.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Motto :
Lumina ochilor nostri ne tradeaza cu inocenta! Dragostea si suferinta e aceiasi care ne lumineaza chipurile obosite de cautare si dorinta...
Lumina ochilor nostri ne tradeaza cu inocenta! Dragostea si suferinta e aceiasi care ne lumineaza chipurile obosite de cautare si dorinta...
.
Suntem facuti din trupul pamantului, din chipul de nepatruns al sferelor ceresti, iar lumina din ochii nostri ne tradeaza existenta.
.
Suntem fii acelor trairi intense, launtrice, de care ne e intotdeauna teama.
Ne e teama de nesansa, ne e teama de necunoscut, ne e teama de noi insine...
Suntem fii acelor trairi intense, launtrice, de care ne e intotdeauna teama.
Ne e teama de nesansa, ne e teama de necunoscut, ne e teama de noi insine...
.
Nu ne cunoastem indeajuns trairile si pornirile, si mergem mereu in umbra trecutului chiar daca nu ne place. Lacrimile care ni se scurg pe obrajii fierbinti topesc intr-o clipa dorinta ascunsa ca ne vom mai intoarce candva la momentul de inceput al existentei noastre...
..
Nu ne cunoastem indeajuns trairile si pornirile, si mergem mereu in umbra trecutului chiar daca nu ne place. Lacrimile care ni se scurg pe obrajii fierbinti topesc intr-o clipa dorinta ascunsa ca ne vom mai intoarce candva la momentul de inceput al existentei noastre...
..
Dorinta si desertaciune e totul... uitare si speranta... sufletul tanjeste dupa o clipa de liniste, dupa o unda de singuratate. Suntem uneori singuri, dar totusi inconjurati de suflete care ne inteleg gandurile...
.
Sufletul nostru e de cele mai multe ori plin de amaraciune si nu stie sa gaseasca calea spre libertatea de a alege... de a trai prin miresmele dulci ale adolescentei noastre, in timpul acela care a stat o clipa nemiscat pentru a ne face noua loc sa traim, sa iubim, sa speram, sa dorim, sa fugim, sa uitam...
.
Sufletul nostru e de cele mai multe ori plin de amaraciune si nu stie sa gaseasca calea spre libertatea de a alege... de a trai prin miresmele dulci ale adolescentei noastre, in timpul acela care a stat o clipa nemiscat pentru a ne face noua loc sa traim, sa iubim, sa speram, sa dorim, sa fugim, sa uitam...
.
.
Amurg linistit de aprilie… odihna si relaxarea isi fac timide loc printre apelurile nepreluate de pe telefonul mobil care suna, suna, suna… nu se mai opreste… Nu de asta e facut un telefon ? Sa sune ?
Te intrebi de multe ori pentru ce atata zbatere si incordare ? Unde duc toate astea ? E cineva care vrea sa traiasca 1000 de ani ? Eternitatea este acum in noi, iar noi cautam desertaciunea… Incotro ???
Te-ai gandit vreodata macar 3 secunde pentru care motiv existi ?
... unu !
... doi !
... trei !
.
.
Deci ?... Pentru care motiv ?...
Pana unde vrei sa ajungi, prietene drag ? Esti sigur ca nu ai murit deja ? Esti sigur ca daca ma stresezi pe mine din 2 in 3 ore, vei fi mai fericit ? Crezi ca solutia problemelor tale este la mine, iar azi este ultima zi din viata ta ? Crezi ca omul din mine nu este oare la fel ca si cel din tine ?
Pune-te putin pe ganduri…
.
Ai sa vezi ca si maine e o zi ! Si inca una mai frumoasa decat cea de azi…
Consideram de multe ori ca judecatile noastre de valoare sunt cele corecte si pline de esenta justitiara. Mai pe romaneste, noi avem dreptate mereu…
Ai sa vezi ca si maine e o zi ! Si inca una mai frumoasa decat cea de azi…
Consideram de multe ori ca judecatile noastre de valoare sunt cele corecte si pline de esenta justitiara. Mai pe romaneste, noi avem dreptate mereu…
.
Iar ceilalti sunt mereu vinovati pentru problemele noastre ! Oare asa sa fie ? Oare problemele noastre sunt create intr-adevar de cei din jur ? Sau poate de noi insine printr-o optimizare haotica a prioritatilor ?
.
.
...sau prin ignoranta si comoditatea care ne domina comportamentul cotidian ?
Avem nevoie de multe ori de un moment de respire… avem nevoie de liniste si de un coltisor de singuratate, luam aer in piept, punem punct si virgule si iar o luam de la capat… De la care capat ? Si catre care final ?
Unde alergam ca fraierii, prietene ?...
Plangem unii pe umerii altora si ni se pare ca viata este mereu nedreapta cu noi… Ca cineva are mereu ceva impotriva noastra. Nu suntem oare NOI INSINE cel mai mare dusman al nostru ? Nu ne complicam oare de cele mai multe ori propria situatie, din dorinta de a face mai bine, sau de a face un bine cuiva ?
Avem nevoie de multe ori de un moment de respire… avem nevoie de liniste si de un coltisor de singuratate, luam aer in piept, punem punct si virgule si iar o luam de la capat… De la care capat ? Si catre care final ?
Unde alergam ca fraierii, prietene ?...
Plangem unii pe umerii altora si ni se pare ca viata este mereu nedreapta cu noi… Ca cineva are mereu ceva impotriva noastra. Nu suntem oare NOI INSINE cel mai mare dusman al nostru ? Nu ne complicam oare de cele mai multe ori propria situatie, din dorinta de a face mai bine, sau de a face un bine cuiva ?
.
