Noisy french romance

Motto :

Există lumi cu linişte şi lumi cu zgomot.
Nu ne asemănăm deloc.

Şi totuşi...uneori vreau să fiu zgomotul liniştii tale.

http://bleedingopium.blogspot.com/

Sus pe terasa unui turn parizian se imortalizau clipe cu dive, baieti buni si baieti rai. Desi nu intelegeam de ce afectiunea se traducea conform unui dictionar atipic intr-o adversiune fata de propria-mi identitate, incercam sa socializez si eu cu baietii buni si sa aflu secretul unui sarm frantuzesc pe care diva il respira cu sete din aerul rece, dar seducator… jucam un rol nou, o partitura nedescifrata pana atunci, bajbaind printre undele de gelozie notele unui cantec in prima auditie.

Diva isi ingrijea vocea nascuta curajos si prin mici imbranceli de la spate ale baiatului cel rau, pentru concertul programat in seara aceea pe scena ce se construia de zor, spre bucuria miilor de fani ce asteptau febrilul moment al intalnirii cu starul lor preferat.

Baietii erau amandoi pregatiti sa-i asigure divei cele mai bune conditii pe scena, un joc de lumini impecabil, un pian bine acordat si, bineinteles, un microfon setat dupa cele mai fine caracteristici ale vocii ei, pregatit sa redea pana si soaptele ca efect sonor ce iti surprinde fluxul auditiv comun. Inflexiunile ei vocale, costumul de scena, machiajul si mai ales stilul in care isi aranjase parul, totul era perfect pentru un setting ideal al unui show total. Se apropia ora concertului, iar fanii se intrezareau deja pe stradutele ce-i conduceau catre locul unde urma sa explodeze totul…

Intre timp jocul privirilor insinuante intre diva si baiatul cel bun era asistat din umbra de baiatul rau care isi facea tot felul de griji pentru ca nici un element perturbator sa intervina in organizarea si time-ingul prestabilit, generand o serie de reverberatii stranii in interiorul lui afectat vizibil de flirtul nevinovat dintre cei doi. E limpede ce anume simtea el acum, vazandu-si partenerul de echipa mult mai apropiat de cea pe care el insusi o inventase oarecum, in tot settingul acestui mega-show zgomotos, in ciuda a multor voci care blamau acid alegerea centrului de atractie al show-ului. Totusi, diva se simtea mult mai confortabil alaturi de baiatul cel bun, aratandu-si vizibil starea de euforie ce o cuprindea cu fiecare minut mai aproape de startul concertului.

Fiecare replica, fiecare gest dintre baiatul cel bun si diva capatau sensuri hiper-senzuale in ochii baiatului rau, care se simtea din ce in ce mai stingher in preajma celor doi… cota de adrenalina crestea, toata echipa fierbea deja in culise in ultimele secunde dinaintea marelui zgomot. Uralele fanilor amplificau si mai mult starea de inconfort din mintea baiatului cel rau, ce nu isi mai gasea deloc linistea… trei, doi, unu… let’s rock the show ! Primul reflector, prima melodie, primul refren fredonat de intreaga sala, primul val de aplauze… totul se datora vocii ei superbe !

Un alt mega-succes bifat de echipa de soc, inca un mic pas in devenirea artistului absolut… iesind de pe scena, inainte de baia de autografe, diva il imbratisa pe baiatul cel bun, soptindu-i ceva la ureche… apoi isi intampina fanii cum se cuvine si isi lua portia meritata de celebritate. Intr-un colt al scenei, privea in gol baiatul cel rau spectacolul ce il regizase, multumit intr-un coltisor de suflet ca totul iesise bine… chipul sau purta totusi frustrarea unei neimpliniri, a unor cuvinte neintelese si a unor mustrari nemeritate… si-a luat haina si a plecat spre hotel…

... … …

La doua zile dupa concert, la o intalnire de planning al urmatorului concert, baiatul cel rau il intreba pe cel bun ce anume i-a soptit diva la iesirea din scena: "…mi-a spus ca nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat daca nu te-ar fi intalnit. Si ca iti multumeste pentru toata straduinta ta !"

