pupic alb pentru tine, atat de timid si de vulnerabil incat pana si floricele din jur s-au rusinat si isi acopera petalele cu o frunza pentru a pastra intimitatea momentului… Zambetul meu se bucura acum de al tau si-ti sopteste fin printre buze : “sa nu mai spui la nimeni, da ?” …iar raspunsul tau nu se lasa asteptat si rasuna sfios : “bine, bine !”
Primul sarut este adesea o imagine pe care o pastram cu grija in sertarul cu amintiri al cutiei cu secrete din dormitor. Este insa primul sarut acordat aceleia dupa care sufletul nostru viseaza ?! De cele mai multe ori, nu… Si totusi tanjim dupa tabloul primului sarut impartasit cu ea, ne imaginam un décor de poveste si respiram adanc inainte sa realizam ca momentul acela se apropie fara ezitare…si atunci ce facem ? Ne fastacim in asa hal, ca uitam de tot ceea ce ne-am planuit atat de tacticos sa facem… Pup !... si gata ! Pe urma, cica apar textele si adjectivele notate cu rosu in carnetel… sau mai simplu, o tacere…
Traim intr-o lume in care inocenta unui pupic este reprimata de contextul modern, capatand uneori dimensiuni grotesti, pierzandu-si de cele mai multe ori finetea si esenta, trasformandu-se doar intr-un detaliu minor dinaintea asaltului decisiv al masculului feroce ce vrea sa isi demonstreze cat de… mare, are el… sufletul, evident… prin gesturi din ce in ce mai lipsite de tandrete si “adaptate” cotelor la pariuri puse dinainte cu gasca lui de cocosi in calduri… Hai s-o mai punem de-un trofeu, mai castigam un pariu, ne mai umflam putin in pene, da-l dreaku de pupic…
Sa revenim ! Multa apa rece pe fata, ceva cubulete de gheata si suntem fresh… Fiecare are propria lui versiune a povestii primului pupic, iar mai ales daca este acela acordat perechii potrivite este cu atat mai frumos… sau mai dureros, in caz contrar… Un subiect de duminica care ma aduce mai aproape de tine, pe ritmurile tale preferate, un subiect care isi cere o continuare ce se lasa asteptata intr-un orizont de timp apropiat, un subiect care ma ajuta sa imi combat starea confuza care ma apasa de ceva vreme… ce as putea sa fac ? Sa vin sa te vad ! Dar, unde… unde te voi gasi oare…
Ingerasii fac nani la pranz, norii se aduna deasupra blocului meu, bunica ma cheama la masa… neah… nu vreau sa ma despart de un pupic la care visez. Sunt vinovat pentru tot ce am scris pana acum si pentru ce inca nu am reusit sa te fac sa intelegi, sunt vinovat pentru ca nu sunt acum langa tine, sunt vinovat pentru fiecare clipa de bucurie care trece fara tine alaturi… Sper sa am ocazia sa imi rascumpar intr-o zi greseala, sa te pot iubi numai cum stiu eu sa o fac si sa iti arat ce ceea ce am scris nu sunt doar vorbe-n vant…
Dialogul soaptelor apune undeva in timiditatea unui pupic alb si dulce care iti cuprinde acum cei mai fini pori ai obrajilor tai care tremura sfiosi de ineditul clipei. Este o vraja a vibratiei X care nu inceteaza sa rezoneze afin cu inima ta, surprinsa mereu de fiecare unda a unei vibratii ce aluneca lin spre punctul in care limita dintre vis si realitate va fi atinsa.
...iar atunci cand obrajii tai se vor obisnui cu starea placut de ciudata care ii cuprinde, iar tremurul lor se va lasa spre gat… spre spate… si iti va cuprinde manutzele tale firave, ma vei imbratisa si vom vibra impreuna in aceeasi frecventa magica a iubirii. Vom invata impreuna sa iubim, ne vom lasa condusi in lumea viselor ce devin realitate, vom zambi la fel de timid ca si in ziua in care iti voi fi daruit primul meu…pupic alb…
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vibrând alături de mine...