1 ian 2008, 19:40h
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
2009 <> Armonie si IubireMotto :„Pe masura ce crestem descoperim ca pana si persoana care nu trebuia sa te dezamageasca vreodata, probabil o va face. Vei avea inima franta cel putin o data si de fiecare data va fi din ce in ce mai rau. Vei frange si tu inimi, asa ca adu-ti aminte cum te-ai simtit cand tu sufereai. Te vei certa cu cel mai bun prieten. Iti vei invinui noul iubit/noua iubita pentru ce a facut cel/cea dinainte. Vei plange pentru ca timpul trece prea repede, si, poate, vei pierde pe cineva drag. Asa ca, fa prea multe poze, razi prea mult, iubeste ca si cum nu ai fost niciodata ranit din dragoste. Pentru ca, pentru fiecare shaizeci de secunde in care stai suparata, pierzi un minut din viata pe care nimeni nu ti-l poate da inapoi...”
Simina din Viisoara, Jud. Teleorman
Inca un an. Inca o zi. Inca o clipa... Suntem mai aproape, suntem mai buni, suntem mai frumosi... Visul nostru de a fi impreuna este parca mai presus de orice, de oricine si de oricand... Stiu ca poate iti este greu sa ma intelegi, stiu ca inima ta curata zboara acum undeva in inaltul cerului infinit si gandul tau frumos imi alina singuratatea si tristetea mea adanca. Iar asta pentru ca cu cat se apropie mai mult clipa, cu cat te doresc mai tare, cu cat inima ta ma cheama mai aproape, cu atat oamenii rai si plini de invidie si de vibratii negative doresc sa ne desparta, sa ne invrajbeasca...
Iti spun doar atat... Nu incerca deloc sa ma intelegi. Nu vei reusi sa realizezi cat de mult contezi tu in viata mea... Nu vei putea sa faci fata avalansei de reprosuri si umilinte pe care oamenii rai ti le vor arunca in fata fara nici o remuscare... Asta doar pentru ca ei se simt pe undeva inferiori, au un complex pe care nu si-l pot echilibra decat prin ura si dusmanie. Dar, stii ce ? Nu ii ignora nici pe ei… Ba din contra, iubeste-i si mai tare incepand de azi… Demonstreaza-le ca tu esti altfel si daca Dumnezeu a ingaduit sa ti se spuna o vorba urata la adresa ta, sa stii ca el de fapt ti-a pus tie o coronita de flori… depinde doar de tine ce vei face cu ea, cum o vei pastra sau cum te vei lepada de ea.
Stiu doar ca Dumnezeu acolo Sus TE IUBESTE si nu va ingadui celor Rai sa iti bruieze cantecul divin al inimii tale de ingeras…
Si mai stiu ca intr-o zi te voi strange in brate, iar roua lacrimilor lui Dumnezeu imi vor inunda obrajii mei rosii care ard de dorul tau ca doua vapai aprinse din focul soarelui rasare…
Suntem in 2009, dragi prieteni, un an de gratie in care sunt convins ca va veti bucura de adierea placuta a primaverii care deja a sosit in sufletele voastre… O primavara eterna va doresc !
Si daca fetele de la BLAXY GIRLS au deschis un nou drum, al unei noi generatii, eu nu pot decat sa incerc sa ma alatur lor si sa va promit ca pe data de 2 noiembrie 2009 voi lansa la Muzeul de Arta din Constanta o carte pe care acum incep sa o scriu, o carte care sper ca va va aduce o raza de lumina in calea desavarsirii voastre ca oameni, ca adevarati crestini, ca romani…
“X – v i b e” este noul concept pe care voi incerca sa vi-l descriu intr-un limbaj cat se poate de familiar voua, punand inca o caramida la temelia unei NOI GENERATII, unui nou mod de viata, unei noi atitudini mentale si unei armonii interioare depline…
Haideti sa ma ajutati sa ma fac inteles de cat mai multi dintre voi si sa construim impreuna un nou drum, o noua cale a tinerilor din ROMANIA, a acestei generatii sacrificate de conducatorii tarii inspre binele intregii populatii, a infrastructurii care nu se mai naste odata, a proiectelor de miliarde de euro pe care le inghit maxim 300 de romani care apar annual prin reviste financiare de profil, in detrimental educatiei si orientarii noastre in viata.
Generatia X.Vibe sau BLAXY GENERATION cum am denumit-o deja in eseul numarul NOUA din 18 decembrie 2008 o doresc a fi cea mai de succes generatie de tineri din epoca moderna a Romaniei, o generatie care isi merita din plin un loc de cinste si de onoare pe podiumul valorilor de traditie romanesti.
Acest nou brand, aceasta noua atitudine o puteti deja regasi in eseurile mele pe care le voi posta incepand chiar de azi pe cele cele doua ramuri ale blogului meu:
http://www.bogdan-one.blogspot.com/http://www.bogdan-oancea.blogspot.com/Nu ezitati sa imi trimiteti opiniile voastre pe mail si va asigur ca voi lua in considerare toate sugestiile voastre si va voi raspunde la absolute toate intrebarile adresate.
