Window of my soul

Motto :

Wish I told her how I feel,

Maybe she'd be here right now

but instead...

I pretend that I'm glad you went away

These four walls closing more every day

And I'm dying inside

And nobody knows it but me...

Like a clown I put on a show

The pain is real even if nobody knows

And I'm crying inside

And nobody knows it but me...

“Nobody knows it but me” - Babyface



E noapte deja, iar ochelarii mei tind sa capete o patina fina de tristete a ochilor indelung atintiti pe fereastra… Nu mai zaresc nimic, nu mai vii, nu ma m-ai inveselesti cu miciile tale momente de magie, nu te mai sfiesti sa imi apari in vis, cu tot cu fotografiile mele preferate, cu crampeie din amintirile mele din viitor…

E noapte deja ! Sa vina cineva sa aprinda lumina, pentru ca vreau sa te zaresc mai clar atunci cand vei aparea undeva intr-un coltisor al ferestrei sufletului meu.

Ma uit undeva in gol si parca haul este prea adanc sa pot patrunde dincolo de geamul rigid care ne desparte… sunt geamuri din acelea facute sa reziste, sa reziste… sa reziste in fata frigului si a ploii, sa pastreze caldura si linistea acolo in inimioara ta, pana cand oceanul va face pace cu norii gri si tumultosi, pana cand te voi zari intr-o zi si voi tresari din nou ca si data trecuta, furisandu-ma in spatele unor balustrade.

Oare balustrada sufletului meu ma mai poate sprijini ? Oare nu s-a plictisit de mine si de agatarea asta disperata a mainilor mele ? Oare mai exista scari de urcat ?

Sunt undeva la primul etaj si caut in jur indicii care sa ma conduca la usa ta… E intuneric pe scara ! Sa vina cineva sa aprinda lumina, sa pot vedea treptele care nu le mai simt sub mine si sa ma ia de mana mea blocata pe balustrada de otel…

Ce mai conteaza la ce fereastra privesc ! Oriunde ma uit, se reflecta in geam chipul tau care ma priveste timid si usor zambitor, spunandu-mi prin clipirile unor pleoape fine si moi ca trebuie sa ma adun, sau sa ma readun, sau sa imi reasez in ordine lucrurile pe care le am… Fereastra asta din fata mea se incapataneaza sa se mai deschida de parca s-ar opune sa scot capul afara si sa ma uit pe aleea din capatul blocului meu. A ramas blocata, redand ca o oglinda semi-transparenta chipul tau, ochii tai, parul tau, obrajii tai…

Incerc sa imi alung teama ca nu vei mai veni, ca nu te voi mai zari vreodata, incerc sa imi spun ca nu trebuie sa ma opresc la mijlocul unui drum, am inca sanatatea de partea mea (imi readuce aminte tizul meu ca este cel mai important lucru); macar asta sa nu o mai pun in pericol. Caut solutii care par de negasit, calculele complicate atrag imagini neclare, ma zbat intr-un cerc stramt care devine pe zi ce trece mai mic. De m-ar sugruma odata si m-ar trezi la realitate, poate mi-ar prinde bine. Ha ! Bine… ce cuvant pe care nu l-am mai scris de mult ! Bine… ce bine ma simt sa scriu din nou “bine” !

Raspunsul intrebarilor tale se afla aici in fereastra asta deschisa acum, numai de vei naviga printre titlurile aliniate ce alcatuiesc rama unui suflet de om, cu bune si cu rele, cu zambete si lacrimi, cu certitudini si iluzii, cu sperante si vise desarte, cu credinta si ratacire, cu iubire si regasire, cu strigate si soapte, cu zile stinse-n noapte… E noapte deja ! Sa vina cineva sa aprinda lumina…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Instead

Motto :

... vibe with me, x.

Este prea liniste sa te mai pot privi in ochi, asa de liniste incat aud ticaitul ceasului de pe perete unde stau agatati doi delfinasi, unul albastru si unul roz, aud pana si ventilatorul unui calculator mut de uimire care nu ma recunoaste aproape. Nici eu nu pot crede unde am ajuns pe un drum pe care singur l-am ales si care acum ma pune la teste cu grad mare de dificultate. Strig dupa ajutor... a... nu ma aude nimeni, apoi sunt atent la soaptele unui Univers care acum este ocupat... x... si nu are timp de mine.

Nici oftatul nu mai e oftat... se transforma intr-o respiratie lenta, intr-un fel de resemnare nociva si inexplicabila, insingurat si infrigurat de propria-mi neputinta. Cum se vor sfarsi toate astea ? Acum chiar nu stiu... sunt impietrit in fata acelorasi taste ce dansau pana mai deunazi pe ritmul imbietor al unei vibratii care se intalnea mereu cu tine si iti amintea ca inca mai exist. Desigur ca nimic din toate astea care acum ma apasa nu au nici o legatura cu tine, ci doar sunt poate niste incercari si teste de maturitate pe care trebuie sa le trec. Am multa materie de recuperat din urma si o recapitulare se impune...

Privirea mea e undeva deasupra parului tau care iti acopera fata luminoasa, deasupra gandurilor tale ce acum incearca sa rezoneze cu mine si sa ma ridice de pe trotuarul unde am cazut impiedicat si plin de frustari. Este frig aici jos, este frig fara tine, este un ciment umed si dur de care m-am lovit in inertia unei alergari haotice de unul singur catre scopuri nobile si greu de dovedit si explicat unor oameni impregnati de scheme mentale adanc conturate cu linii ingrosate grosolan, care au drept importante criterii de apreciere gura lumii si punga plina de arginti... sunt doar in gand langa tine si nici chiar in gand nu m-as incumeta sa te privesc direct in ochii tai senini pentru ca i-as umbri cu norul gri al genelor mele ce sunt acum mai grele decat de obicei.

