31 dec. 2009

O anume ea


















Motto :

“Impreuna
ne scriem povestea in doi
povestea care nu pare
sa aiba vreun sfarsit…
hai acum
ia-ma in brate
si traieste in continuare langa mine
doar noi 2,
asa cum ne-am obisnuit
si eu
promit sa continui sa te iubesc !”

http://cuvintesifum.blogspot.com/



2 si 9 cu doi de zero intre a fost doar un cadru din filmul regasirii noastre dincolo de un décor poate putin trist si prea strict conturat de marele regizor. Urmeaza alt episod, tot cu doi de zero, amestecati cu un 2 ce devine 1, un an mai aproape de momentul X ce imi va marca definitiv viata. Universul isi vede de treaba lui, ocupandu-se de coincidentele cotidiene si trimitandu-mi mesaje uimitor de frumoase, incat nici nu mai e nevoie sa rostesc eu cuvinte: visul meu se autocontureaza in fel si chip, in nuante de alb si albastru, departe insa de forma lui finala… totusi, inca un an isi consuma ultimele secunde, iar eu sunt in continuare aici, in fata unui monitor, iar tu, probabil undeva, in fata altuia…

Fara raspunsuri si fara alte indicii, nu imi ramane decat propria-mi vibratie X, eternul meu cadou pentru tine, in prag de an nou, cu drag impachetat intr-o hartie fina si mangaiat de acordurile unei ghitari discrete… un la minor ce imi alina tristetea de a nu putea sa te tin de manuta la trecerea dintre ani. Imi ramane doar imaginea ta lina ce imi inunda ochii sufletului meu de copil si imi aduce un zambet senin pe chip. Ma bucur doar ca se termina un an agitat in care am avut parte de multe obstacole si sper sa le pot depasi odata cu noul deceniu in care vom intra peste cateva ore…

Multumesc din inima celor care au fost langa mine in acest an greu, la bine sau la greu, si imi cer scuze daca v-am dezamagit pe unii dintre voi. Ma voi stradui in noul an sa repar ceea ce am stricat si sa fiu mai recunoscator pentru ajutorul primit in acest an greu pentru mine. Viata isi continua cursul si nu se impiedica de mine !

Am adaugat si ceva nou pentru urmatorul an in peisajul X.Vibe : sunt zece minunate bloguri pe care vi le recomand cu drag, dragii mei prieteni, sa le cititi ! Veti avea parte de emotii si trairi speciale care va vor face sa vibrati alaturi de autorii lor. Mie mi-au fost, de ceva vreme, poate cei mai apropiati prieteni si vreau sa le multumesc si lor in mod special ! Cat mai multe impliniri in 2010 !
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

24 dec. 2009

Ajun in alb si alb-astru

















Motto :

Drumul spre tine parea usor de parcurs, dar m-am inselat, e mai greu decat mi-am imaginat ..drumul spre tine e un drum spre infinit.

Speranta ramane in suflet…
http://beyondme22.blogspot.com/


Pasii mei timizi catre vis se opresc din avantul lor nebun si se aseaza mai linistiti in Ajunul unui Craciun ce probabil imi va alina sufletul meu albastru cu puterea gandului si a zambetului tau lin, vioi, alb… Doar atat spre finalul unui an nu tocmai implinit, al unui drum ingreunat de propriile-mi alegeri. In plimbarea prin orasul golit de oameni, m-am intalnit cu cativa colindatori, amintindu-mi de aventurile pline de spirit din anii nu demult trecuti, fredonand si eu timid “Pe podele de nuiele, duc copii-n palme stele Si le lasa pe la case unde-s gazdele miloase”… Traversand parculetul de langa casa, remark din nou intamplator luminitele albe si albastre ce impodobesc strada, sub forma de stegulete, cu doua dungi albastre imbratisand una alba la mijloc… Armoniile unei melodii imi ingana privirea, e o promisiune pe care o fac adesea, desi strofa a treia parca imi convine mai mult. Dar aici nu conteaza ce imi convine mie sau nu… Dumnezeu stie mai bine...

Recitind cu sete ceea ce scriam anul trecut de Ajun, raman mut de uimire in fata unei vitalitati pe care acum nu o zaresc nicaieri, in fata unei naratiuni demne de premiat, mai ales ca aveam si un motiv de mare bucurie. Te revazusem dupa mai bine de un an si jumatate, dar chiar si asa, tot nu imi gasesc scuze explicative… tot eu spuneam ca e mai bine sa nu iti lasi gandurile sa leneveasca sau sa se ascunda, asta ca sa nu iti para rau mai apoi ca nu ai facut ceea ce ai fi vrut… Ehhh, clisee si fraze goale, stereotipii de care ne agatam cu totii pentru a ne furisa in spatele degetului mic, atunci cand suntem in dificultate. Si mai sunt si mititel sa ma mai pot ascunde… Chiar daca spiritul Craciunului nu capata forme materiale de data asta, cadoul meu pentru tine ramane undeva in suflet, atent pastrat… poate e mai bine asa, nu pot decat sa sper ca e mai bine asa. Stiu ca macar pentru cateva secunde iti vei aminti de mine, zambind !