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Lost Wing

Motto :

...vroiam sa zbor si sa invat sa zbor, vroiam si am putut... de azi inainte o sa zbor, insa mereu se va ajunge la o pana si o aripa rupta.

De crezi ca totul este perfect nu este asa ... trebuie sa crezi ca sa fie...

Vroiam sa cred si acum cred... crede si tu... spera cu mine... cazi in tacere... ajungi departe si culege din fapte, zboruri si clipe de neuitat, priviri si iubiri tematoare, o noua sansa, o noua viata…

http://bautoridevin.blogspot.com/

Cuvintele picura-n noi iluzia unei atingeri fine a unor aripi de inger a caror identitate aproape ca se confunda. Alunecand cu intarziere intr-o acustica acordata neglijent, sunetele usor false invaluie literele repetate obsesiv intr-un miraj al unei plutiri undeva deasupra sensului lor comun.

Oricat ai incerca sa iesi din starea care te patrunde, ceva te retine intr-un mod straniu cu ochii atintiti asupra corzilor usor dezacordate ce descriu tonalitati majore, apoi…minore… Esti uimita de usurinta cu care poti fi purtata uneori de frecventele line al unei game descrise de un cantec mai mult decat banal. Simti ca ceva se pierde hipnotic in privirea ta indragostita, esti in pragul unei desprinderi spre ireal, insa nu reusesti sa distingi clar ce anume ai pierdut…

Desi senzatia stranie de nesiguranta iti este inconfortabila, starea asta de suspendare in ireal chiar incepe sa iti placa. Culmea, desi nu suporti gandul asta, el se intareste in subconstientul tau, iar senzatia de placere se amplifica impotriva vointei tale constiente… Uneori, cu totii ne certam cu partea noastra constienta ce se impotriveste stupid placerii de a ramane suspendati macar si cateva clipe intr-un miraj, intr-o iluzie, intr-o dorinta de visare… Ne rupem adesea aripile-n zbor, ramanem cu sechele sau doar cu o singura aripa pe care apoi nu o iertam deloc… zburam mai departe accidentati cu aripa ramasa, a carei zbatere ne poarta in sens giratoriu, ajungand mereu in acelasi punct de pornire. Asa ajungem sa incercam din nou, ca si in cantec…

Ar fi mult mai usor in doi, vegheati doar de cer si fara nici un pamant dedesubt.

Cum ar fi sa nu mai avem pe ce ateriza ?!... nu s-ar mai rupe nimic, niciodata. Ar fi cel mult o cadere lina in cer si nu din cer, fara sa ne mai lovim de nimic… darul asta il au insa, doar ingerii.

Ma simt ca un inger intors pe pamant in cautarea unei aripi pierdute dintr-un alt timp, nedelimitat in secunde si altfel definit. Un timp in care radeam, un timp in care traiam, un timp in care alergam si ma plimbam de manutza…cu tine.

Cu aripa care mi-a mai ramas, ma invart intr-un cerc al regasirii de sine, cu credinta ca voi simti din nou atingerea fina a unui alb divin, si nu doar iluzia unei plutiri ireale printre litere si sunete reci de ghitara. Rana imi e cicatrizata de mult, iar micile impulsuri reminiscente ale unei dureri inecate in tacere sunt alinate de fiinte calde si sensibile ale caror nume ar putea usor rima cu… Sandra, sau… Kriss-tina… identitati menite sa imi reaprinda scanteia increderii in sine, trimise de undeva de sus, dintr-un coltisor de Rai. Simt cum sufletu-mi incepe sa capete din nou culoare si sa isi incalzeasca aripa inghetata de atatea “geruri”, cum frumos spunea Ade… poate ca natura in perfectiunea ei, va aduce dupa dezghetzuri acel ghiocel care va revesti o alta primavara in viata mea, cu una mai aproape de tine si de clipa in care manutza mea ramasa acum singura o va prinde sfios, din nou, pe a ta…

Fa-te, Pamantule, Cer
si lasa-ma sa cad din zbor
din cercul stramt si-ametitor
in care tot vibrez si sper
ca intr-o zi voi regasi
pana si aripa-mi pierduta…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Ping Bong

Motto :

Aseara a nins toată iarna. În mine s-a trezit o sanie uitată undeva în anii copilăriei…

M-am pierdut prin tot albul, prin toată fericirea care mă înconjoară. Am găsit bucăţi din sufletul tău pe drumuri de ţară; le-am cules de pe buze noi, de pe ochi, de pe obraji, de pe frunţi, de pe palme străine mie. Te redau ţie când ai să mă culegi într-o îmbrăţişare peste care vor ninge norii.