In loc sa pot redeveni acel romantic visator al unui peisaj de film in care tu esti personajul pozitiv, raman umbrit de propria-mi durere ce imi inunda pana si cei mai optimisti fiori care incearca sa ridice capul si sa vada soarele ce lumineaza dincolo de norii ce s-au aliniat la mine-n cartier, in fata geamului din dormitor si care ma apasa... Dar insa cum viata este asa facuta nu numai din zile roz, am scris si despre zilele mai gri care sunt tot a'mele si care le traiesc, cu un amar pe care nu l-am simtit nicicand pana acum, de parca stocurile de vanilie de pe rafturile magazinelor s-au epuizat de mult si tirurile cu noile plicuri intarzie sa apara, blocate-n trafic... imi umezesc timid buzele care nu vor a mai rosti nimic, fac greva contra unei stari de spirit ce nu ma lasa sa zambesc si, totusi... in loc sa fiu acum cu tine, in brate sa te tin si soapta-ti calda sa-ti aud cum ma imbie, stau impietrit si scriu cuvinte fara noima si fara obiect...

Sper macar tie sa iti fie bine si simplul gand ca poate esti mai linistita imi va da din nou putere sa ma ridic dintr-un adanc in care ma scufund, iar tubul meu de oxigen indica ultimele liniute. Va trebui sa invat din nou sa respir si sa dau din maini cu putere sa pot reveni acolo sus si sa plutesc din nou spre tine... iarta-mi te rog sinceritatea crunta si gandurile triste, ele nu iti sunt potrivite firii tale divine, insa prefer asa decat sa joc un teatru si sa mimez un zambet fals, sa impresionez... in loc sa rad, eu plang in mine, pentru ca azi mi-e greu de unul singur si am si eu un suflet de copil ce are uneori nevoie de iubire, de energii divine care sa ma ajute sa trec momentul greu... Ajuta-ma, Doamne sa o pot privi din nou in ochii ei frumosi ! Ajuta-ma, te rog, sa pot trai din nou asa cum tu ai vrut si nu asa cum sunt acum...
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

One minute passed midnight

Motto :

What doesn’t kill us, makes us stronger !

X.Vibe is The New Attitude

E miezul noptii ! In saizeci de secunde trebuie sa activez dispozitivul de detectie a vibratiilor X. Ai la dispozitie mai putin de un minut sa te conectezi la inter-reteaua neurotica a serverului central. Esti pregatit pentru misiune ??? Esti intreg la minte ???

Ma uit la pagerul montat pe parbriz si vad ca am primit un mesaj: “ne intalnim in park la ora pre-stabilita”. Stau cateva clipe si descarc din laptopul incastrat in bordul masinii adresele parcurilor din orasul ales. Ora o stiu prea bine, insa parcul… parcul… dilema se complica si mai mult cand pe adresa de mail primesc detalii cifrate despre coordonatele bancii de pe aleea douazeci si noua a parcului. Se pare ca aleea e blocata, sau inacessibila cel putin… ceva a intervenit in libera circulatie a trecatorilor simpli pe acolo. Clear ! Clear the alley no 29 !

Noaptea se adanceste in albul fad al unei luni care se vrea plina, insa numai plina nu e… plina de ea, poate ! Plina de evenimente neprevazut de acide, care iti tonifica si iti zgandare totodata toti stimulii neuronali ai sistemului de perceptie extra-senzorial. Ce dracu spun aicea ?! Ticaie secundarul in draci… cateva secunde pana la doisprezece si un minut…

Check ! Misiune initializata… ma furisez pe aleea numarul sase, identific adresa bancii indicate de cifrajul receptionat si ma duc sa verific daca zona este una securizata. Lemnul vechi al bancii sclipeste in nuante de verde proaspat vopsit sub clarul de luna plina ce se vrea rege al noptii… Instalez dispozitivele de detectare a energiilor negative si le conectez la aspiratorul cybernetic pentru a dezinfecta zona. Verific atent fiecare fibra de lemn, fiecare surub care inca se mai misca, fiecare suport de fier sau spatar cu varfuri ascutite. Totul trebuie sa fie impecabil…

In cateva secunde aud zgomote ciudate in jurul meu si imi dau seama ca sunt deja inconjurat… Locatia a fost desconspirata de un virus troian ce a patruns teleleu in laptopul meu de pe bord. Ma las camuflat sub banca de o tufa de bradut, incercand sa imi controlez respiratia si sa identific numarul celor care ma inconjoara de pretutindeni… Imi armez pistolul de calibru unsprezece milimetri si observ ca incarcatorul nu mai are nici un glont… Cred ca am lasat gloantele undeva in torpedo. E prea departe si prea riscant sa mai fac vreo miscare… Totul incepe sa se invarta in jurul meu, tintele miscatoare incep sa se apropie si sa ma localizeze précis sub camuflajul meu ce tinde sa se reprime sub propriai radacina. Raman undeva ascuns in spatele ultimei crengute de brad, sub banca pe care mi-ai indicat-o clar in mesaj.

