Ma vezi tu pe mine, oare ?!

Motto :

Încă mă strigi...
ţi-aud glasul cum colindă pădurile
tremurând printre roiuri de gânduri
şi-alergând vântul printre frunze

cât te-am aşteptat să revii!

numai cumpenele stejarilor
pot povesti
cum scârţâie timpul în ceasornice
uitate în scorburi
prea negre de târziu

în frumuseţea tinereţii mele
se oglindeşte un strigăt
a chemare umbroasă;
aproape că nu mai aud
aproape că mă tem să aud

rostirile tale sunt taine
şi-n ceaţa lor tulburătoare
se pierd toate necuvintele mele
ca-ntr-un labirint

să nu mai pleci!

să-mi pui bătăile inimii
pe talere de vreme
pentru a-ţi cântări fiecare semn
pe care mi-l arăţi
cu toată dragostea ta.

http://annaqueenrain.blogspot.com/


Universul ar spune ca da... Descoperim din nou ca traim intr-o lume extrem de misterioasa a coincidentelor si sincronicitatilor ce ne sunt destinate. Descoperim ca tot ce este in jurul nostru se trage dintr-o energie divina pe care incepem sa o simtim si sa o intelegem...

Ieri o fetitza mica mi-a oferit in dar un ac verde de brad. Am intalnit-o intamplator in scurta mea plimbare solitara de seara printr-un parc oarecare ce ma conducea spre mare... ai spune ca e o simpla intamplare, o banalitate. Dar, e oare asa ?! Sunt acestea semne de la Dumnezeu catre mine ?! E oare ea un ingeras trimis de tine sa imi spuna ca te gandesti la mine ?! Sunt oare toate cuvintele mele fara sens ?! Esti oare tu o pura intamplare in viata mea ?!...

Desigur ca toate intrebarile astea retorice isi regasesc raspunsul in adancul sufletului meu plin acum de lumina si de vibratia lina a zambetului tau... si mai sigur e ca aproape nimeni nu ma intelege. Nici nu stiu daca mai imi doresc sa ma inteleaga cineva dinadins. Imi este suficient sa ma intelegi doar tu, si atat... pentru ca se apropie clipa cand vei incepe sa intelegi fiecare silaba, fiecare respiratie, fiecare gest al meu catre tine... As putea sa fiu si mai direct, desi simt ca nu este nevoie, simt ca undeva acolo in inima ta stii exact cine sunt, de unde vin si incotro ma indrept. Stiu sigur ca sufletzelul tau mic poate vibra la cote extrem de inalte, mult mai inalte decat cele ale oamenilor care vor sa imi demonstreze ca stereotipul „traieste-ti clipa” e mai presus de iubire, mai presus de tine, mai presus de noi... Dumnezeu are insa grija ca sufletul meu sa vibreze mereu langa al tau, chiar si daca tu poate crezi ca nu intereseaza pe nimeni cum vibreaza el acum.

E suficient ca am recitit cuvintele pline de lumina, uimire si candoare ce mi le-ai scris candva, e suficient ca lumina chipului tau o implineste pe a mea undeva intr-o fotografie idilica de pe o insula care ne-a despartit si care, tot ea, ne va readuce impreuna intr-o zi, iar cine stie... regasirea noastra poate va fi pentru totdeauna...

Resimt de cateva zile o adiere intensa a vibratiilor pozitive pe care le trimiti catre mine fara sa vrei, crampeie din viitor imi inunda privirea-mi ce se cutremura de fericire atunci cand vede limpede drumul catre tine, iepurasul meu drag... toate astea se intampla ca un ecou al rugaciunii mele indreptate de mult catre Cer, se intampla pentru ca fiinta mea iti apartine intru-totul, cu voia lui Dumnezeu si mai ales cu frica de Dumnezeu...

Secundele se scurg parca mai repede catre momentul X, nici macar cifrele care se reped inapoi unele dupa altele nu ma mai sperie cu absolut nimic... chiar daca mai sunt putin sub o mie cinci sute, vor zbura mai repede ca gandul, se vor dezintegra lasand loc armoniei si iubirii mele infinite care e gata sa explodeze pentru tine... si sunt sigur ca deja simti asta, sunt sigur ca undeva acolo intr-un coltisor al inimii tale incepi sa tresalti usor la fiecare cuvant nou pe care il citesti aici, regasindu-te pas cu pas asemenea unei zane in povestea mea cea fara de sfarsit... iar toate astea pentru ca asa le-a ingaduit Dumnezeu sa fie !

Ma simt implinit acum, mi-am regasit eu-l pierdut in neantul desertaciunilor, mi-am limpezit gandurile si mi-am redescoperit misiunea mea in trecerea mea efemera pe acest Pamant. Sunt doar bucuros acum ca stiu ca si tu existi undeva intr-un mic locas pe pamant, odata cu mine, impreuna cu mine... tu ai fost salvarea sufletului meu de la dezastru, ai fost lumina care mi-a readus zambetul timid pe chip, ai fost si esti mereu cea pe care mi-o doresc langa mine pentru tot restul zilelor mele pamantesti... asta insa, e doar ceea ce imi doresc eu... iar daca intr-o zi, dorinta mea se va oglindi poate si in inima ta, voi multumi cerului pentru ca ma va face sa ma simt cel mai iubit om de Dumnezeu pe Pamant. Chiar si pentru ca te-am intalnit numai, pot spune ca deja ma simt asa...

Pana va sosi clipa in care voi afla acest lucru, acul verde de brad primit in dar il voi pastra cu sfintenie si il voi ruga pe fratiorul ingerasului pe care ti l-am daruit candva sa aiba grija de el pana cand se va reintalni cu fratiorul lui, acolo in inima ta... Fie ca lumina si linistea din sufletul meu sa razbata pana la tine, iar literele astea sa zboare precum gandul meu curat catre tine, soarele meu !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~