Va fi crancen de Craciun, va fi si multa liniste in jur, poate prea multa liniste… trebuie cumva sa renasc, sa respir din nou si nu doar formal, sa imi recapat zambetul pe buze, sa fiu din nou insetat de viata si de a trai alaturi de oameni. Aici, singur, in micul meu univers, nu stiu cat voi mai putea rezista doar intre gandurile mele ce zboara catre tine mereu, atat de des, incat uneori realizez ca raman chiar si fara ganduri… nu e bine sa ramai fara ganduri…

Il rog pe Dumnezeu sa il trimita pe Mos Craciun la tine in noaptea asta si sa iti aduca un cadou frumos pe care tu ti-l doresti mult de tot si sa ma lase pe mine anul asta. Sa stea la tine mai mult si sa iti umple inima de bucurie de doua ori mai mult ! …eu poate nu merit nimic anul asta… si, daca poate, sa iti lase sub brad si un zambet de la mine, sau macar un strop din magia vibratiei X care isi va gasi rezonanta din nou in cel mai armonios mod posibil. Pentru ca Dumnezeu stie cel mai bine de ce…

Pana ce chipul tau de ingeras imi va insenina din nou privirea, voi incerca sa reinvat macar sa zambesc asa cum m-ai invatat in anii care au trecut si sa fac pasii mai atenti cu fiecare floricica ce va creste pe drumul meu catre vis. Si daca un alt cliseu de lemn spune ca speranta moare ultima, eu zic ca nu moare niciodata ! …speranta ramane in suflet mereu…

Sarbatori fericite, A……!
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

20 dec. 2009

December wonderland




Motto :

Eu umbra aceasta pe care
O semeni in sufletul meu
Cu mila si trista mirare
Voi duce-o cu mine mereu.

Si-apoi intr-o zi oarecare
In care-mi va fi cel mai greu,
Voi pune-o in vechi calendare
Duminica trupului meu !

Fiori prin mine umbla
Si nu am trebuinta
Te rog pe tine umbra
Sa redevi fiinta !

Mai spune s-aduca si ceaiul
Si vino si tu mai aproape
Citeste-mi ceva de la poluri
Si ninga zapada ne-ngroape

Ce cald e aicia la tine
Si toate in casa-mi sunt sfinte
Te uita cum ninge decembre
Nu rade, citeste-nainte…

“Umbra” si “Decembre” – Nicu Alifantis



Jocul umbrelor zgribulite de vantul taios de afara ma readuce in aproape Ajun de Craciun in universul de basm al unei ierni seci si lipsite pana acum de emotii calde. Ma tot gandesc daca sa vin sa te vad sau sa las ceva vreme sa treaca… nu mai stiu daca e bine sau nu, nu stiu daca voi regreta ca as fi venit, sau… mai rau, ca nu am venit. Dialogul cu sine nu isi gaseste raspuns, se izbeste undeva de gerul ce isi face loc in gradinita din fata geamului meu impodobit pana mai ieri seara cu omatul alb ce ma face sa ma gandesc din nou la tine…

Va fi un Craciun fad pentru mine, cu spasme amestecandu-se intre ele, fara colinde si fara curajul de a ma mai sui intr-un taxi si a porni in aventura de a te regasi din nou in seara de Ajun… ehhh… viata nu se opreste aici, e doar un pasaj dificil care asteapta sa fie trecut. Mai multa consecventa se impune si ceva pasi inainte…

Imi incalzesc privirea recitind versuri si postari ale unor fiinte pline de sensibilitate care isi astern incercarile creatoare sau propriile trairi in jurnalele lor cibernetice, asemenea mie, reusind astfel sa mai alung macar putin singuratatea care doare. Inchis aici in camaruta mea, incerc la randu-mi sa nasc emotii care sa mai incalzeasca putin frigul de decembrie si sa domoleasca viscolul din sufletul meu gol. Totul s-a stramutat parca in alta parte a corpului meu aproape inert si nu mi-au ramas decat lacrimile de dimineata ce au capatat proprie personalitate, rabufnind atunci cand vor ele… stapanirea de sine imi este uneori straina, desi reusesc mereu sa imi reprim pornirile necuvenite.

Nu imi ramane decat rugaciunea fierbinte ce razbate dincolo de trup, transpusa in acordurile line ale unei balade ce striga dincolo de tot ce ma inconjoara si ma tine inca in viata :

“Fiori prin mine umbla
Si nu am trebuinta
Te rog pe tine umbra
Sa redevi fiinta !

Flamand de iubirea intreaga
Pe vremi de amurg mohorat
Cand zodiile noaptea-si dezleaga
Ma satur cu-o umbra si-atat.

Si sufletul meu te mai roaga
Magnetic catarg doborat
Tu, umbra tacuta si draga,
Aseaza-ti fularul la gat…

O umbra se-nchide in mine,
O umbra prin mine trecu.
E-atat de rau ca e bine,
E-atat de mult da ca e nu

Bacovia-si iese din sine
Si rade in "a" si in "u"
Si-o umbra in viata ma tine
Si umbra aceea estï tu,
...si umbra aceea estï tu.”
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

6 dec. 2009

Al meu ingeras

Motto :

"Ne-am inecat sufletele la margine de mare.
Am crezut ca mi-au crescut aripi
Si te auzeam in gand.