Deodata cineva se aseaza cu picioarele incrucisate intr-un mod nemaintalnit, sub o forma de X aproape de neconceput. Bratele sunt si ele in aceeasi forma si parca sunt pregatite sa ma cuprinda. Pielea neagra si catifelata se simte chiar de aici de sub lemnul vechi verde sclipind si amestecandu-se acum cu formele ciudat asezate pe banca. Ma ridic, cu pistolul indreptat catre tintele ce acum s-au mutat toate intr-o singura directie, aliniindu-se una in spatele celeilalte, dupa marime… As vrea sa trag, insa imi reamintesc ca incarcatorul este gol… Caut cu disperare imbratisarea mainilor tale si ma las cuprins de ele, respirand des si cu ochii fixati asupra umbrei care ma tintuieste fara mila.

Vocea ta lina imi sopteste: totul va fi bine ! Esti acum aici in bratele mele ! Nu e nimeni in jur ! Suntem doar noi, atat ! Tu si eu…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

...to be continued..."Operation charm"

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Blue for my bunny

Motto :

Te iubesc

Ia ghici …


Simt ca esti aici, in bratele mele care te mangaie usor, iar manutzele tale sunt acum prinse intr-ale mele si tremura firav de teama sa nu le las… singure… Mai simt ca ai vrea sa imi spui ceva, insa emotia din glasul tau lin e prea mare si nu poti ingana decat un sunet natural ce se apropie de frecventa bataii inimii tale ce acum se linisteste, langa a mea… Si mai simt ca fiecare litera pe care o scriu se alinta fin printre vecinele ei din alfabet, laudandu-se ca fac parte din mesajul care acum se naste pentru tine, “m”, “a”, “r”, “i”, … …

Instrumentele din orchestra se succed unul dupa altul, intr-o ordine atent aleasa de dirijor, pianul, glocken-spiel, fairy-effect, ghitara si viorile ce vor vibra impreuna pentru a creea un acompaniament catifelat care va imbraca vocea divei ce isi tanguie melodia si propriile simtiri pe scena slefuita asemenea margelelor de sidef ale unei scoici.

Bagheta magica a sefului orchestrei pluteste miraculous printre sunete, aducandu-le impreuna si facand ca ele sa sune armonios si fara sa deranjeze urechile tale atente de iepuras care sunt acum putin ocupate cu un pupic primit drept cadou de ziua ta… se fastacesc sub atingerea buzelor mele, insa sunt prea rusinoase sa mai reactioneze cumva. E bine sub atingerea lina si calda pentru a se mai furisa la loc in vizuina lor plina de cadouri cu grija pastrate, incat nici macar verisorii nu le-au vazut vreodata.

Sepcutele albastre s-au impartit si au devenit mici artisti estivali, mai putin una care imi acopera privirea mea albastra de ochii celor care nu inteleg dorul meu, de sagetile care ma pandesc sa ma intepe de cate ori au ocazia, de atenta grija a oamenilor care ma vor departe de orasul ales de Dumnezeu pentru mine.

Te strang din nou mai aproape de obrajii mei care iti ating acum ochisorii tai blaxy si nimic altceva nu mai conteaza… esti cu mine acum, iti spun la multi ani, vreau sa stii ca esti cel mai frumos dar pe care l-am primit de la viata si care m-a invatat sa nu uit niciodata sa zambesc :)

Secundele ticaie de zor, sunetele se succed in graba, iar vorbele mele se sting usor udate de roua diminetii de noua primavara ce se implineste incet in calendar, iar motto-ul meu a ramas inca necompletat… sunt niste punctulete care vor si ele sa spuna ceva, sunt sigur ca o sa descifrezi tu ce vor ele sa spuna. Nu uita sa papi o prajitura si pentru mine, ca sunt foarte pofticios sa stii… cu vanilie sau cu mure de padure si un cocktail cu ananas si visine :P
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

X.xm

Motto :

Nu conteaza cat timp petrecem impreuna, iubirea noastra nu consta in cantitatea lui ci in continutul sau, si chiar daca ne iubim doar un minut, ne vom iubi asa cum nimeni nu a mai facut-o sau nu o va face pana acum, iar daca nu vom ramane impreuna, nu voi regreta, ca pentru un minut ti-am aratat ce inseamna dragostea, si nu voi regreta niciodata ca am zambit, ca am iubit alaturi de tine, ca pentru un minut am cucerit lumea.

Fa din iubire o minunata inertie, iar anii vor face inertie din fericirea ta.

Dragostea eterna exista dincolo de cuvinte daca stii cum sa tii focul aprins.

Cum? ... Incepe cu tine!

Iubeste ....si vei fi iubit !

http://iubireaa2ingerasiladepartare.blogspot.com/

Yeap ! Check this out ! The american dream is gently touching your ears. You are simply enchanted in deep harmony with the rhythm of your heart, the same as mine is ! Happy to be in touch again and connecting the X.xm vibe all around me !

Retraind muzica anilor copilariei mele ce acum este accesorizata la vremurile moderne pe care le traim, realizez cat de frumos a fost avand sansa sa cresc pe ritmurile curate si simple ale R&B-ului american, pus atat de subtil in valoare de Mariah Carey, o voce care nu mai are nevoie de alte adjective redundante. Versuri superbe si o interpretare aleasa ce merita aplaudate in picioare… iar cum saptamana aceasta este binecuvantata de marea sarbatoare a Sfintei Marii, iti spun de pe acum LA MULTI ANI… Imi doresc sa fiu eu primul, asa ca am luat-o cu vreo doua zile inainte, asa de nerabdare… M-am gandit ca o asociere mai frumoasa intre muzica ei si acest prilej de sarbatoare nu poate fi depasita de nici un fel de alt gest pe care l-ai interpreta in mii de feluri, poate nepotrivite.

