Pat la rege

Motto :

Omul s-a ridicat din cerc
E ultimul război, ultima piesă.
Ascultăm liniştea în desfătarea timpului,
Suntem sfere pe o tabla de şah.
Asteptăm remiza sărutului,
Albul în negru şi invers,
Căci azi, omul a ales!

http://mihaelacelestine.blogspot.com/

Matricea contra-ataca simtind cum isi pierde incet autoritatea asupra celor care transcend lin dincolo de firele de matase atent intinse de regina mama. Plase de stele, parfum frantuzesc, aroganta dusa la extrem, toate sunt ispitele pasilor mei catre tine pe care nu ii mai poate devia nimeni si nimic. Am invatat azi o lectie de viata de la cineva necunoscut, am mai asezat o caramida la temelia paradisului pierdut, am pecetluit in zidul tacerii intreaga mea neghiobie, continuandu-mi neclintit drumul luminat.

Liniste... e nevoie de multa liniste in sufletele oamenilor. Am observat asta in urma unei banale discutii cu un inger deghizat in diavol, am resimtit fin mireasma cojii de mar, am ascultat atent o arie sparta a unui sarpe cu ochelari de portelan... ss-itul lui mi-a strapuns urechile-mi intinse a capta vibratii sonore inalte, tentatia ieftina a karmei mi-a pus la incercare sufletul si-asa zdrelit de atata drum.

Ajung sa strig in mine catre Cer dupa ajutor, insa El este deja aici, cu mine, in mine, in noi... mi te-a trimis pe tine sa imi tii sufletul in manutza ta de copil... asa nu il va mai putea zdreli nimeni. Si pentru ca linistea ma cuprinde iar, totul recapata sens, frecventele noastre se armonizeaza din ce in ce mai tare, iar ingerii mei pazitori sunt bine camuflati in verde prin gradini botanice, facand poze, nu pot decat sa ma reculeg din nou de pe trotuarul unei faleze pietruite imperfect unde adierea lina a naturii imi mangaie chipul, stergandu-mi fin transpiratia morbida.

Ne jucam tacticosi de-a Dumnezeii, ne aratam cu degetul unii pe altii desi alte trei sunt in acelasi timp indreptate catre noi insine, ne alergam haotic prin desisurile panzei de paianjen strapunse de mult deja de alegerile pe care cei mai curajosi dintre noi le-au facut. Unii simt nevoia sa se reconecteze cu matricea, nu isi mai suporta crucea, s-au autoproclamat zei si au impresia ca nimic nu le e strain. Altii raman consecventi zborului catre vis si nu se lasa intimidati de tupeul exacerbat al unor suflete tanjind iubirea. Problema e ca iubirea nu se cere, iubirea se primeste... iar asta, numai daca este ingaduit de Dumnezeu. Ori daca acordajul limbajului folosit de suflete pentru a se interconecta este bruiat, inadecvat sau prea sofisticat apar fortari de procedura care spulbera instantaneu orice forma de iubire.

Este trist sa constat ca desi oamenii isi purifica sufletele prin suferinte multiple, din dorinta acerba de a pasii peste praguri dimensionale noi, ajung mereu in acelasi punct de pornire, inghitindu-si sec coada... iar atunci, refuleaza scuipand truisme pe care le-au renegat deja cu mult timp inainte. Ipocrizia nu are margini, setea de iubire arde uneori prea tare incat iti arde pana si capilarele cele mai fine ale gingiilor care odata zambeau senin, adulmecand primavara... si toate astea pentru ce ?! sa ne umflam in pene pana ne crapa sufletul in noi ?! ...mai bine sa ne pastram echilibrul, linistea si armonia pe care cu greu le regasim pe toate de-odata in aceeasi casa.

Totul e asemenea unui joc de sah, sarim cu caii ca nebunii, urmarim cu atentie intentiile reginei din turnurile cu ziduri de granit, ne protejam regele asezand pionii in garda, gandim diagonale nebunesti, pana ajungem sa ne mancam si sufletele intre noi... ajungem sa uitam ca scopul jocului nu este acela de a il umili pe rege, ci de a ne transforma cati mai multi pioni in printi si regine.

Frumusetea nu rezida in a da mat regelui, ci in drumul pana acolo. Uneori pe drum insa, ne incruntam intr-atat capatand dorinte sadice de a umili regele intr-un colt de tabla... din fericire pentru el se mai intampla sa isi gaseasca intr-o clipa locul din care nu mai poate fi clintit. Regele a ajuns in pozitia ocrotita de Dumnezeu, iar remiza sarutului intr-o pozitie de pat nu se va putea puncta niciodata. Draga mea regina, m-ai umilit, insa m-ai adus fara sa vrei in pozitia in care doream si iti multumesc pentru asta... ma inclin, umil, in fata miracolului divin.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~