Ia-mi rugina cuvintelor ce dor, da-mi mătasea zâmbetului tau; ia-mi ceaţa coşmarurilor negre, dă-mi jumătate din visul tău; ia-mi gândul care te condamnă…Ia-mi tot!

Dar tu rămâi cu mine şi întregeşte-mă.

http://adellina.blog.com/

Rugaciunea plina de candoare isi inalta sensul ei fierbinte asemenea unui zmeu copilaros ce spinteca norii, dincolo de puterea marginita a ochilor mei. Sufletul insetat de un alt cer mai curat sparge tiparul unui ritual pe care ti-l imaginezi fin… asternand cuvinte pe un pat acoperit de neaua ce refuza a se mai topi. Ai visat cu obrajii sprijiniti in palmele mele si te-ai trezit fara mine… Ai ramas insa cu urmele lasate de lacrimile mele pe obrajii tai albi si cu uimirea calda a ochisorilor tai ce inca privesc nedumeriti literele ce vibreaza aici, necontenind sa iti mangaie sfios chipul…

Din jocul unei limonine ce se roteste in jurul tau, desprinzi uneori cate o petala incercand sa completezi un puzzle din care inca nu intelegi nimic, desi te-am rugat sa nu-ti irosesti energia cautand raspunsuri unor intrebari retorice. Ce e ala Ping ?! Cine e acela Bong ?!... Ping Bong e doar un titlu ce va trece neobservat, ca si multe altele, adapostind insa cu mare grija gandul meu curat pe care il vei deslusi citind printre randurile ce se inghesuie unele pe altele, dornice sa fie care mai de care primele… eu vreau sa ma citesti primul ! ba eu vreau ! ba eu !... ba eu !... azi a castigat Ping ! :P

Inconjurat de noii mei prieteni care isi exprima frumosul fiintei lor si ma incurajeaza sa vibrez alaturi de ei incerc sa imi indrept corpul indoit si incapabil parca sa mai reactioneze uneori. Sunt recunoscator pentru atentia si grija pe care mi-o poarta si le multumesc, desi cuvantul asta uzat nu mai poate exprima de mult ceea ce simt pentru ei… Regasind un mai vechi raspuns la una din postarile mele, am tresarit din nou asemenea unui copil care descopera ceva nou:


ZAMBET DE INGER...

by M.S.

"In dulcea ta tortura adelin ma pierd..

Si nimeni nu ma poate salva...

Pregatit, dispus si capabil

Sa pierd iar totul, de fapt nimic

Caci n-am avut nimik...

Decat speranta unui zambet adelin...

Pentru un zambet cald DE-AL TAU

as intoarce lumea pe dos...

Dar tu adelin nepasator privesti,

iar la ureche imi soptesti:

EU CRED INCA IN POVESTI..."
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Chimia unei lacrimi

Motto :

Drumurile noastre nu au fost armonizate. Firul care impletea o poveste aparent inocenta s-a incurcat dand nastere unui nod sucit. Imi e frica sa il desfac. Imi e teama ca va lovi taios destinele noastre stigmatizate. Motivele au devenit insipide. Ma sugruma cuvintele care nu au fost rostite si sentimentele irosite. Timpul e indiscutabil lipsit de orice discretie. Si simt pe trup mangaierea aberanta a mainilor lui aspre.

http://crazychemicalkriss.blogspot.com/

Emotii stranii si vise incalcite imi aduc uneori ganduri de resemnare totala in fata prezentului blocat intr-un punct de vid. Reactia unui suflet insingurat si inghetat de viata este pe atat de normala pe cat ar avea-o orisice om cu o sensibilitate usor mai mare ca zero. Dorul de a vibra alaturi de jumatatea sa, dorinta simpla de a zambi, frustrarea mirata ca a ajuns chiar si ea singura sunt simptomele firesti ale unei anime ce aluneca lin in trecerea ei efemera prin marele univers.