Sunt aproape de sufletul tau si chiar daca urarea mea este una simpla, sper sa nu te superi daca nu o voi face si personal… sa stii doar ca gandul meu este cu tine in aceste zile de august, un gand un pic abatut de cateva adieri de vant care nu imi dau pace. Cand voi reusi sa depasesc momentul, cu siguranta ca altfel vor sta lucrurile…

Am lasat pentru o vreme decorul de romancier amator undeva in camera mea pentru a ma putea exprima mai direct si fara prea multe subintelesuri, cum deja vad ca le-am generat la randu-mi si nu as vrea sa aiba nimeni de suferit din asta. Oricum, un sentiment uman oricat de codat ar fi el, aceeasi esenta o are si nu vad pana unde as putea sa ma ascund undeva in spatele degetului meu mic. Poate acest stil este mai putin spectaculos, dar imi pastrez cateva rezerve de inspiratie si pentru inceputul lui septembrie care va fi unul si mai special. Pana atunci, prefer sa iti vorbesc cat mai simplu si mai relaxat. Daca voi si reusi, asta ramane numai la aprecierea ta…

Alunec si ma las cuprins de armoniile unei melodii care ma aduce cu gandul aproape de tine si recitesc cu placere pasaje pline de emotie pe care numai un sufletzel delicat si special le poate scrie, generand raspunsuri si reactii pe masura in subconstientul celor care inca mai au un ragaz pentru a citi si simti dincolo de cuvinte. Este minunat sa descoperi ca dincolo de cuvinte sunt sentimente alese si ca exista oameni carora le pasa… Poate ca intr-o zi voi ajunge sa cunosc mai bine povestile lor de viata, sa le multumesc pentru ca imi insenineaza din cand in cand viata si sa le intorc recunostinta mea…

Iar cum si maine e o zi, punem literele fermecate in lacasul lor, bulinele verzi si bulinutzele albastre le asezam cu grija in al 29-lea sertar pe care nu il inchidem, ci il lasam in grija unui ingeras cu aripioare argintii care cu vioara sa isi inveleste inima in armonii de La minor. Somnic usor !
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

My secret

Motto:

I have no life. I am just a shadow of a man who used to live with a smile on his face... Now, everything is gone. All I have is a picture with you, reminding me of the happy days of my life... Secret codes or endless little stories, it just keeps me out of reach... I wish I were near you, I wish I should never have taken this photo... just live along, with you...right beside me...

Oricat ne-am stoarce mintile si cat de mult am codifica mesajele noastre, esenta lor iese undeva la suprafata, in ciuda eforturilor noastre de a le invalui in mister. Cu mai mult sau mai putin curaj, ne exprimam morbid sau agresiv, asta conducand la reactii de multe ori adverse celor pe care ni le dorim. Asa si eu, in agitatele mele ganduri ce razbat dincolo de pixelii unui monitor, ma intristez cand vad cum pe cat de pline de iubire, simplitate si finete sunt mesajele mele, cu atat parca simt o mai mare indepartare, si o mai rece reactie dincolo de cuvinte... ai fugit si a doua oara, si din a treia fereastra, singura unde te mai puteam zari ca respiri, ca existi, ca ma privesti... m-ai lasat acum din nou singur cu gandurile mele idioate, care se amesteca intre ele de parca nu isi mai gasesc locul... nu-i nimic, Dumnezeu va avea grija si de sufletul meu...

Sunt departe de tine si de ceea ce imi doresc sa fiu, viata mea este o aiureala totala, un nimic, iar toti prietenii mei, aceia putini cati sunt, au si ei, probabil problemele lor... plutesc undeva in deriva, asteptand ca un bezmetic sa mai scrii ceva, de parca toate semnele mele vitale depind acum de un gand de la tine, o propozitie, un cuvant... esti singura care are puterea sa ma readuca acolo unde candva eram... am fost un fraier, sunt un fraier si nu stiu cat va mai dura starea asta deplorabila. Pentru prima data poate renunt la micile puneri in scena ale ideilor mele in schimbul unei stari reale de spirit care ma domina de ceva vreme...

Nu mi-am propus sa depasesc nici un fel de limita care nu se impune nici macar atinsa, as fi vrut sa te vad insa nu am avut nici macar puterea sa vin pana la tine in oras... nu stiu cand voi rupe pactul cu indolenta si ritmul insipit de viata pe care l-am semnat aproape constient, dar cert este ca ma apropii de propriile-mi limite, simt asta si buba e pe cale sa explodeze... nu vreau sa fie nimeni in preajma mea cand se va produce acest de-click, pentru ca sunt singurul responsabil pentru ceea ce mi se intampla... am ales un drum cu multe bariere si multe piedici, ca un tanar naiv si entuziast, increzator ca poate schimba ceva intr-o lume plina de ignoranta si de egoism exacerbat. Mi-am luat tzeapa, mai pe romaneste, acum suport consecintele. Nu intereseaza pe nimeni lucrul asta si asta poate ca ma doare cel mai mult...

Ma zbat intre un cer si un pamant insorit undeva departe de tine, incercand sa imi tin moralul sus prin armonia care acum imi acompaniaza ritmul de secretara al cuvintelor pe care le tastez. E o descarcare daca vrei a unei energii acumulate intr-un suflet de om singur si care acum striga dupa ajutor... nici macar numai striga. Imi este rusine de impasul in care ma aflu, imi este greu sa ma ridic din nou de unul singur, stiind ca nu am inca motivul pentru care sa o fac aici langa mine. Penibil si resemnat in spatele unei perdele dupa care imi ascund privirea de ochii trecatorilor, oricum nepasatori sau cel mult plini de o falsa compasiune.

