--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
Motto :
„Ma Urasti? Problema ta... Ma Iubesti? Bravo.
Un Sfat? Nu te lua de Viata Mea.
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
Te-am Jignit cand nu era cazul ?! Iarta-ma.
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
Ma Invidiezi? Incearca sa fi mai bun.
Bunul meu simt? Depinde de al tau.
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
Copilaroasa? Pentru ca asa vreau.
Matura? Cand e nevoie.
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
Prietenii mei? Cei mai tari oameni.
Vrei sa-mi fi Prieten? Demonstreaza-mi ca MERITI!.”
http://highschoolhighlife.blogspot.com/
Vine clipa cand ai dori poate sa asterni pe hartie un gand care iti apasa sufletul. Teama ca te-ai face de ras in fata marilor poeti si scriitori ai lumii, rusinea fata de sine si stangacia cu care legi cuvintele intre ele nu pot fi spulberate decat de un exemplu, de o clipa de ratacire, de un text gasit intamplator pe hi5. Daca acum 3 zile imi spunea cineva ca Sambata de Mos Nicolae mi-o voi petrece scrasnindu-mi mintile in fata tastaturii mele negre-argintii Omega, pentru a naste prima mea postare pe propriul meu blog, i-as fi spus din start ca are probleme cu capu’.
Am descoperit insa ca problema este de fapt undeva in capul meu, undeva ascunsa bine de tot, intre schemele mentale si tarele artificial conturate in cei 29 de anisori pe care i-am implinit mai acum o luna si vreo 4 zile... Problema mea este ca trebuia sa intalnesc pe cineva care sa ma puna cu botu pe labe... pe tastatura, mai exact... si iata-ma, teleghidat si cu degetele mele pe care acum le chinuie talentul de a apasa diverse taste negre, intr-o anumita ordine, nascand cuvinte...
Daca deja te-ai plictisit, nu pot decat sa iti marturisesc ca de vina nu sunt degetele mele, ci mai degraba cea care m-a provocat sa le misc agale acum in cautarea literelor potivite... Dar ca sa te conving totusi sa nu inchizi fereastra, iti voi spune totusi numele ei... ca macar sa stii de ce o inchizi... sau de ce dracu’ te chinui sa intelegi ce vreau eu sa spun acum. Eeeh !... ai putintica rabdare... o sa afli mai incolo!...
Oricum, daca nu ma crezi, fata asta de care iti tot vorbesc este autoarea motto-ului de mai sus... pe verificate... ai si link-ul atasat... asta ca sa nu zici ca aberez!
Revenind la gandul care ma apasa, pot spune ca acum 2 zile, cand am citit aceste randuri simple, un fior energetic destul de puternic ma cam strabatut prin toti porii corpului meu fizic... iar asta pentru ca, evident m-am regasit intru-totul in aceste simple intrebari si raspunsuri, extrem de concise si atat de profunde deopotriva...
Sunt sigur ca si TU ai iubit, ai suferit, ai fost umilit si ai renascut poate din nou la viata... iar daca ai avut si puterea sa ierti, sa TE ierti, iti spun cu tarie, draga PRIETENE, ca esti un mare norocos... Cu greu am depasit o etapa a vietii mele in care am invatat aceste lucururi elementare in calea iluminarii, a curateniei sufletului, a intoarcerii catre Dumnezeu... Nu te voi plictisi cu amanuntele inutile si, de altfel, extrem de neoriginale ale povestii mele pentru ca sunt sigur ca imi vei spune la final ca si TU ai trecut prin aceleasi lucruri...
Cum am depasit-o !?... simplu: cu ajutorul oamenilor de langa mine. Daca acum cateva luni nu puteam suporta pe nimeni in jurul meu, uneori nici macar pe mine, am ajuns ca azi sa am curajul de a iti spune TIE, lumii intregi ca am fost un mare FRAIER. Cu cat ma izolam mai mult, cu atat credeam ca imi va fi mai bine... cu cat zilele treceau mai repede, cu atat eram mai fericit...
Ei bine, dragul meu PRIETEN, oamenii de langa mine pe care eu i-am ignorat atata amar de vreme mi-au intins mana si IUBIREA lor, fara a imi pretinde ceva in schimb si fara sa se bata cu pumnii in piept de mandrie. Mi-am invatat, intr-un tarziu, lectia de viata...
Si desi credeam ca o adolescenta de 17 ani nu poate intelege ea in nici un fel ceea ce simt eu acum, iata ca m-am inselat amarnic. Atat de amarnic, incat imi vine sa plang de fericire.
DA ! De FERICIRE !... Te miri, nu-i asa ? Ce dracu’ abereaza asta, ma ?... In loc sa imi zica pe cine sa injur ca imi pierd timpul citind randurile astea fara noima, face pe marele filozof...
Sunt FERICIT, dragul meu PRIETEN! Nu sunt eu neintelesul, nu sunt eu singuraticul, nu sunt eu avarul cu inima de gheata, nu sunt eu nemernicul si nesimtitul pe care il blamezi tu. Sunt un simplu om, ca si tine, si ca oricare fiinta din jurul meu. Un om care scrie, citeste, vorbeste, tace, canta, urla, sopteste, murmura... un om care iubeste si uraste, invidiaza, alearga si se opreste, construieste si creeaza... mai simplu, un om care TRAIESTE !
Si ce daca, ma? Traieste-ti dracului viata ta acolo si nu ne mai plictisi pe noi!
"Foarte" corect! Aici nu am cum sa te contrazic. Am vrut doar sa stii ca pe planeta Terra a mai aparut inca un OM FERICIT. Un om care se bucura acum pana si de sunetul tastelor care se urmeaza una pe alta, foarte ordonat si intr-o deplina liniste...
O liniste si o armonie pe care ti-o doresc si TIE, dragul meu PRIETEN!
Iar daca ai avut rabdarea sa citesti pana aici, nu pot decat sa iti MULTUMESC si sa fiu recunoscator lui Dumnezeu celui mai presus de toti si de toate, Cel care mi-a trimis un ingeras divin sa imi mangaie sufletul ranit si indragostit de armonie, prin cuvintele sale simple si sincere. Iti multumesc, Bianca...
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
