Question

Motto :

„Pentru florile care inca nu le-ai primit

Pentru frunzele ce toamna in parul tau le-a'mpletit

Pentru visele ce inca nu ti s-au implinit

Eu sunt vinovat…

Pentru clipele care inca nu le-am trait

Pentru noptile in care ploaia ne-a unit

Pentru sufletul ce inca nu ti l-am daruit
Eu sunt vinovat…”


Estimated time left:1672 days, 17 hours, 12 minutes


Am decis sa nu mai scriu pentru o vreme… vei citi si vei reciti de multe ori aceste randuri scrasnite dintr-o vibratie ce ti-o daruiesc. Nu voi mai scrie pentru ca simt riscul de a ma repeta la nesfarsit, transfigurand gandul meu curat in sute de cuvinte hiper-uzate si de o cadere intr-un banal ieftin care la un moment dat sa devina doar o prafuita placa de vinil, zgariata si uitata undeva intr-un sertar… nu voi mai scrie, micutza mea, iar pentru o vreme, te rog sa imi ierti tacerea. Nu te voi ruga sa incerci sa ma intelegi, ci doar sa ma iubesti…

Sunt intr-un impas de exprimare intre rau si bine, intre a fi si a trai, intre a renunta si a continua pe un drum care cumva, s-a impotmolit…sau poate doar in mintea mea se intampla asta. Se impune mai mult ca oricand sa fac ceva concret pentru mine, altfel nu stiu unde voi ajunge… fiecare avem puncte grele de trecut in viata… pentru mine asta e unul dintre cele mai grele examene de depasit. Simt nevoia din nou sa multumesc noilor mei prieteni din blogosfera pentru gandurile lor frumoase si voi continua sa le fiu aproape, citind indeaproape de inima mea fiecare cuvintel al lor… sper sa nu imi simta lipsa prea mult, dar promit ca intr-o zi ceva mai senina voi reveni…

Stiu ca poate nu ajungi sa rasfoiesti fiecare fila a povestii fara de sfarsit a vibratiei X, stiu ca nu e cazul sa te intereseze prea tare ce aberez eu uneori aici, mai stiu ca exista un ingeras undeva acolo sus care are grija din cand in cand sa iti transmita gandurile mele, insa de ceva timp ma tot gandesc si astept ca un nebun ziua cand iti voi pune o singura intrebare… si nu ma voi speria de raspuns, oricare ar fi el, pentru ca stiu ca Dumnezeu stie El mai bine de ce…

Am ajuns sa numar zilele, orele si minutele terestre pana cand se va intampla asta… daca as putea sa dau un click si toate secundele astea sa dispara acum, mi-ar fi mult mai usor. Dar cum nu am puterea asta bifata la bagheta magica pe care am primit-o cadou cand m-am nascut, voi astepta, ca un simplu muritor ce sunt, ca ele... sa treaca…

Vreau doar sa mai stii ca orisicat de ciudat m-ar privi lumea din jur, oricat de multe cuie mi s-ar arunca pe drumul pe care voi calca, oricat de multe lacrimi vor mai naste ochii mei pentru dorul alor tai, orisicate cuvinte ma vor mai improsca pentru ceea ce simt, voi pastra un dram de speranta in suflet ca toate astea vor avea intr-o zi, un rost… o zi in care te voi privi din nou in ochi, te voi lua de manutza si iti voi spune ce insemni tu pentru mine. Iar apoi, cu voia lui Dumnezeu, sper sa am puterea sa zambesc si sa aflu raspunsul la intrebarea care tanjeste sa fie rostita:…will you marry me ?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~