Trupul raspunde si el, asa cum poate, unei vibratii care il inunda brusc, nascand picaturi de apa ce izbucnesc furioase dintr-un cristalin de iris ce nu poate stapani suvoiul dens si incolor… picaturi de viata ingaduite de Dumnezeu sa ne reaminteasca doar ca nu ne-am nascut pietre si ca purtam in suflet dramul divin al iubirii Lui pentru noi. Atat de dens cum nu am mai simtit pana acum, atat de concentrate si de pline de sens, aproape ca nu le mai pot stapani uneori. Ajung uneori la capatul puterilor omenesti…

Sa ma mint spunandu-mi ca nu sunt din dorul ce ti-l port, sa ma prefac jucand un teatru ieftin de parada, sa ma ascund sub cuvinte potrivite aiurea doar ca sa iti port gandurile prin alte peisaje de basm ar fi doar gesturi stupide menite sa otraveasca stropii de viata care inca mai tasnesc din mine… si daca excesul meu de sinceritate se va rasti la mine ca un boomerang, macar voi sti ca am avut curajul sa rostesc ceea ce simt, sa pun un punct pe un ”i“ de la un “idiot indragostit de tine”, de rasuflarea ta, de chipul tau, de vibratia ta divina.

Vrei sa ma dojenesti sau sa ma imbratisezi, vrei sa ma alungi sau sa ma apropii de inima ta, vrei sa mai citesti randurile mele sau sa apesi pe X in dreapta-sus, poti sa alegi asa cum simti… eu alegerea am facut-o demult, iar acum face parte din mine, s-a impregnat organic pana si in chimia unei simple lacrimi pe care trupul meu o naste…

Binecuvantarea sau blestemul unui destin ale carui pagini se deruleaza de ceva vreme aici, in fata ta, o carticica deschisa scrisa de un autor umil fara pretentii literare inalte, doar trairi simple sau mai complicate ce ajung la tine sub magia vibratiei X. Literele ce se joaca cu sunetele si culorile izvorasc si ele din picaturile incolore si atat de dense ale aceleiasi anime ce exulta atunci cand mesajul ei ajunge la tine. Desi raspunsul pe care mi-l doresc stiu ca nu va veni, imi ramane doar multumirea ca pot sa iti spun eu ceea ce simt fara ocolisuri si alte oprelisti…

Pana la urma, toata chimia asta a unei reactii in lant se transforma in energia care ma ajuta sa ma trezesc si maine dimineata, in rugaciunea tainica a noptii catre ingerasul care inca ma vegheaza, in speranta ca puterea gandului meu curat te va aduce intr-o zi langa mine pentru totdeauna… este motivul pentru care fiinta mea respira in fiecare zi aerul fin cu aroma de vanilie si pentru care inca mai am puterea sa zambesc, de aici, de jos, de pe un trotuar tare, umed si rece, pe care am cazut crezand in nebunia mea ca pot intr-adevar zbura mai repede catre tine…

Ma voi ridica mai smerit si mai plin de iubire, mai curajos si cu vocea-mi fredonand un cantec al unui vis ce va deveni real intr-o lume in care am si eu micul meu loc, un loc ce mi-l doresc sa fie alaturi de al tau, daca voia lui Dumnezeu imi va ingadui ruga…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Ce mai conteaza ?!...

