Eclipsa de... mine

Motto :

"Do you believe in something beautiful?
Then get up and be it!"

http://adelina-sv.blogspot.com/

Rasaritul cel nou al unei stele de care depinde viata mea si a ta imi bate incet in spate, gadilandu-mi parul si umerii, prevestind parca in ritm de andante inceputul unui nou act pe scena cea mare unde plutesc in deriva haotic printre valuri. Contempland un instantaneu dintr-un concert mai de demult savurat, reusesc sa disting destul de clar scena, cateva raze matinale stelare si o eclipsa de…mine. Ma tot uit dinapoia prezentului incercand sa imi sclad chipul in caldura noului rasarit, dar nimic… o statuie ca din bronz ce imi blocheaza trainic culoarul catre lumina.

Imi ramane doar auzul fin impregnat de frecventele line ale unui concert al cometelor care mangaie norii. Ele isi fac aparitia odata la zeci de ani, chiar sute uneori, tocmai din acest motiv putand spune ca ma simt norocos. Ma simt norocos nu inseamna neaparat ca si sunt… dintr-un singur motiv poate, anume ca in tabloul eclipsei de mine lipsesti chiar… tu.

Explicabila este lipsa ta, insa, decat propria-mi neputinta de a ma misca un pas la dreapta sau la stanga, sau chiar si unul inainte… spre lumina. Stau si privesc acea statuie frumos sculptata dirijand traficul cometelor pe sensul tonalitatilor majore sau minore ce sunt scrise in partitura generala a marelui regizor. Privesc un stop-cadru reusit al unui moment culminant din cantecul unei vieti inca licarinde, dar totusi parasite de vlaga actului tocmai incheiat, pierdut undeva pe drum… Nu ma mai mira, deci, lipsa ta, pentru ca nu ar avea pic de rezonanta cu starea mea de azi si parca ma simt iar norocos acum ca nu esti aici, realizand cat de rusinat as fi daca acum ai fi chiar in fata mea, iar eu ti-as putea descrie, rosti sau desena o eclipsa. Mai bine imi reprim curiozitatea de a te revedea pentru un act urmator.

Credinta in ceva frumos alunecata intr-un abis al unui ego zdruncinat de propriile-i zbateri se vrea reactivata nu doar la titlul de principiu etic, ci la un mod de expresie concret si cat se poate de vizibil, se vrea intruchipata in cineva viu, vesel, bun si smerit… are nevoie de un corp placut, ce isi respecta atributele si liniile sale arcuite sau drepte. Vibrand astfel isi regaseste imperativul unui reactii, culmea, din partea unui suflet gingas al carui nume este aidoma celui pe care il porti, bineinteles, pur intamplator… Imi ramane doar sa respect semnul primit intamplator si de a actiona ca atare, caci, nu-i asa ?!… tot ceea ce ni se intampla sunt doar niste intamplari atent alese pentru noi de marele regizor planetar. Trec cometele pe langa noi, iar noi cadem intr-o lasciva si larga admiratie, uitand sa mai citim totusi si ce semn ne aduc ele. Frumusetea si ignoranta se imprietenesc, noi devenind de multe ori victime ale propriei neputinte…

Armoniile noi ce se impletesc in primele zile ale unui an nou, dimpreuna cu razele timide ale rasaritului cel nou vor aduce energia de a tresari din nou la viata, la o parte implinita a povestii celei fara de sfarsit in care nu doar visez, ci imi voi trai visul… pentru ca pana acum, singura alinare a fiecarui rasarit de soare, mi-a fost doar simplul gand ca mai pot trai visandu-ti chipul tau adelin, si mai pot sa iti zambesc, fie si numai, in visul meu vegheat de ingeri…

Printre toate cuvintele astea complicate si para-amestecate dinadins ca sa te plictisesti si sa inchizi odata de blogul asta ciudat si plin de vibratii misterioase, am sa furisez si o fraza mult mai simpla, prea simpla… si totusi am sa o scriu: si anul asta, tot ce voi scrie aici, este pentru ca pur si simplu, te iubesc…
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~