Iisuse, adu-mi zâmbetul înapoi...

Motto :

Că visul ăsta al tău n-a fost născut să se împlinească.

Ci doar să-ţi rămână, la fel de poetic, încrâncenat pe inimă...

Că poate data viitoare n-o să-ti mai plângă sufletul...

Că poate..o să devină tristeţea aşa mică, atât cât să încapă într-un zâmbet, 
în semiluna buzelor tale...

http://jurnaluluneiscriitoare.blogspot.com/

Păşesc smerit pe drumul luminat de Tine,

Privesc spre Cer cu obrajii uzi de lacrimi fierbinţi,

Alung câinii care latră a pustiu,

Şi-mi resimt orbirea ochilor mei căprui,

Însetaţi de iubire, însetaţi de zâmbetul ei lin …

Şi s-a crăpat Cerul de Lumină peste mine,

Ţi-am dat un telefon şi a sunat ocupat de două ori,

Erai probabil ocupat cu Universul şi cu Soarele

Să îl îndrepţi din nou către mine

Aşa cum ai mai făcut odată, când mama m-a născut…

Iisuse, iartă-mi îndrăzneala în prag de Înviere

Alină-mi dorul ars de viaţă şi de timp…

Adu-mi-o înapoi de unde ai ascuns-o

Din prea multă iubire, te rog din nou acum:

Adu-mi din nou acasă, zâmbetul ei cel lin !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ 
P.S. Sărbători Luminate îţi doresc, Adelina...

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~