Motto :

eh, si daca viata ar fi simpla ce haz ar mai avea ?

noi singuri ne-o complicam ! noi, pentru ca ne place sa ne credem filosofi, pentru ca avem ambitii si orgolii prea mari, pentru ca ne indragostim si uitam sa fim rationali. uitam ca viata e scurta si ca avem incertitudinea zilei de maine.

eu? eu... sunt mai flower power. imi place sa ma bucur de o zi insorita plimbandu-ma prin multime cu buclele in vant, cu tenesii mei prafuiti si muzica prefereata in urechi.

http://zilecuade.blogspot.com/

Buna, Ade !... E duminica si un gand frumos ma indeamna sa iti scriu din nou, mai pe romaneste de data asta… recitind cateva crampeie de sinceritate la tine pe blog, ajung sa ma intreb uneori ce mai conteaza oare cu adevarat in lumea asta in care traim ?! Filozofelile chinuite care ne incearca pe fiecare din noi in momentele de intimitate, bucuriile simple pe care uitam uneori sa le mai traim si pe care le-ai descris atat de simplu si de curat, sau doar emotiile care ne imbraca sufletul bombardat de oamenii si locurile din viata noastra ?! …fara sa complic sau sa explic un raspuns la chestiunea asta, retorica dealtfel, ajung sa ma bucur si eu de modul asta modern prin care pot sa descriu ceea ce simt si traiesc, vorbindu-ti direct ca unui drag prieten, fara cuvinte ocolite sau cu sensuri lasate in aer…

Desi nu te cunosc si nu am avut ocazia sa iti vorbesc deschis, citind cateva randuri ale tale mi-au tresarit vibratii similare, regasindu-ma si retraind momente mai mult decat placute din viata mea. Ajung sa constat din nou ca esenta trairilor noastre este aceeasi, indiferent unde ne-am afla si in ce an s-ar intampla ele… pentru ca suntem zamisliti cu aceeasi iubire a lui Dumnezeu, ca niste frati si surori si nu ca niste concurenti agitati de miza unui concurs cu premii in care fiecare se da in spectacolul vietii doar pentru a impresiona juriul… pentru ca suntem cu totii unul si avem fiecare micul nostru loc in lumea asta mare.

Sigur ca valurile ne mai poarta uneori cu ele dincolo de limitele unei trairi simple si armonioase, gustul tentant al unor fructe la care ajungem mai rar ne starneste pofta de mai mult, insa aproape mereu valul se sparge si ajungem din nou pe mal, acolo unde excitati sau istoviti de excese o luam de la capat si repetam aceiasi si aceleasi pasi sau greseli… reflectam apoi asupra lor, vorbim despre ele cu prietenii si culmea ! …ajungem la aceleasi concluzii. Dar oare din toate astea oare ce mai conteaza acum cu adevarat ?! …sunt imagini frumoase sau triste care palesc in fata unui moment unic in care tu acum citesti gandul meu de care ma bucur ca poate ajunge la tine atat de repede. Pentru mine, asta conteaza acum si nimic altceva… bucuria de a iti impartasi o simpla emotie !

Ei, si daca vei avea rabdarea sa mai rasfoiesti pe-aici, vei intelege modul cum vibratia X imi infrumuseteaza un mic univers in care imi petrec clipele trecerii mele efemere prin viata, vei intelege de ce sufletul imi vibreaza mai tare atunci cand iti pronunt numele sau de ce zambesc atunci cand primesc un simplu mesaj de la tine. Nu e defapt nimic de inteles si nimic extra-terestru in ceea ce spun, sunt aceleasi trairi simple si umane pe care si tu le ai, colorate doar in alb si albastru si acompaniate adesea de acorduri naturale de ghitara intr-un mod anume, banal si complicat in acelasi timp…

Reascultand acum o simpla melodie a prietenului meu Ioan Gyuri Pascu ma bucur ca un copil de simplitatea unor cuvinte asezate pe note intr-un fel aparte, care pentru mine, acum, conteaza:

Pana cand trup nu voi mai fi

Pana cand timpul va pieri

Pana-n amurgul clipelor

Pana vom fi din nou doar zbor

Eu voi astepta…

Pana vom fi doar respirand

Pana vom fi doar gand din gand

Pana vom fi doar roua plansa-n zori

Pana vom fi iar cantec si culori

Eu voi astepta… iubirea mea !

