East-side story

Motto :

Povestile sunt ca oamenii. Nu sunt facute sa traiasca singure. Intr-un colt al lumii este cineva care traieste o poveste ce se oglindeste intr-a ta.

Uita-te in jur! Acel cineva nu e asa departe. E cealalta jumatate a cartii. Nu mai pierde timp scriind alte pagini… Cauta-l ! Restul il veti scrie impreuna.

Pentru ca nu e nimic mai reusit ca doua povesti care se impletesc.

http://fraise-rouge.blogspot.com/

Ne povestim ?! ...inca o bariera depasita, sunt sub mai putin de o mie sase sute de zile pana ce... pana ce ce ?! Povesti, litere si intrebari ce imi petrec mintea la fiecare trecere cursiva a soarelui pe deasupra mea, adancindu-mi umbra, nu si zambetul tau lin. Cum sa uit promenada noastra de acum vreo-mie de zile din principatul M. ?! Cum sa fac sa se repete ziua aceea mai repede, cum sa trec de zidul timpului fara sa-ti mai fie teama... teama de ce ?!... de un suflet de om, de o manutza calda, de o privire furisata pe sub ochisorii tai curiosi care sa iti intampine surisul !

Totul e lipsit de sens, daca nu ai fi tu. Totul a incetat sa existe pentru mine, lasul de mine... de cand nu te-am mai vazut... si cine stie cine va citi asta, si ce va intelege oare ?! Un alt suflet, un alt om, doi oameni, sase, douasutetrei, un miliard... ce mult mi-as dori sa stii macar tu ce se petrece cu mine... asta pentru ca nici eu nu mai stiu... nu stiu de ce ma mai trezesc dimineata, nu stiu de ce mai respir, nu stiu de ce mai numar stropii de ploaie, florile de lotus, zilele care trec, aiurea... fara tine...

Ma citesc uneori in oglinda, regasesc crampeie de povesti care se cauta, suflete care striga, ganduri care se impletesc, ma indeamna sa candidez la fericire si sa ma intreb: ... “Si totusi... Fericirea cui sunt eu ?”... As vrea sa fiu fericirea ta pentru tot restul acestei vieti si a inca altor noua... si tot ar fi putine ! As vrea sa fiu primul zambet pe care il vezi dimineata cand te trezesti, as vrea sa fiu ultima ta mangaiere inainte sa adormi seara, as vrea sa fiu un strop de ploaie care sa iti mangaie obrajii, as vrea sa nu mai scriu mult pana ce privirile noastre se vor regasi, iar cuvintele vor fi de prisos, as vrea sa ploua mereu ca pana cand te voi revedea... iar buzele mele iti vor rosti din nou numele...

Sigur ca se va gasi mereu cineva sa iti traduca gandurile mele, vor fi mereu puncte cardinale opuse si povestiri din vestul salbatic... sa tii minte un singur lucru: soarele va rasari mereu dinspre est ! ...iar povestea are intotdeauna o cealalta fata... chiar si atunci cand apune, soarele tot spre est priveste, caci de acolo a rasarit si tot acolo va rasari din nou. Si oricat de tare ar bate vantul dinspre nord sau sud, eu te voi astepta aici, sa ne continuam povestea impreuna... abia atunci, candidatura mea la fericire va avea mult peste 50% din voturi... sau cine stie ?! Poate am castigat deja si nu s-au afisat rezultatele... probabil ca nu s-au inchis inca urnele de vot... ma duc sa ma votez, macar sa fiu sigur ca am cel putin un vot.

Poate ca nu ti-as mai fi scris multa vreme, necuvintele-mi seci mi-ar fi adancit umbra captiva undeva intre vis si real, insa am tresarit din amortire gasind cateva cuvinte minunate, asezate cu atata gentilete intr-o oglinjoara undeva intr-un colt de lume, cuvinte care ti le impartasesc cu drag si tie in loc de ramas bun:

“...povestea ei are un singur nume.. el nu are chip si nici nu e aici.. scriu despre ea pentru tine.. dragul meu, independent de ea tu existi doar in mintea unei copile.. niciodata un inger nu a mai zambit in modul in care ea o face.. e intr'o stare de semiinconstienta atunci cand iti vorbeste, caci mintea ei e bolnava de prea multa "iubire".. scumpul meu, azi, ingerul tau a varsat lacrimi, dar nu te supara pe ea.. e atat de dulce chiar si cand plange.. au trecut trei zile de cand am vazut'o.. avea parul desfacut, iar privirea si'o inalta spre cer, lasand stropii de ploaie sa'i spele fata.. statea usor pe'o banca, sub lumina unui felinar.. radea cu glas de clopotei.. nu are ochi pentru nimeni, ea te vede doar pe tine.. desi se simte o copila, ea stie, caci multi i'au spus.. nu e o simpla fetita, nu mai e un copil.. dragul meu, azi..azi e una din acele zile in care ea rataceste in romanul ei.. povestea perfecta, o lumea in care rataceste ascunzandu'se in bratele lui, caci acolo se simte in siguranta.. dragul meu, daca ar cunoaste'o cu adevarat probabil nu ar mai judeca'o.. de ce nimeni nu o intelege? ce reprezenta ea pentru el? a tinut el cu adevarat la acel suflet sau era doar o iluzie? .. esti departe de sufletul ei, dar totusi, nu te'a uitat si nici nu o sa te uite! .. acum ochii ii stralucesc de bucurie, iar apoi aude o voce "ce s'a intamplat cu tine? pana acum doua' minute erai fericita.." ea zambeste: "dar sunt! sunt si acum.." .. nu mai e ea! desi pastreaza un zambet cald chiar si pentru tine, nu o mai recunosti.. s'a indepartat atat de mult de lumea noastra, dar uneori tind sa cred ca poate e mult mai aproape de ea decat suntem noi.. schimba subiectul dupa bunul ei plac, caci ii place sa domine.. insa nu stie nimeni ca poate fi dominata, dar nu de oricine.. o singura persoana ar putea, dar iubitul meu, spune'mi tu daca m'am pierdut in labirintul ideeilor.. iti scriam despre copila si ce a reprezentat el la un moment dat pentru ea.. scumpul meu, daca citesti sa stii ca el a pierdut'o printre randuri.. a pierdut'o pentru prieteni! singur, numele are povestea lui.. scriu sufletului caruia azi nu are chip si nu are nume…”

http://dreams-the-world-far-away.blogspot.com/

Sunt povesti care se cauta, crampeie din viata, trairi curate din suflete frumoase care nu te pot lasa indiferent chiar si la simpla lor intalnire, undeva intr-un spatiu unde bitii de 1 si de 0 se zbenguie in stirea lor, creand mici clipe de magie... ma bucur mult sa imi regasesc sufletul, lacrimile, linistea... Ioana, eu iti multumesc !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~