Secretul meu nu mai exista. Stii bine cine sunt, stii bine ceea ce simt si nu mai este nevoie de alte explicatii... mi-as dori sa nu fii scris nicicand acest post, insa viata asa e ea facuta. Iar acum, nu pot sa spun decat atat: sunt undeva jos si am nevoie de tine... daca iti pasa orisicat de putin de mine, nu ma lasa aici singur... prizonier al unor visele care nu mai imi dau pace ! Ai grija... de mine, ingerasul meu mic...
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

White Kiss

Motto :

Saruta-mi zambetul si imbratiseaza-mi sufletul... fa-ma sa nu-mi fie teama decat de divin si atat; pentru ca tu esti langa mine si nimic altceva nu ma poate ucide…

http://nu-mi-pasa.blogspot.com/

Un pupic alb pentru tine, atat de timid si de vulnerabil incat pana si floricele din jur s-au rusinat si isi acopera petalele cu o frunza pentru a pastra intimitatea momentului… Zambetul meu se bucura acum de al tau si-ti sopteste fin printre buze : “sa nu mai spui la nimeni, da ?” …iar raspunsul tau nu se lasa asteptat si rasuna sfios : “bine, bine !”

Primul sarut este adesea o imagine pe care o pastram cu grija in sertarul cu amintiri al cutiei cu secrete din dormitor. Este insa primul sarut acordat aceleia dupa care sufletul nostru viseaza ?! De cele mai multe ori, nu… Si totusi tanjim dupa tabloul primului sarut impartasit cu ea, ne imaginam un décor de poveste si respiram adanc inainte sa realizam ca momentul acela se apropie fara ezitare…si atunci ce facem ? Ne fastacim in asa hal, ca uitam de tot ceea ce ne-am planuit atat de tacticos sa facem… Pup !... si gata ! Pe urma, cica apar textele si adjectivele notate cu rosu in carnetel… sau mai simplu, o tacere…

Traim intr-o lume in care inocenta unui pupic este reprimata de contextul modern, capatand uneori dimensiuni grotesti, pierzandu-si de cele mai multe ori finetea si esenta, trasformandu-se doar intr-un detaliu minor dinaintea asaltului decisiv al masculului feroce ce vrea sa isi demonstreze cat de… mare, are el… sufletul, evident… prin gesturi din ce in ce mai lipsite de tandrete si “adaptate” cotelor la pariuri puse dinainte cu gasca lui de cocosi in calduri… Hai s-o mai punem de-un trofeu, mai castigam un pariu, ne mai umflam putin in pene, da-l dreaku de pupic…

Sa revenim ! Multa apa rece pe fata, ceva cubulete de gheata si suntem fresh… Fiecare are propria lui versiune a povestii primului pupic, iar mai ales daca este acela acordat perechii potrivite este cu atat mai frumos… sau mai dureros, in caz contrar… Un subiect de duminica care ma aduce mai aproape de tine, pe ritmurile tale preferate, un subiect care isi cere o continuare ce se lasa asteptata intr-un orizont de timp apropiat, un subiect care ma ajuta sa imi combat starea confuza care ma apasa de ceva vreme… ce as putea sa fac ? Sa vin sa te vad ! Dar, unde… unde te voi gasi oare…

Ingerasii fac nani la pranz, norii se aduna deasupra blocului meu, bunica ma cheama la masa… neah… nu vreau sa ma despart de un pupic la care visez. Sunt vinovat pentru tot ce am scris pana acum si pentru ce inca nu am reusit sa te fac sa intelegi, sunt vinovat pentru ca nu sunt acum langa tine, sunt vinovat pentru fiecare clipa de bucurie care trece fara tine alaturi… Sper sa am ocazia sa imi rascumpar intr-o zi greseala, sa te pot iubi numai cum stiu eu sa o fac si sa iti arat ce ceea ce am scris nu sunt doar vorbe-n vant…

Dialogul soaptelor apune undeva in timiditatea unui pupic alb si dulce care iti cuprinde acum cei mai fini pori ai obrajilor tai care tremura sfiosi de ineditul clipei. Este o vraja a vibratiei X care nu inceteaza sa rezoneze afin cu inima ta, surprinsa mereu de fiecare unda a unei vibratii ce aluneca lin spre punctul in care limita dintre vis si realitate va fi atinsa.

...iar atunci cand obrajii tai se vor obisnui cu starea placut de ciudata care ii cuprinde, iar tremurul lor se va lasa spre gat… spre spate… si iti va cuprinde manutzele tale firave, ma vei imbratisa si vom vibra impreuna in aceeasi frecventa magica a iubirii. Vom invata impreuna sa iubim, ne vom lasa condusi in lumea viselor ce devin realitate, vom zambi la fel de timid ca si in ziua in care iti voi fi daruit primul meu…pupic alb…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Sweetness follows

Motto :

Just remember, the sweet is never as sweet without the sour...
and I know the sour.

