Lucid dream

Motto :

How many years
Since you found yourself

Staring at an endless sky?

Unaware of yourself

Who you are and where you're going

Only living

Only breathing

Losing all sense of time

The most fragile of things

Captivates and embraces you

Surrender and be witness

To this rarest of moments

No need to fear

No need to worry

About years that passed

About time you lost

Live seconds as a lifetime

Time it does not matter

You live within the sense

Of the stillness of time.

VNV Nation – “Endless Skies”

…1821 de zile, o ora, 48 de minute si 57 de secunde pana la inceputul unui nou drum, sau a unei evadari dintr-un vis ce imi rasuna in intreaga fiinta, ajunsa intr-un moment de transformare aparte, intr-o rascruce de drumuri in care vantul bate din fata, din ambele directii. Cel mai dificil este sa imi mentin echilibrul aici in mijlocul unui drum fara de sfarsit pe care singur l-am ales si care, fara indoiala, isi arata coltii. Incerc sa imi reamintesc de unde a pornit totul, imi revin in minte soaptele tale din visul tomnatic de septembrie devreme. Este multa tristete in inima mea… multa solitudine si prea multa tacere. Asa de multa, incat nici nu imi vine sa mai incep un alt paragraf… imi vine sa scriu in continuu, sa desenez prin litere tacerea unui suflet ce isi striga durerea, ce isi doreste renasterea, ce isi coloreaza apatic clipele goale care trec aiurea, fara tine…

Imi ascund plin de rusine privirea mea oarba, inerta si totusi atenta la orice mic semn sau frecventa emisa in Univers de tine. Redus la o liniste dinaintea furtunii, pana si ingerasul de langa mine priveste uimit un monitor care parca nu vrea sa imi accepte literele in ordinea asta ciudata, implorandu-ma parca din toti pixelii lui sa imi electrocutez sarcinile negative si sa revin cu o continuare plina de sarm ce se lasa asteptata undeva departe… cuvintele prea complicate te fac sa iti pierzi rabdarea sa mai citesti, iar paragrafele lungi si fara o idée clara iti induc o stare ciudata de somn… mai bine nu mai citi… si asa este prea trist si nu trebuie sa iti incarci tu gandurile cu toate lucrurile astea care nu se asorteaza deloc cu zambetul tau senin de copil… cand scanteia va reaprinde din nou lumina in camara sufletului meu, vei stii negresit.

Imaginea cerului apasator cu gust de vanilie este singura care ma tine agatat in viata, ca un cuisor de scortisoara a carui aroma nu cedeaza indiferent de cate lacrimi mangaie acum obrajii mei plictisiti deja de a le mai numara… sute, mii, zeci de mii, nici nu prea conteaza. Imi ramane o singura scapare: evadarea din visul acesta lucid, aproape cu ochii deschisi, prea innecati si incordati a se mai inchide… ma zbat undeva intre zorii unei dimineti de toamna si un apus de soare grecesc care apare brusc, fara a mai putea zabovi macar un ceas sau doua peste zi. Iar daca vei avea curiozitatea sa asculti putin cheia sol de mai jos, printr-un simplu click, vei constata din nou acelasi solo de ghitara care precede mesajul unui motto extrem de sugestiv, poate putin mai complicat de inteles in engleza… inca un solo in la minor al unei ghitari ce cu sfiala isi acompaniaza solistul si il ajuta sa transmita vibratia aceea minunata care te cuprinde cu fiecare nou click, vibratia X.

Ma reculeg in fata aceluias cer vanilat, tot sperand ca intr-o zi sa te tin din nou de manutza si sa ma imbat de fericire ca te-am regasit, iar visul meu lucid sa se fi terminat definitv… pana atunci insa, inca un gand al meu zboara lin catre tine, plin de dor, de sarm si de iubire…
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~