10 ian 2009, 22:02h
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
My heart will go on...
Motto :
„Am facut un pact de coexistenta pasnica cu timpul.
Nici el nu ma urmareste, nici eu nu fug de el.
Intr-o zi ne vom intalni”
Mario Lago
In seara asta un ingeras mi-a alinat suferinta... Un suflet curat de copil si gandul lui frumos au stiut ca voi avea nevoie de un mesaj. Un mesaj care sa poata raspunde in vreun fel la ceea ce se intampla cu mine, un mesaj care sa ma poata ajuta sa merg mai departe, indiferent de cat de mult sunt sau nu inteles de cineva...
Nu intotdeauna reusim sa ne facem intelesi... nu intotdeauna reusim sa spunem ceea ce simtim in cel mai inteligibil mod. Din acest motiv, feed-backul nu este mereu cel asteptat, ba chiar uneori este contrar gandului nostru. Este atat de complicat, este atat de delicat si, totusi, atat de simplu.
Iubirea nu poate insemna decat un singur lucru. Iubirea inseamna numai IUBIRE. Iubirea inseamna numai Dumnezeu... De multe ori, caile prin care Dumnezeu ne apropie de Ea / de El sunt atat de ciudate incat avem impresia ca nu reusim in nici un fel sa ajungem in acel al noulea cer atat de cautat si de discutat.
Este deja o stereotipie care tinde sa se banalizeze... Ce e aia al noulea cer ? Ce mai e aia iubire ? Ce mai e ala Dumnezeu ?
Fiecare intelege ce vrea si cum vrea… fiecare foloseste aceste cuvinte cu o frecventa atat de mare, incat am ajuns sa nu mai apreciem sensul adevarat al notiunii in sine, nu ne mai intereseaza esenta, si doar forma, fitza, tendintza sau shmenu…
Te iubesc, ba boule !…
Hai, ia-ma in al noulea cer !…
Dumnezeu’ matii de animal…
Minunate rezonante, nu-i asa ? Traim intr-adevar un timp nebun, un timp lipsit de substanta si de tot ce inseamna iubire si Dumnezeu… Traim intr-o superficialitate crasa, intr-o alunecare spre abisul iadului, spre uitarea de sine, spre zero absolut.
Ne-am pierdut copiii, ne-am pierdut speranta, ne-am pierdut increderea in ziua de maine si in omul de langa noi… Oare de ce ?
Pentru ca s-a facut euro 4.21 ron ? Pentru ca avem rate la banca ? Pentru ca Basescu e un prost conducator ? Pentru ca Mazare e prin vacanta in Brazilia ? Pentru ca vecinu are capra mai grasa ?
Oare de ce ? … Raspunsul e inutil… Unde sunt copiii din noi ? Unde este domnu’ Trandafir ? Unde este tatal nostru acum ? Unde suntem noi acum ?
CE NE LIPSESTE IN ACEST MOMENT ?
Ne lipseste oare ceva ? Suntem intr-adevar victime ale sistemului ?
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
My heart will go on...
Motto :
„Am facut un pact de coexistenta pasnica cu timpul.
Nici el nu ma urmareste, nici eu nu fug de el.
Intr-o zi ne vom intalni”
Mario Lago
In seara asta un ingeras mi-a alinat suferinta... Un suflet curat de copil si gandul lui frumos au stiut ca voi avea nevoie de un mesaj. Un mesaj care sa poata raspunde in vreun fel la ceea ce se intampla cu mine, un mesaj care sa ma poata ajuta sa merg mai departe, indiferent de cat de mult sunt sau nu inteles de cineva...
Nu intotdeauna reusim sa ne facem intelesi... nu intotdeauna reusim sa spunem ceea ce simtim in cel mai inteligibil mod. Din acest motiv, feed-backul nu este mereu cel asteptat, ba chiar uneori este contrar gandului nostru. Este atat de complicat, este atat de delicat si, totusi, atat de simplu.
Iubirea nu poate insemna decat un singur lucru. Iubirea inseamna numai IUBIRE. Iubirea inseamna numai Dumnezeu... De multe ori, caile prin care Dumnezeu ne apropie de Ea / de El sunt atat de ciudate incat avem impresia ca nu reusim in nici un fel sa ajungem in acel al noulea cer atat de cautat si de discutat.
Este deja o stereotipie care tinde sa se banalizeze... Ce e aia al noulea cer ? Ce mai e aia iubire ? Ce mai e ala Dumnezeu ?
