Oglinda cu fin gust de vanilie

Motto :

My dreams are a cruel joke. They taunt me.
Even in my dreams I’m an idiot who knows he’s about to wake up to reality.
If I can only avoid sleep,… but I can’t…

I try to tell myself what to dream.
I try to dream that I am flying.
Something free.
It never works...

Abre los ojos !... David, abre los ojos…

Vanilla Sky” : The Movie – David & Sofia’s Characters



Nisipul fin se alinta sub talpile tale ce pasesc lin pe malul mediteran al unei ape care oglindeste un apus de soare cu un fin si delicat gust de vanilie. Seamana mult peisajul cu scena din filmul meu preferat pe care sper sa il vedem impreuna intr-o buna zi.

Mainile tale mangaie apa care se bucura de fiecare atingere, iar ochii tai blaxy saruta cerul asa cum numai pescarusii stiu sa o faca, in zborul lor liber catre inaltimi. Undeva deasupra tuturor este pictorul divin care are grija de nuantele calde ale fiecarui coltisor de poveste. Atunci cand insa apari tu, toata atentia se polarizeaza intr-o singura directie, fara nici cel mai mic efort. Culorile danseaza singure, iar imbratisarea ta ma face sa ma simt special si norocos ca te-am intalnit.

Dimineata mi te alunga din brate si imi readuce aminte de noi. Visele ma bantuie si ma tulbura de fiecare data… imi trebuiesc ore, chiar zile bune sa imi revin uneori, iar asta si pentru ca este atat de rara emotia pe care o simt atunci cand sunt langa tine… Incerc sa ma trezesc, imi dau cu apa rece pe fata si reurmaresc cu sufletul la gura cateva dialoguri din filmul de care iti vorbeam… respir incet si inca te vad atat de aproape, ca in vis. E doar un dialog surd, o secventa de film, o fila de poveste…

Cu totii ne regasim adesea in personajele filmelor preferate, ne gandim cum e posibil sa fie atat de similare cu scene reale din viata noastra si ne intrebam cate coincidente fericite vor mai urma si mai ales daca finalul filmului este cel care il va avea si povestea noastra. Eu sper la un alt fel de final decat ceea ce se intampla in filmul meu preferat… un final in viata de acum, nu in una care va urma.

Pana la acel final fericit, reascult si revad cu emotie cateva refrene si imagini care imi tin spiritul si moralul undeva peste linia de plutire. Nu vreau sa ma innec in propriile trairi, in propriile amintiri… vreau sa privesc inainte si sa mai fac un pas care sa ma aduca mai aproape de tine si de sufletul tau. Privesc oglinda in care se reflecta cerul cu fin gust de vanilie si pe care ma rog la Dumnezeu sa imi dea ocazia sa il mai vad din nou impreuna cu tine, insa de data asta sa fim doar noi doi… noi si oglinda… nu stiu daca merit, daca sunt inca pregatit pentru asta, dar sunt sigur ca Cineva acolo Sus ma iubeste…

Daca vei avea curiozitatea sa vezi acest film sau macar secventa aceasta poate vei intelege mai bine ce simt, poate vei ajunge sa intelegi ca intre noi nu pot exista ganduri nepotrivite sau care sa nu se incadreze in armonia peisajului de toamna, undeva septembrie devreme, in zorii unei noi primaveri ce ti se va aduna in albumul vietii tale. Eu sunt aici aproape de sufletul tau, chiar daca ne intalnim doar undeva in vis, si… mai rar, in realitate. Daca intr-o zi visele vor inlocui realul, iar noi vom putea sa revedem impreuna secventa asta, voi fi fericit ca vei putea sa simti emotia mea curata si sincera, nu doar citind niste banale randuri pe un blog oarecare.

Asa cum marea este oglinda cerului vanilat care iti admira pasii pe nisipul fin, asa si fila asta din povestea fara de sfarsit a vibratiei X este oglinda sufletului meu… O poti privi ori de cate ori simti nevoia, iar daca iti vei zari vreodata chipul zambind si buzele tale vor simti un fin gust de vanilie ce iti indulcesc lacrimile care te cuprind, atunci sa stii ca ma gandesc la tine, ca traiesc pentru tine si ca nimic nu ma opri sa fiu aproape de tine si de sufletul tau curat de copil ! Este timpul sa ma trezesc, caci o voce lina imi sopteste acum : “…abre los ojos ! …abre los ojos !”
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~