“Vanilla Sky” - The Movie, Brian’s Character



Nimic nu este intamplator. Pana si acordurile minore ale unei ghitari reci care imi acompaniaza lin cuvintele… cuvinte care vin si trec, doar sufletul meu ramane langa tine mereu, in curgerea marginita a timpului care odata se va opri in loc… Rasuflarea sa va inceta, secundele vor ingheta, iar buzele tale moi le vor mangaia pe ale mele si le vor reda culoarea rosie, arsa acum de dor, de nori, de vant…

Ma bucur in solitudinea care ma apasa de fiecare mesaj pe care il primesc, pe care Dumnezeu mi-l trimite prin ingerasii mei pazitori, ma bucur ca reusesc sa iti fac privirea sa vibreze, macar si prin simplele mele cuvinte care zboara intr-un dans numai al lor stiut. Astazi cineva drag mi-a dat de veste si mi-a bucurat inima, mi-a reamintit de cine sunt de fapt… un simplu om, cu emotii firesti si care isi exprima simplu si neingradit gandurile.

Este serenitatea de care am nevoie, in lupta cea anevoioasa cu viata, in drumul meu catre tine, contra valurilor care sfarsesc izbindu-se de malul pe care un porumbel alb iti aduce de la mine un gand si o floricica… O floricica rosie ce se rusineaza ea insasi de frumusetea ta divina, o floricica ce parca ii vine sa infloreasca din nou numai pentru tine si pentru manutzele tale gingase… esti inca intimidata de prezenta porumbelului si te rusinezi parca de gestul tandru al sau, care de teama sa nu te sperie, iti lasa floricica undeva pe nisipul ud de valurile sparte ale unei mari acoperite de norii gri ce ascund soarele de privirea ta… iar asta doar pentru ca le este ciuda sa nu vada si soarele ceea ce tu ai primit… Norii nu stiu insa ca puterea lui este insa prea mare si ca de fiecare data, dupa ploaie urmeaza numai el, soarele…

Revenind intr-un plan real, cuvintele ‘multumesc’ sau ‘recunostinta’ palesc in fata gandurilor frumoase pe care azi le-am primit, asa ca atunci cand ma simt aproape uitat de lume si de prieteni, apare mereu cineva care imi sopteste ca nu este asa… Nu voi putea decat sa ma inclin in fata minunatiilor naturii din jur, in fata iubirii infinite a lui Dumnezeu pentru oamenii smeriti, si sa scriu mai departe pana cand ziua X in care cuvintele vor fi inlocuite de imbratisari calde si priviri pline de culoare si dulceata… daca ziua aceea va fi peste cinci ani si un pic, asa cum un ceas undeva ticaie nerabdator, sau daca va fi chiar peste doua zile, numai Dumnezeu stie… Ceea ce sigur stiu este ca momentul va fi cel potrivit si va fi cel mai frumos din viata mea de pana atunci.

Iar cum in urmatoarea luna de azi inainte vor fi cel putin doua prilejuri de aniversare, imi pastrez cateva mici surprize pentru momentele speciale care vor urma…

Povestea prinde contur iar cu fiecare episod care mai dezvaluie cate un invelis misterios din cele 29 care o acopera cu mare atentie, devenim parca mai sfiosi si mai increzatori in ceea ce ne rezerva viitorul atat de imprevizibil… trebuie doar sa nu inventam singuri probleme inexistente si sa ne bucuram de ceea ce ni se intampla bun in fiecare zi… pentru mine, ziua asta este de departe cea mai speciala zi de multa vreme incoace, si sunt din ce in ce mai curios si mai nerabdator sa vad ce surprize imi va mai rezerva Universul asta plin de buburuze, iepurasi colorati in nuante ale unui curcubeu ce mi-a luminat calea catre Orasul Ales in ziua in care am aflat mai apoi ca prietenii adevarati… nu se sting niciodata… iar daca luminile acelui oras iti vegheaza sau nu etern somnul tau lin, eu sunt aici mereu pentru asta… Sa nu iti fie teama niciodata, caci daca un bec se va defecta, va veni mereu un om care il va inlocui… acel om este omul cu lumina din sufletul meu care sta aprins pentru tine.

Iar pentru cel care nu a inteles nimic din ceea ce am vrut eu sa spun, un simplu mesaj: nu te impacienta, prieten drag, poate inca nu e momentul sa intelegi… va veni, curand !
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

29th floor

Motto :

This is a revolution of the mind !

“Vanilla Sky” : The Movie


waves…

shapes…

thoughts…

illusions…

brain circles…


…un mix de impulsuri energetice care ma curpind si ma capteaza ca un pol magnetic albastru. Toate spun cate ceva, este insa prea placuta senzatia ca sa stau sa o descifrez. Stiu doar ca undeva de cealalta parte a ecranului esti tu…

Vei fi captata tridimensional de vibratia X care iti va declansa incepand din acest moment o conectare a undelor cerebrale intr-un punct convergent care te va face sa plutesti alaturi de valurile magnetice alb albastre ale oceanului in forma de stea. Puterea de captare in crestere exponentiala a acestui punct te va conduce la nivelul douazeci si noua al bazei experimentale beta. Vei explora pas cu pas si vei descoperi valente nebanuite ale mintii tale care acum exulta si devine plina de reverberatii care abia asteapta sa fie ordonate si emise undeva in Univers…

synapse…

connections…

light energy…

cross-overs…

mind power…


Relaxeaza-te ! Totul este sub controlul tau… nimic nu poate perturba frecventa gandului tau acum… Ai o senzatie pe care numai cele mai fine ramificatii ale circumvolutionilor tale o pot percepe… acolo unde capilarele nu mai ajung, unde doar sufletul poate atinge. Nu esti intr-un film cu extra-terestrii, esti undeva pe pamant in fata unui monitor care iti genereaza emotii si, din cand in cand, te pune pe ganduri… ca si acum…