Fiecare intelege ce vrea si cum vrea… fiecare foloseste aceste cuvinte cu o frecventa atat de mare, incat am ajuns sa nu mai apreciem sensul adevarat al notiunii in sine, nu ne mai intereseaza esenta, si doar forma, fitza, tendintza sau shmenu…
Te iubesc, ba boule !…
Hai, ia-ma in al noulea cer !…
Dumnezeu’ matii de animal…
Minunate rezonante, nu-i asa ? Traim intr-adevar un timp nebun, un timp lipsit de substanta si de tot ce inseamna iubire si Dumnezeu… Traim intr-o superficialitate crasa, intr-o alunecare spre abisul iadului, spre uitarea de sine, spre zero absolut.
Ne-am pierdut copiii, ne-am pierdut speranta, ne-am pierdut increderea in ziua de maine si in omul de langa noi… Oare de ce ?
Pentru ca s-a facut euro 4.21 ron ? Pentru ca avem rate la banca ? Pentru ca Basescu e un prost conducator ? Pentru ca Mazare e prin vacanta in Brazilia ? Pentru ca vecinu are capra mai grasa ?
Oare de ce ? … Raspunsul e inutil… Unde sunt copiii din noi ? Unde este domnu’ Trandafir ? Unde este tatal nostru acum ? Unde suntem noi acum ?
CE NE LIPSESTE IN ACEST MOMENT ?
Ne lipseste oare ceva ? Suntem intr-adevar victime ale sistemului ?
Nicidecum… Suntem doar oameni normali care vor ca in familia lor sa coexiste pacea si armonia… Sa coexiste pisica si catzelul… Sa coexiste blandetea si bunatatea… Sa coexiste capra vecinului si capra din ograda noastra… Sa coexistam IMPREUNA !!!
Dar parca ne lipseste totusi ceva. Acel ceva este o frica. O teama ca daca maine ar demisiona guvernul, totul va fi mai bine… sau mai rau… sau si mai rau… NU despre asta era vorba… Sunt sigur ca ati inteles, dragii mei PRIETENI !!!
Fiti voi insiva, fiti liberi si fericiti ! Nu va opreste nimeni ! Tot ceea ce conteaza cu adevarat este clipa prezenta ! Este timpul present ! Asa nebun cum e el, asa neinteles, asa plin de fitze si uitare de Dumnezeu… Daca noi ingaduim sa fim sclavii acestui timp, atunci ne meritam din plin soarta pe care o avem… Cine va reusi sa se desprinda de latura temporalitatii, de trecut, dar mai ales de viitor, cine se va ancora cat mai mult in present, acela va putea spune ca TRAIESTE CU ADEVARAT ! Si eu ma chinui de vreo 2 luni si mai bine sa ma ancorez in present si sa incerc sa fiu mai bun, mai vesel si mai iertator… Am resuit sa ma desprind de trecut, dar mai am un singur hop… Desprinderea de viitor… Desprinderea de dorinta. Sunt inca sclavul dorintei mele infinite de a fii alaturi de Ea. Alaturi de Cea pe care inima mea a Ales-o. De cea care imi doresc sa ii ofer toata dragostea mea… Din pacate, am devenit un sclav al dorintei. Un catzelus care viseaza frumos si care nu vrea sa se mai trezeasca pana in dimineatza in care se ve revedea cu Ea… Cu Aleasa Inimii Lui curate si plina de iubire…
Vedeti, Dumneavoastra ! Nu poti sa dai tu ordine lui Dumnezeu ! Cine esti TU sa ii dictezi lui Dumnezeu ce sa faca ? De ce ? Ca esti tu buricul pamantului ? Ca iubirea ta e aia mai mare si mai tare ? Ca esti tu mai shmeker ? Ca esti tu ala care merita mai mult ?
Ceea ce poti face este doar sa te rogi… sa te rogi ca intr-o buna zi sa primesti pe messenger un BUZZ de la Dumnezeu, iar apoi sa observi ca pe mail ai un mesaj necitit, un e-mail de la Ea… Il deschizi cu teama, parca nu esti sigur ca vrei sa stii ce iti spune… Curaj… Hai sa citim impreuna !
Salut ! Ma bucur mult sa iti scriu dupa atata amar de vreme… Stiu ca iti este dor de mine, stiu ca gandul tau frumos a fost mereu langa mine, dar te rog frumos sa intelegi ca si eu am avut mai multe prioritati pe care nu le-am putut trece cu vederea.
Acum sunt fericita… Sunt aici, acasa, si iti scriu din toata inima mea ca vreau sa te vad… Vreau sa mai vorbim, sa ne plimbam intr-o Duminica de septembrie pe faleza din Orasul Ales si sa mai depanam amintirile noastre frumoase…
Si mie imi este dor de tine, si eu mi-am dorit de mult sa mai vorbim, dar daca pana acum nu a fost posibil, iar tu stii bine de ce, asta nu inseamna ca prietenia mea s-a stins vreodata cu adevarat. Sper ca esti bine si abia astept sa te revad…
Cu drag, Ea…
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
Restul e tacere… Iti multumesc, Adina…
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vibrând alături de mine...