Requiem for a dream

.

Motto :

“…Îţi vei lua doar sufletul într-un buzunar, dăruindu-l cu timpul Ei. Dar până la urmă îţi vei da seama că această “ea” e doar o iluzie, o glumă făcută de autorul cărţii din mâinile tale. Te trezeşti şi-ţi dai seama că barca ta chiar se îndreaptă spre nicăieri… Dar continui să citeşti...”

http://adellina.blog.com/

Sa ne pregatim impreuna pentru a primi lumina sperantei care inca arde mocnit in suflete insingurate. Intr-o lume ce si-a lepadat bunatatea, visul Lui de a ne chema cu fata inapoi spre lumina licare in fiecare an intru’numele sau prigonit si batjocorit de oameni a caror trufie L-au rastignit. Suntem singuri in fata vietii, fiecare cu noi insine, cu visele nascute din perceptia pe care ne-o creem in primii ani de trecere pe pamant... Ne cautam totusi o pereche, apoi sinele ce vrea sa isi oglindeasca vibratiile lui unice, si totusi aceleasi...cu ale tale.

Suntem niste anonimi care se dau in spectacol pana ce cad in genunchi, in dorinta lor disperata de a-si umfla penele si de a fi in centrul atentiei... acolo, in genunchi, ajungem cu totii in fata Lui si numai atunci ne aducem aminte de El, de indurarile Lui, de cuvintele Lui. In genunchi simtim durerea si regasim simplul, binele, linistea... ne alinam crezand ca oricum ne va ierta, indiferent cum, indiferent ce, indiferent unde... pentru ca iubirea Lui este infinita. A noastra insa, ce facem cu ea ?! Cui o daruim ?! Unor trupuri, unor dorinte, unor iluzii ?! Macar de nu am irosi iubirea...

Fiecare isi petrece drumul asa cum a fost lasat, daruindu-si la un moment anume sufletul, simtindu-se poate prea singur pe drum, poate parasit de puterea de a trai, poate prea fericit si din abundenta lui de fericire mai imparte si altora... pentru ca nu toti oamenii sunt fericiti, pentru ca nu toti oamenii sunt dispusi sa te inteleaga, pentru ca sunt momente cand nu ne mai dorim nimic. La fel si eu, trecand prin toate astea cate putin, am ales sa ma daruiesc tie, lasandu-mi insemnele trupesti si visul in grija Lui, un trup de multe ori calcand stramb, de putine ori pasind curajos, rareori invingandu-si teama, insa mereu aproape de casutza lui, intotdeauna indreptat catre tine...

Iluzie anonima, realitate pamanteana sau minune divina ?! Ce esti, tu, oare ?! Putin din fiecare, ar spune unii... dar daca nu ai fi deloc, ce s-ar intampla cu mine ?!... as amuti pe veci... as ramane impietrit in nisip, as orbecai in nesabuinta... as mai respira doar odata... si atat...

Dumnezeu imi spune ca ESTI ! Privirea imi incalzeste cu un strop de lumina, auzul mi-l mangaie lin cu armonii de ghitara, obrajii mi sterge cu zambetul Lui, sufletul imi imbarbateaza cu dragostea Lui infinita pentru copiii Sai, copii pe care ii cheama mereu langa El... copiii astia obraznici care nu asculta, care nu vor sa invete sa mai citeasca...

Eu sunt Lumina, dar voi nu Mă vedeţi.

Eu sunt Calea, dar voi nu Mă urmaţi.

Eu sunt Adevărul, dar voi nu Mă credeţi.

Eu sunt Viaţa, dar voi nu Mă căutaţi.

Eu sunt Învăţătorul, dar voi nu Mă ascultaţi.

Eu sunt Prietenul vostru Cel mai bun, dar voi nu Mă iubiţi pe Mine.

Dacă voi sunteţi nefericiţi,

Atunci nu Mă învinuiţi pe Mine...

Dumnezeu mai imi spune ca SUNT ! Mi-a daruit o viata si este bine sa ma bucur de ea, sa nu o irosesc... dar cum sa imi imaginez dimineata fara tine in gand ?!... cum sa refuz bucuria care mi-a fost adusa de El, trimitandu-te pe tine in drumul meu ?!... cum sa-mi ignor destinul si pe mine insumi ?!... cum sa ma las prada desertaciunilor care imi devoreaza eu-l ?!... cum sa renunt la dreptul meu la fericire ?!...

Ma voi cai, ma voi spala de cele rele, ma voi supune smerit vointei Lui, imi voi captusi sufletul cu miresme, il voi unge cu mir si voi primi in taina caldura luminata a invierii Lui ! Iar cand lucrarea Sa se va desavarsi in mine, voi fi pregatit sa te revad si minunea sa se intample. Pentru ca fiecare din noi ne pregatim pentru mica minune din viata lui... iar pentru mine, TU esti mica mea minune !

Sarbatori cu bine, tuturor ! ...si pline de lumina !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~