De dorul tau

Motto :

Suntem din nou fata'n fata...

Noi doi, eu si cu tine,

doua inimi ce au soptit candva aceeasi melodie,

doua suflete ce au dansat acelasi vals al vietii,

doi oameni pe care i'a legat candva acel "ceva"

Iti citesc tristetea in privire, inca mai pot...

Iti inteleg tulburarea, stiu ca nu esti bine...

Iti ascult durerea, te linistesc prin ganduri.

Doar atat.

Inca iti mai zambesc si alung norii,

Inca'ti mai pot curma suferinta atat de usor,

Inca mai pastrez puritatea in sufletul meu...

Dar am si un cutit, o arma impotriva cruzimii

pe care acum incepi sa o descoperi...

Taisul crunt al nepasarii te indeparteaza.

Te mai privesc o singura data, apoi plec.

"Ai grija de tine" iti soptesc incetisor,

...nu cred ca de'acum ne vom mai vedea...

Am inteles ca dupa un timp doar ceva ne mai leaga,

marea...

http://madamadamadutza.hi5.com/


Intre noi nu exista nici o bariera... Ai asteptat cu nerabdare sa iti scriu, sa vezi daca gandul meu este unul curat si nu unul trecator si figurant. Inca o seara de singuratate, inca o plimbare in parc printre cei care se bucura de viata, inca un episod dintr-o poveste care ma apasa si care se ramifica pe zi ce trece ca firicelele de apa ale unei cascade care curge lin catre marea unde isi va gasi linistea. Cascada aceasta vine catre tine, nu o poti opri si isi va linisti cursul abia dupa ce va spala bine toate relele din lumea care ma inconjoara sau pe care le fac, haotic... ma zbat aiurea fara un sens si fara a putea in mod real sa fiu langa tine.

Povesti, vise, mii de cuvinte care se insira pe un fir albastru care se incurca undeva pe drum... Numai Dumnezeu mai poate dezlega ceea ce s-a incurcat, asa imi spunea mama acum ceva vreme. Nu am curajul sa te privesc in ochii tai blaxy, imi este rusine ca nu iti pot aduce o raza de bucurie, ci poate numai indoieli si lacrimi reci de argint... Vei intelege poate candva asta e mai putin important acum.

Citesti si parca nu iti vine a crede ! Atatea lucruri care par rupte dintr-o carte, dintr-un basm inca nescris si in plina derulare, cine sunt eu acela care iti venereaza fiecare suflare si fiecare gand pe care le simt in adancul fiintei mele in fiecare zi. Totul pare ireal, pare rupt de cotidian si asa si este... asta pentru ca filosofii spun ca iubirea este ceva de dincolo de obisnuit, sau... alte si alte explicatii. Eu as spune mai simplu : pentru ca asa a ingaduit Dumnezeu.

Ma agat de tastele cu care m-am imprietenit de ceva timp si care danseaza acum un vals al gandurilor ce zboara cibernetic catre tine si care se amesteca cu apa involburata a cascadei racoroase inconjurate de mult verde. Culori si mii de senzatii pe minut, siragul vibratiilor X care licaresc pe un cer al pescarusilor liberi in zborul lor aidoma unui pian ce fredoneaza lin o balada pentru cea de a carui dor imi fixez acum privirea catre ingerasul alb cu aripi din penitze fine si puf de porumbel. El canta pentru fratiorul lui din Orasul Ales si chiar dubleaza uneori octavele la pian, pentru a sublinia mai bine linia si versul care iti plac tie cel mai mult !

Muzica ne face sa vibram impreuna mereu si poate intr-o zi ne va repicta intr-un tablou similar celui descris de un motto cu un final poate prea trist, prea sec si lipsit de armonie... Ziua aceea va veni si atunci cuvantul “dor” va ramane doar o fila de poveste intr-un blog prieten cu care acum vorbesc, de dorul tau...

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~