Cuvintele ma gadila cand tu vorbesti,
Dar nasti taceri si cuvintele le-ngropi
Un pumn de nisip si-o gura de tristete.


Pe-un nor de cer
Oameni-ingeri cu bratele-nainte
Se arunca intr-un gand amar

Sa gaseasca stropul de iubire necesar."

http://zbor-la-tine.blogspot.com/



Un anisor se implineste azi de cand magia X.Vibe si-a facut aparitia in viata mea, un anisor plin de emotie, marcat de reintalnirea cu al meu ingeras sub atenta mangaiere a unui curcubeu deasupra Orasului Ales de Dumnezeu pentru mine. Un anisor in care mi-am asternut trairile aici in fata ochilor tai care au citit si au tresarit la fiecare cuvintel scris din iubirea mea pentru tine, un anisor in care zilele au trecut parca mai greu. Si totusi am fost aproape de tine...

Prieteni vechi si noi, evenimente reusite dar si esecuri, zambete timide si lacrimi mi-au inganat deopotriva sufletul insingurat acum de Mos Nicolae, cam la fel cum eram si acum un an cand a inceput aventura X.Vibe, nascandu-se un simplu blog ce a generat multe emotii si trairi din cele mai diverse cititorilor fideli. Dezamagit de consecintele propriilor alegeri si de alunecarea inapoi intr-un cerc vicios care se invarte cu mine odata, nu reusesc sa mai scriu asa des, sa-ti transmit ceea ce tu stii prea bine deja... poate ca si teama de a nu se transforma cuvintele mele in arme impotriva mea, poate ca e mai bine sa raman ceva mai retras intr-un coltisor fermecat undeva in inima mea. In fond, asta nu schimba cu nimic ceea ce simt acolo, cu adevarat. Stiu ca trebuie sa merg mai departe, sa revin intre oameni si sa am grija de viata pe care o am in dar de la Dumnezeu, stiu ca trebuie, dar... acum... parca nu prea mai stiu cum... Revazand aseara scena de final din filmul "Leon" dintre Mathilda si Leon, ceva s-a zdruncinat in adancul sufletului meu, reamintindu-mi o lectie pe care am invatat-o si eu de la tine acum ceva anisori pe un mal azur de mare, lectia iubirii de viata si a zambetului senin de copil. Am ramas corigent la lectia asta, sunt pe cale sa fiu chiar exmatriculat din cauza asta. Solutia e una singura: trebuie sa imi actualizez din nou materia si sa trec la actiune ! Altfel, totul se duce de ripa...

Vreau sa multumesc tuturor celora care au butonat chiar si macar o singura data in acest anisor magia blogului X.Vibe si au dedicat o particica din timpul lor impartasind impreuna cu mine emotiile si armoniile celor mai sincere trairi pe care am dorit sa vi le transmit, iar daca v-am gresit unora dintre voi cu ceva, orisicat de mic imi cer umil iertare in fata voastra. Voi persevera in a deveni si mai subtil, poate mai inspirat si mai cald pe mai departe si fara indoiala ca sunteti cu totii in inima mea !

Mai pe fata sau mai voalat, mai nuantat sau negru pe alb, mai romantic sau mai brutal, am imbinat cuvintele cu muzica intr-un fel prin care am incercat sa va fac sa intelegeti mai bine ce am vrut sa exprim. Lait-motivul armonic al povestii fara sfarsit, acordul de ghitara in la minor, este poate unul din misterele cheie a ceea ce am vrut sa definesc prin vibratia X in acest an. Nu am uitat nici de restanta privind cartea pe care intentionez sa o scriu, dar probabil ca va veni si timpul potrivit pentru asta. Iar daca am inceput acum un an primul meu eseu pe un vers de Iris vreau sa deschis al doilea anisor dedicand ingerasului meu cele mai sensibile versuri ale lui Florin Chilian pe care le-am descoperit zilele acestea:

Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa zece...
Zece pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa.

Zece zile trec absurde nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine... tot ar fi putine...

Doua stele paralele,
Stele, lacrimi innodate
Si lumina de la ele
Pentru tine toate.

Patru printi cu trei castele
Ape, lanturi fermecate
Si tot cerul peste ele
Pentru tine toate.

Sapte zane, toate bune
Licurici, sperante-n noapte
Si piticii din poveste
Pentru tine toate.

Noua magi in faptul serii
O potcoava sus, departe
Si comorile din suflet
Pentru tine toate.

Zece pictori se tot mira... cat esti de frumoasa.
Zece vieti de-as sta cu tine... tot ar fi putine...

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
Sarbatori fericite sa ai, al meu ingeras drag !
...oricum cuvintele sunt prea mici si prea putine fata de ceea ce iti doresc eu din inima mea de copil. Aproape de sufletul tau, B.
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~