Chimia unei lacrimi

Motto :

Drumurile noastre nu au fost armonizate. Firul care impletea o poveste aparent inocenta s-a incurcat dand nastere unui nod sucit. Imi e frica sa il desfac. Imi e teama ca va lovi taios destinele noastre stigmatizate. Motivele au devenit insipide. Ma sugruma cuvintele care nu au fost rostite si sentimentele irosite. Timpul e indiscutabil lipsit de orice discretie. Si simt pe trup mangaierea aberanta a mainilor lui aspre.

http://crazychemicalkriss.blogspot.com/

Emotii stranii si vise incalcite imi aduc uneori ganduri de resemnare totala in fata prezentului blocat intr-un punct de vid. Reactia unui suflet insingurat si inghetat de viata este pe atat de normala pe cat ar avea-o orisice om cu o sensibilitate usor mai mare ca zero. Dorul de a vibra alaturi de jumatatea sa, dorinta simpla de a zambi, frustrarea mirata ca a ajuns chiar si ea singura sunt simptomele firesti ale unei anime ce aluneca lin in trecerea ei efemera prin marele univers.

Trupul raspunde si el, asa cum poate, unei vibratii care il inunda brusc, nascand picaturi de apa ce izbucnesc furioase dintr-un cristalin de iris ce nu poate stapani suvoiul dens si incolor… picaturi de viata ingaduite de Dumnezeu sa ne reaminteasca doar ca nu ne-am nascut pietre si ca purtam in suflet dramul divin al iubirii Lui pentru noi. Atat de dens cum nu am mai simtit pana acum, atat de concentrate si de pline de sens, aproape ca nu le mai pot stapani uneori. Ajung uneori la capatul puterilor omenesti…

Sa ma mint spunandu-mi ca nu sunt din dorul ce ti-l port, sa ma prefac jucand un teatru ieftin de parada, sa ma ascund sub cuvinte potrivite aiurea doar ca sa iti port gandurile prin alte peisaje de basm ar fi doar gesturi stupide menite sa otraveasca stropii de viata care inca mai tasnesc din mine… si daca excesul meu de sinceritate se va rasti la mine ca un boomerang, macar voi sti ca am avut curajul sa rostesc ceea ce simt, sa pun un punct pe un ”i“ de la un “idiot indragostit de tine”, de rasuflarea ta, de chipul tau, de vibratia ta divina.

Vrei sa ma dojenesti sau sa ma imbratisezi, vrei sa ma alungi sau sa ma apropii de inima ta, vrei sa mai citesti randurile mele sau sa apesi pe X in dreapta-sus, poti sa alegi asa cum simti… eu alegerea am facut-o demult, iar acum face parte din mine, s-a impregnat organic pana si in chimia unei simple lacrimi pe care trupul meu o naste…

Binecuvantarea sau blestemul unui destin ale carui pagini se deruleaza de ceva vreme aici, in fata ta, o carticica deschisa scrisa de un autor umil fara pretentii literare inalte, doar trairi simple sau mai complicate ce ajung la tine sub magia vibratiei X. Literele ce se joaca cu sunetele si culorile izvorasc si ele din picaturile incolore si atat de dense ale aceleiasi anime ce exulta atunci cand mesajul ei ajunge la tine. Desi raspunsul pe care mi-l doresc stiu ca nu va veni, imi ramane doar multumirea ca pot sa iti spun eu ceea ce simt fara ocolisuri si alte oprelisti…

Pana la urma, toata chimia asta a unei reactii in lant se transforma in energia care ma ajuta sa ma trezesc si maine dimineata, in rugaciunea tainica a noptii catre ingerasul care inca ma vegheaza, in speranta ca puterea gandului meu curat te va aduce intr-o zi langa mine pentru totdeauna… este motivul pentru care fiinta mea respira in fiecare zi aerul fin cu aroma de vanilie si pentru care inca mai am puterea sa zambesc, de aici, de jos, de pe un trotuar tare, umed si rece, pe care am cazut crezand in nebunia mea ca pot intr-adevar zbura mai repede catre tine…

Ma voi ridica mai smerit si mai plin de iubire, mai curajos si cu vocea-mi fredonand un cantec al unui vis ce va deveni real intr-o lume in care am si eu micul meu loc, un loc ce mi-l doresc sa fie alaturi de al tau, daca voia lui Dumnezeu imi va ingadui ruga…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~