One minute passed midnight

Motto :

What doesn’t kill us, makes us stronger !

X.Vibe is The New Attitude

E miezul noptii ! In saizeci de secunde trebuie sa activez dispozitivul de detectie a vibratiilor X. Ai la dispozitie mai putin de un minut sa te conectezi la inter-reteaua neurotica a serverului central. Esti pregatit pentru misiune ??? Esti intreg la minte ???

Ma uit la pagerul montat pe parbriz si vad ca am primit un mesaj: “ne intalnim in park la ora pre-stabilita”. Stau cateva clipe si descarc din laptopul incastrat in bordul masinii adresele parcurilor din orasul ales. Ora o stiu prea bine, insa parcul… parcul… dilema se complica si mai mult cand pe adresa de mail primesc detalii cifrate despre coordonatele bancii de pe aleea douazeci si noua a parcului. Se pare ca aleea e blocata, sau inacessibila cel putin… ceva a intervenit in libera circulatie a trecatorilor simpli pe acolo. Clear ! Clear the alley no 29 !

Noaptea se adanceste in albul fad al unei luni care se vrea plina, insa numai plina nu e… plina de ea, poate ! Plina de evenimente neprevazut de acide, care iti tonifica si iti zgandare totodata toti stimulii neuronali ai sistemului de perceptie extra-senzorial. Ce dracu spun aicea ?! Ticaie secundarul in draci… cateva secunde pana la doisprezece si un minut…

Check ! Misiune initializata… ma furisez pe aleea numarul sase, identific adresa bancii indicate de cifrajul receptionat si ma duc sa verific daca zona este una securizata. Lemnul vechi al bancii sclipeste in nuante de verde proaspat vopsit sub clarul de luna plina ce se vrea rege al noptii… Instalez dispozitivele de detectare a energiilor negative si le conectez la aspiratorul cybernetic pentru a dezinfecta zona. Verific atent fiecare fibra de lemn, fiecare surub care inca se mai misca, fiecare suport de fier sau spatar cu varfuri ascutite. Totul trebuie sa fie impecabil…

In cateva secunde aud zgomote ciudate in jurul meu si imi dau seama ca sunt deja inconjurat… Locatia a fost desconspirata de un virus troian ce a patruns teleleu in laptopul meu de pe bord. Ma las camuflat sub banca de o tufa de bradut, incercand sa imi controlez respiratia si sa identific numarul celor care ma inconjoara de pretutindeni… Imi armez pistolul de calibru unsprezece milimetri si observ ca incarcatorul nu mai are nici un glont… Cred ca am lasat gloantele undeva in torpedo. E prea departe si prea riscant sa mai fac vreo miscare… Totul incepe sa se invarta in jurul meu, tintele miscatoare incep sa se apropie si sa ma localizeze précis sub camuflajul meu ce tinde sa se reprime sub propriai radacina. Raman undeva ascuns in spatele ultimei crengute de brad, sub banca pe care mi-ai indicat-o clar in mesaj.

Deodata cineva se aseaza cu picioarele incrucisate intr-un mod nemaintalnit, sub o forma de X aproape de neconceput. Bratele sunt si ele in aceeasi forma si parca sunt pregatite sa ma cuprinda. Pielea neagra si catifelata se simte chiar de aici de sub lemnul vechi verde sclipind si amestecandu-se acum cu formele ciudat asezate pe banca. Ma ridic, cu pistolul indreptat catre tintele ce acum s-au mutat toate intr-o singura directie, aliniindu-se una in spatele celeilalte, dupa marime… As vrea sa trag, insa imi reamintesc ca incarcatorul este gol… Caut cu disperare imbratisarea mainilor tale si ma las cuprins de ele, respirand des si cu ochii fixati asupra umbrei care ma tintuieste fara mila.

Vocea ta lina imi sopteste: totul va fi bine ! Esti acum aici in bratele mele ! Nu e nimeni in jur ! Suntem doar noi, atat ! Tu si eu…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

...to be continued..."Operation charm"

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~