Si rezultatul ? … care este ? Bineinteles, o injuratura zdravana si o caracterizare atent nuantata in culori si cuvinte atent alese, demne de orice colt de strada mai rau-famat…Tzeapa, prietene ! Ti-ai luat-o si de data asta… ai iesit iar pe locul 2 !!!
.
Dar, stii ceva prietene ? Si locul 2 se premiaza !!!
Ce mai atatea filosofii de 2 lei… doua vorbe nu fac doua parale… Asa ne place sa ne auzim cum urlam la stele, cum dam lectii de viata, cum explicam principii si respectam deontologii profesionale… Dar cu viata noastra oare ce facem, prieteni ? Incotro ? … catre care final ? … si pentru care motiv ?
Fiecare cu viziunea lui, cu ideile lui fixe sau mobile, fiecare cu gusturile sale, sau… mai pe romaneste… fiecare cu a masii… Intr-un grup de 100 de romani exista mereu cel putin 101 pareri, din care cel putin 102 sunt diferite. Bineinteles ca fiecare are dreptatea lui, in felul lui de a privi lucrurile. Niciodata unanimitate, mereu scandal… Pentru ca asta ne place si asta suntem…
Din pacate pentru noi, ceea ce suntem si modul cum abordam situatiile de viata se rasfrange direct proportional asupra noastra… Ceea ce gandim, tot la fel ni se si intampla ! Aveti grija ceea ce va doriti, ca nu se stie niciodata… s-ar putea chiar sa primiti ! Mare atentie la vibratii !!!
Si cum e deja prea mult… si prea de tot, ne revedem maine cu concursul X.Quizz si cu celelalte momente frumoase care ne mai coloreaza alergarea catre necunoscut… Cu bine, prieteni…
Ce mai atatea filosofii de 2 lei… doua vorbe nu fac doua parale… Asa ne place sa ne auzim cum urlam la stele, cum dam lectii de viata, cum explicam principii si respectam deontologii profesionale… Dar cu viata noastra oare ce facem, prieteni ? Incotro ? … catre care final ? … si pentru care motiv ?
Fiecare cu viziunea lui, cu ideile lui fixe sau mobile, fiecare cu gusturile sale, sau… mai pe romaneste… fiecare cu a masii… Intr-un grup de 100 de romani exista mereu cel putin 101 pareri, din care cel putin 102 sunt diferite. Bineinteles ca fiecare are dreptatea lui, in felul lui de a privi lucrurile. Niciodata unanimitate, mereu scandal… Pentru ca asta ne place si asta suntem…
Din pacate pentru noi, ceea ce suntem si modul cum abordam situatiile de viata se rasfrange direct proportional asupra noastra… Ceea ce gandim, tot la fel ni se si intampla ! Aveti grija ceea ce va doriti, ca nu se stie niciodata… s-ar putea chiar sa primiti ! Mare atentie la vibratii !!!
Si cum e deja prea mult… si prea de tot, ne revedem maine cu concursul X.Quizz si cu celelalte momente frumoase care ne mai coloreaza alergarea catre necunoscut… Cu bine, prieteni…
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
Cu toti ne-am nascut ingeri..Dumnezeu ne-a dat un ``set de aripi```si ne-a zis de azi puteti sa zburati,dar niciodata sa nu uitati sa va intorceti inapoi...
RăspundețiȘtergereProblema nu e ca nu pot``cobori din vazduh``,problema e ca am uitat drumul spre cer,m-am confundat in multimea de pamanteni,aripile mi-au disparut,amintirile cu El,au devenit la fel de intetosate ca ale muritorilor...
Am avut multe asteptari de la mine si intr-un fel sau altu m-am dezamagit...intotdeauna mi-a placut sa fiu eu``ingerasu ala cu aripile cele mai frumoose``dar inselata de aspectul frumos dar trecator al unei vietii pamante am uitat de aripiile mele...ele nu au disparut le simt inca pe spatele meu pregatite sa zboare din nou..
CEL MAI MARE DUSMAN AL MEU|?da eu sunt..recunosc..din dorinta de a face prea mult bine sau de a fi intr-un anumit fel mi-am complicat viataa...
am cazut dintr-o extrema in alta...dar dragul meu prieten pe zi ce trece ariipile incep sa-mi cresca din nou...ptr ca stiu ce vreau acum,nu trebuie sa schimb intreaga lume,e de ajuns sa incep mai intai cu mine,iar restul va veni de la sine..
am vise marete pe care mi le voi implini,de la tn X invat mereu cate ceva..vibratia ta atrage intraga vibratie pozitiva de pe pamant si intr-un fel sau altu mi-o tranzmite mie...
Hai sa ascultam linistea..eu astazi asta am facut...doar eu cu El....pe mine nu ma v a schimba lumea...
la teorie ma priecep cel mai bine dar vorba ta:cu viata mea ce fac?pff m-am saturat sa par a ma simti bn cand nu e asa...
GANDESC POZITIV TOT RAUL E SPRE BINE..CINEVA ACOLO SUS MA IUBESTE NU POT SA-L DEZAMAGESC MA ASTEAPTA CU BRATELE DESCHISE..iar aici pe pamant atatia oamenii pe care ii iubesc,,e datoria mea sa imi revin..
dragul meu prieten,vei vede...
fericirea depinde doar de mine..
acum ma retrag am intalnire cu El sper sa vina..eu L-am lasat de multe ori sa ma astepte la usa sufletului meu...
sti ironic e ca stiu ca v a veni...fara el n-as fi aici,acum vb cu tn...
ma duc sa-i multumesc ptr tot ce am,sa-mi cer iertare si sa il Iubesc..
cu bn my special freind,
M.S
.