December wonderland

Motto :

Eu umbra aceasta pe care

O semeni in sufletul meu
Cu mila si trista mirare
Voi duce-o cu mine mereu.

Si-apoi intr-o zi oarecare
In care-mi va fi cel mai greu,
Voi pune-o in vechi calendare
Duminica trupului meu !

Fiori prin mine umbla
Si nu am trebuinta
Te rog pe tine umbra
Sa redevi fiinta !

Mai spune s-aduca si ceaiul
Si vino si tu mai aproape
Citeste-mi ceva de la poluri
Si ninga zapada ne-ngroape

Ce cald e aicia la tine
Si toate in casa-mi sunt sfinte
Te uita cum ninge decembre
Nu rade, citeste-nainte…

“Umbra” si “Decembre” – Nicu Alifantis



Jocul umbrelor zgribulite de vantul taios de afara ma readuce in aproape Ajun de Craciun in universul de basm al unei ierni seci si lipsite pana acum de emotii calde. Ma tot gandesc daca sa vin sa te vad sau sa las ceva vreme sa treaca… nu mai stiu daca e bine sau nu, nu stiu daca voi regreta ca as fi venit, sau… mai rau, ca nu am venit. Dialogul cu sine nu isi gaseste raspuns, se izbeste undeva de gerul ce isi face loc in gradinita din fata geamului meu impodobit pana mai ieri seara cu omatul alb ce ma face sa ma gandesc din nou la tine…

Va fi un Craciun fad pentru mine, cu spasme amestecandu-se intre ele, fara colinde si fara curajul de a ma mai sui intr-un taxi si a porni in aventura de a te regasi din nou in seara de Ajun… ehhh… viata nu se opreste aici, e doar un pasaj dificil care asteapta sa fie trecut. Mai multa consecventa se impune si ceva pasi inainte…

Imi incalzesc privirea recitind versuri si postari ale unor fiinte pline de sensibilitate care isi astern incercarile creatoare sau propriile trairi in jurnalele lor cibernetice, asemenea mie, reusind astfel sa mai alung macar putin singuratatea care doare. Inchis aici in camaruta mea, incerc la randu-mi sa nasc emotii care sa mai incalzeasca putin frigul de decembrie si sa domoleasca viscolul din sufletul meu gol. Totul s-a stramutat parca in alta parte a corpului meu aproape inert si nu mi-au ramas decat lacrimile de dimineata ce au capatat proprie personalitate, rabufnind atunci cand vor ele… stapanirea de sine imi este uneori straina, desi reusesc mereu sa imi reprim pornirile necuvenite.

Nu imi ramane decat rugaciunea fierbinte ce razbate dincolo de trup, transpusa in acordurile line ale unei balade ce striga dincolo de tot ce ma inconjoara si ma tine inca in viata :

“Fiori prin mine umbla

Si nu am trebuinta

Te rog pe tine umbra

Sa redevi fiinta !

Flamand de iubirea intreaga

Pe vremi de amurg mohorat

Cand zodiile noaptea-si dezleaga

Ma satur cu-o umbra si-atat.

Si sufletul meu te mai roaga

Magnetic catarg doborat

Tu, umbra tacuta si draga,

Aseaza-ti fularul la gat…

O umbra se-nchide in mine,

O umbra prin mine trecu.

E-atat de rau ca e bine,

E-atat de mult da ca e nu

Bacovia-si iese din sine

Si rade in "a" si in "u"

Si-o umbra in viata ma tine

Si umbra aceea estï tu,
...si umbra aceea estï tu.”
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~