Ai mare grija sa iti mentii permanent controlul asupra senzatiilor care iti sunt necunoscute… nu te chinui prea tare sa le interpretezi, doar bucura-te de ele. Iti vor inunda si mai tare mintea conectata la ceea ce energia magnetica a armoniilor pe care la auzi acum si te inconjoara din toate directiile te conduce. Ritmul bataii inimii tale creste, gandurile se grabesc sa iasa din matca, clipesti din ce in ce mai des, te uiti in stanga si incerci sa eviti monitorul dar si el se muta odata cu privirea ta… esti parca prinsa intr-un mic moment de magie, care nu vrei sa se termine… sa dureze la nesfarsit… armoniile se linistesc acum, se ordoneaza pe linia lor normala. Un soare se intrevede la orizont…

blue water…

sparkling bubbles…

soft sand…

shiny eyes…

tender kisses…


Toate incep parca sa capete o forma, si parca totusi nu… notiunea de timp nu poate fi explicata, iar nedumeririle capata dimensiuni penta-bolice, invelisurile incep sa se dea la o parte unul cate unul. Te urci in lift undeva la etajul noua si apesi pe ultimul buton de sus… dupa ce ai trecut de etajul doisprezece incepe sa ti se para din ce in ce mai inalt cerul, iar ceea ce lasi in jos sa fie din ce in ce mai departe, dar totusi parca mai ordonat si mail impede…

Liftul se opreste undeva la cel mai nou etaj construit pana acum, pasesti timid pe acoperis si te uiti cu multa uimire in jur. Nu este nimeni acolo… doar un platou gol de unde isi pot lua zborul gandurile tale… inspre cer, inspre orice directie iti doresti… iar asta pentru ca Dumnezeu a ingaduit ca tu sa poti alege… e parca prea frumos aici, sus, de unde totul se vede intr-o alta perspectiva, tridimensionala. Te opresti cateva secunde sa admiri culoarea cerului, iar apoi in numai cinci secunde, o voce calda iti deranjeaza tabloul ochilor tai captati de ceea ce etajul ti-a dezvaluit: “buna dimineataaaa, ……! hai ca ti-am pregatit micul dejun… sa nu intarzii la scoala…”

Ai vrea sa mai dormi cateva minute, insa razele soarelui iti mangaie prea lin ochii… O noua zi incepe ! Sa te bucuri de fiecare clipa a ei, asa cum si eu m-am bucurat astazi ! Haide ! Fugi si nu mai ezita… Viata este a TA !... iar fericirea te invita la plimbare !
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Oglinda cu fin gust de vanilie

Motto :

My dreams are a cruel joke. They taunt me.
Even in my dreams I’m an idiot who knows he’s about to wake up to reality.
If I can only avoid sleep,… but I can’t…

I try to tell myself what to dream.
I try to dream that I am flying.
Something free.
It never works...

Abre los ojos !... David, abre los ojos…

Vanilla Sky” : The Movie – David & Sofia’s Characters



Nisipul fin se alinta sub talpile tale ce pasesc lin pe malul mediteran al unei ape care oglindeste un apus de soare cu un fin si delicat gust de vanilie. Seamana mult peisajul cu scena din filmul meu preferat pe care sper sa il vedem impreuna intr-o buna zi.

Mainile tale mangaie apa care se bucura de fiecare atingere, iar ochii tai blaxy saruta cerul asa cum numai pescarusii stiu sa o faca, in zborul lor liber catre inaltimi. Undeva deasupra tuturor este pictorul divin care are grija de nuantele calde ale fiecarui coltisor de poveste. Atunci cand insa apari tu, toata atentia se polarizeaza intr-o singura directie, fara nici cel mai mic efort. Culorile danseaza singure, iar imbratisarea ta ma face sa ma simt special si norocos ca te-am intalnit.

Dimineata mi te alunga din brate si imi readuce aminte de noi. Visele ma bantuie si ma tulbura de fiecare data… imi trebuiesc ore, chiar zile bune sa imi revin uneori, iar asta si pentru ca este atat de rara emotia pe care o simt atunci cand sunt langa tine… Incerc sa ma trezesc, imi dau cu apa rece pe fata si reurmaresc cu sufletul la gura cateva dialoguri din filmul de care iti vorbeam… respir incet si inca te vad atat de aproape, ca in vis. E doar un dialog surd, o secventa de film, o fila de poveste…

Cu totii ne regasim adesea in personajele filmelor preferate, ne gandim cum e posibil sa fie atat de similare cu scene reale din viata noastra si ne intrebam cate coincidente fericite vor mai urma si mai ales daca finalul filmului este cel care il va avea si povestea noastra. Eu sper la un alt fel de final decat ceea ce se intampla in filmul meu preferat… un final in viata de acum, nu in una care va urma.

Pana la acel final fericit, reascult si revad cu emotie cateva refrene si imagini care imi tin spiritul si moralul undeva peste linia de plutire. Nu vreau sa ma innec in propriile trairi, in propriile amintiri… vreau sa privesc inainte si sa mai fac un pas care sa ma aduca mai aproape de tine si de sufletul tau. Privesc oglinda in care se reflecta cerul cu fin gust de vanilie si pe care ma rog la Dumnezeu sa imi dea ocazia sa il mai vad din nou impreuna cu tine, insa de data asta sa fim doar noi doi… noi si oglinda… nu stiu daca merit, daca sunt inca pregatit pentru asta, dar sunt sigur ca Cineva acolo Sus ma iubeste…

Daca vei avea curiozitatea sa vezi acest film sau macar secventa aceasta poate vei intelege mai bine ce simt, poate vei ajunge sa intelegi ca intre noi nu pot exista ganduri nepotrivite sau care sa nu se incadreze in armonia peisajului de toamna, undeva septembrie devreme, in zorii unei noi primaveri ce ti se va aduna in albumul vietii tale. Eu sunt aici aproape de sufletul tau, chiar daca ne intalnim doar undeva in vis, si… mai rar, in realitate. Daca intr-o zi visele vor inlocui realul, iar noi vom putea sa revedem impreuna secventa asta, voi fi fericit ca vei putea sa simti emotia mea curata si sincera, nu doar citind niste banale randuri pe un blog oarecare.