…si cine stie ?! …intr-o zi anume poate vor conta si pentru tine… mi-as dori sa te gandesti in ziua aceea ca exista undeva, cineva care macar a simtit la fel atunci cand s-a gandit la tine si pentru care tu…contezi !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Eclipsa de... mine

Motto :

"Do you believe in something beautiful?
Then get up and be it!"

http://adelina-sv.blogspot.com/

Rasaritul cel nou al unei stele de care depinde viata mea si a ta imi bate incet in spate, gadilandu-mi parul si umerii, prevestind parca in ritm de andante inceputul unui nou act pe scena cea mare unde plutesc in deriva haotic printre valuri. Contempland un instantaneu dintr-un concert mai de demult savurat, reusesc sa disting destul de clar scena, cateva raze matinale stelare si o eclipsa de…mine. Ma tot uit dinapoia prezentului incercand sa imi sclad chipul in caldura noului rasarit, dar nimic… o statuie ca din bronz ce imi blocheaza trainic culoarul catre lumina.

Imi ramane doar auzul fin impregnat de frecventele line ale unui concert al cometelor care mangaie norii. Ele isi fac aparitia odata la zeci de ani, chiar sute uneori, tocmai din acest motiv putand spune ca ma simt norocos. Ma simt norocos nu inseamna neaparat ca si sunt… dintr-un singur motiv poate, anume ca in tabloul eclipsei de mine lipsesti chiar… tu.

Explicabila este lipsa ta, insa, decat propria-mi neputinta de a ma misca un pas la dreapta sau la stanga, sau chiar si unul inainte… spre lumina. Stau si privesc acea statuie frumos sculptata dirijand traficul cometelor pe sensul tonalitatilor majore sau minore ce sunt scrise in partitura generala a marelui regizor. Privesc un stop-cadru reusit al unui moment culminant din cantecul unei vieti inca licarinde, dar totusi parasite de vlaga actului tocmai incheiat, pierdut undeva pe drum… Nu ma mai mira, deci, lipsa ta, pentru ca nu ar avea pic de rezonanta cu starea mea de azi si parca ma simt iar norocos acum ca nu esti aici, realizand cat de rusinat as fi daca acum ai fi chiar in fata mea, iar eu ti-as putea descrie, rosti sau desena o eclipsa. Mai bine imi reprim curiozitatea de a te revedea pentru un act urmator.

Credinta in ceva frumos alunecata intr-un abis al unui ego zdruncinat de propriile-i zbateri se vrea reactivata nu doar la titlul de principiu etic, ci la un mod de expresie concret si cat se poate de vizibil, se vrea intruchipata in cineva viu, vesel, bun si smerit… are nevoie de un corp placut, ce isi respecta atributele si liniile sale arcuite sau drepte. Vibrand astfel isi regaseste imperativul unui reactii, culmea, din partea unui suflet gingas al carui nume este aidoma celui pe care il porti, bineinteles, pur intamplator… Imi ramane doar sa respect semnul primit intamplator si de a actiona ca atare, caci, nu-i asa ?!… tot ceea ce ni se intampla sunt doar niste intamplari atent alese pentru noi de marele regizor planetar. Trec cometele pe langa noi, iar noi cadem intr-o lasciva si larga admiratie, uitand sa mai citim totusi si ce semn ne aduc ele. Frumusetea si ignoranta se imprietenesc, noi devenind de multe ori victime ale propriei neputinte…

Armoniile noi ce se impletesc in primele zile ale unui an nou, dimpreuna cu razele timide ale rasaritului cel nou vor aduce energia de a tresari din nou la viata, la o parte implinita a povestii celei fara de sfarsit in care nu doar visez, ci imi voi trai visul… pentru ca pana acum, singura alinare a fiecarui rasarit de soare, mi-a fost doar simplul gand ca mai pot trai visandu-ti chipul tau adelin, si mai pot sa iti zambesc, fie si numai, in visul meu vegheat de ingeri…

Printre toate cuvintele astea complicate si para-amestecate dinadins ca sa te plictisesti si sa inchizi odata de blogul asta ciudat si plin de vibratii misterioase, am sa furisez si o fraza mult mai simpla, prea simpla… si totusi am sa o scriu: si anul asta, tot ce voi scrie aici, este pentru ca pur si simplu, te iubesc…
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~