Asa cum marea este oglinda cerului vanilat care iti admira pasii pe nisipul fin, asa si fila asta din povestea fara de sfarsit a vibratiei X este oglinda sufletului meu… O poti privi ori de cate ori simti nevoia, iar daca iti vei zari vreodata chipul zambind si buzele tale vor simti un fin gust de vanilie ce iti indulcesc lacrimile care te cuprind, atunci sa stii ca ma gandesc la tine, ca traiesc pentru tine si ca nimic nu ma opri sa fiu aproape de tine si de sufletul tau curat de copil ! Este timpul sa ma trezesc, caci o voce lina imi sopteste acum : “…abre los ojos ! …abre los ojos !”
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Oceanul si Regina

Motto :

There’s no need to argue anymore

I gave all I could, but it left me so sore

And the thing that makes me mad

Is the one thing that I had

I knew, I knew, I’d lose you

You’ll always be special to me, special to me… to me…

“No need to argue” – The Cranberries

Imi aud visele scrasnind, personajele dedublandu-se si sensurile devenind din ce in ce mai greu de inteles pentru un suflet ratacit undeva pe o corabie ce pluteste undeva in deriva si ramasa fara vaslasi. Oceanul o izbeste fara mila, lemnul tare se imbiba cu apa agitata, iar undeva in zare, intr-un plan indepartat, apare regina, cu spatele la corabie, cu ochii aproape inchisi si fara sa auda strigatele pline de durere ale echipajului format acum din ultimii mohicani ai marilor involburate.

Povestile se incapataneaza sa respecte scenariul autorilor, isi cauta parca un alt final neimaginat pana acum, iar multe dintre ele naufragiaza in drumul lor spastic catre portul unde lemnul lor macinat de valuri sa isi gaseasca adierea lina a brizei care sa le usuce porii. Parca e o inchipuire ceea ce zarea aduce in lumina ochilor vigilenti ai capitanului…

Iluzii, fete morgana, porturi parasite si totusi colorate frumos de pictorii amatori ce isi aranjeaza meticulos pensulele si uleiurile lor cu care mangaie suav o panza veche intru’ devenirea ei ca si capodopera. Joaca de-a culorile este de fapt o simpla iluzie optica, pentru ca si culorile sunt defapt frecvente ale reflectiei luminii prin lupa sufletului ochilor mei imbibati din nou cu roua picaturilor din ocean cu care regina danseaza in aparitia ei iluzorie la orizont.

Curatenia gandurilor si ordonarea lor se impune, poate chiar o calatorie noua spre faleza bordata de un om privind in gol, cu sufletul indurerat pentru ca regina lui nu exista decat in fotografii, in povesti, in carti virtuale sau poate nici macar acolo... Daca stropii din ocean danseaza valsul avand drept partener bulele de spuma ce plutesc in jurul reginei, atunci asa si omul isi danseaza gandul sau pierdut undeva pe marginea unui ocean tulburat de aparitiile iluzorii ale reginei lui. Il danseaza cu smerenie intr-o tacere care ii tradeaza inima plina de durere, o tacere care urla din abisul adancit din ocean catre un orizont acum alb, maine albastru : “Nu te mai uita la mineeeee !!!”

Rusinea sau teama de a deconspira finalul unei calatorii in neant a corabiei care pluteste aiurea in ocean, dansul sublim al reginei care isi mangaie oceanul ca pe un parinte cu dragostea ei infinita retuseaza liniile unui peisaj marin atat de lin si ofera ochiului tulburat la privirea sa o senzatie adevarata de uimire, compasiune si afectivitate, senzatie reprimata undeva in interior care macina, si totusi nu are puterea de a razbate dincolo de cele 29 de catarge ale corabiei plutitoare undeva pe fundal. Peisajul este cu atat mai tulburator, cu cat amintirea portului monegasc sau a celui de la cannes este atat de calda si de vie in sufletul privitorului cuprins de cateva timide picaturi de roua ale aceluias ocean plin de mister si parca din ce in ce mai limpede in adancul sau. Doar suprafata mai este inca tulburata de incapatanarea povestilor ce isi cauta finaluri comerciale de senzatie…

Gasim puncte de sprijin pana si in armoniile inlantuite ale celor sase melodii care acompaniaza umil povestea fara de sfarsit a vibratiei X, ducand la cote exasperante uneori puterea mintii de a rezona si de a vibra la unison cu mesajul atent emis pe paginile cibernetice ale unei noi ere a comunicarii care face mult mai facila transmiterea unui gand ce nu mai are rabdare sa mai fie impachetat in clasicul plic de pus la posta.

Iar cum orice gand are un fir cu doua capete, las aici pentru urmatoarea legatura la unul din capetele sale, cateva franturi din ceea ce pe mine m-au facut sa tresar din nou la o reluare a lor : “…prietenii adevarati nu se sting niciodata…” La fel si iubirea mea pentru tine…
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~