E-mail: bogdan_classic_style@yahoo.com
Azi doresc sa ma adresez in mod special tutror celor care se identifica intr-o masura mai mica sau mai mare cu ceea ce a insemnat Corul de Copii CLASSIC STYLE din Constanta.
Mai bine de 130 de copii pot spune ca au reusit, alaturi de parintii lor, sa aduca un zambet luminos si o raza de speranta in peisajul artistic constantean, timp de aproape 3 ani de zile, in perioada octombrie 2004 – decembrie 2007, cu unele mici intreruperi.
Ei, dragii mei prieteni, daca despre spectacolele frumoase realizate sau despre premiile internationale obtinute la Sanremo sunt convins ca poate ati mai auzit, eu despre acele mici intreruperi as dori sa va povestesc. Este poate una din greselile pe care le-am facut si pe care greu mi le-am putut ierta si in urma carora au suferit multe sufletzele de copii nevinovatzi, copilasi care, la fel ca si mine acum 20 de ani, s-au indragostit pur si simplu de muzica, de armonie si de aplauzele calde ale publicului.
Nu pot sa uit cum ropotele de aplauze au incalzit sala Muzeului de Arta din Constanta de nenumarate ori, cu prilejul spectacolelor pe care VOI, DRAGII MEI PRIETENI, le-ati muncit, le-ati pregatit si le-ati oferit cu atata dragoste oamenilor care veneau sa va asculte. Nu pot sa uit cum dupa fiecare spectacol mai mergeam cateodata impreuna la McDonalds sau la KFC si ne bucuram impreuna de ceea ce construisem impreuna. Nu pot sa uit bucuria VOASTRA URIASA cand pe data de 5 MAI 2005 ati adus in PREMIERA NATIONALA de la Festivalul International de la Sanremo – Italia, PREMIUL INTAI la Sectiunea D a GEF. (
http://www.gef.it/)
Dar prefer sa ma opresc aici cu momentele frumoase pentru ca daca m-as apuca sa le povestesc pe toate cu siguranta ca nu mi-ar ajunge nici 30 de pagini… Sa revenim la micile intreruperi…
Acele mici pauze pe care poate nici azi nu vi le-ati explicat unii dintre voi, acele mici perioade de 2 sau 3 luni in care eu am pus in mod inexplicabil si impardonabil un fel de punct si virgula activitatii de pregatire muzicala, v-au facut pe multi dintre voi sa ma priviti azi cu un soi de dusmanie si rautate, explicabile de altfel, dar care totusi nu au o argumentare bazata pe fapte reale si informatii complete… Este adevarat ca modul meu de a pune acel punct si virgula a fost unul nedemn si las, iar asta ca sa ma exprim cat de cat mai elevat… dar sunt anumite lucruri pe care voi nu le-ati stiut niciodata, pe care EU nu vi le-am spus niciodata.
De ce nu vi le-am spus ?... O sa radeti, dar motivul este exact acela la care nu va asteptati deloc… Ahammm … acela este… Din cele cinci sentimente care guverneaza intregul univers, motivul meu este exact cel de-al cincilea… Da… E greu sa credeti, nu ? O sa spuneti iar ca va abureste Oancea cu textele si SFurile lui din cap. Ei bine, in seara asta veti intelege tot… absolut tot… Pentru ca EU m-am schimbat… Pentru ca EU nu pot merge mai departe cu acest pietroi care imi apasa sufletul si vreau sa vi-l impartasesc…
Trebuie sa aveti, insa, mare grija… Pietroiul este unul extreme de greu si apasator… Din acest motiv am preferat sa il tin doar in carca mea, pentru a nu va impovara pe voi… Pentru a nu va crea o dezamagire atat de mare incat poate azi nu ati mai fi tinut microfonul in mana cu atata pasiune pe scenele festivalurilor la care unii din voi inca participati. Nu am vrut sa va daram un VIS, un DRUM, o CALE pe care si eu am primit-o cu iubire de la profesorii mei de muzica din scoala generala, liceu, si facultate… Si ca tot veni vorba, am acum ocazia sa le multumesc din nou doamnei profesor IOANA BIRLADEANU, domnului BORIS COBASNIAN, domului ADRIAN STANACHE, doamnei AIDA ABAGIEF, doamnei GABRIELA OPREA, doamnei SILVIA TIGMEANU, doamnei INGA POSTOLACHE, doamnei NEJLA IONESCU, domnului CONSTANTIN JURASCU, domnului ION LAZAR si nu in ultimul rand domnului GHEORGHE STANCIU.
Revenind la motivatia mea, asa cum BANII sunt raspunsul la 99% din intrebarile pe care le punem in viata, motivul meu este ascuns undeva in acel 1% ramas din intrebarile nerostite inca, sau rostite in soapta, sau cu prea putin curaj spre a fi auzite…
Intrebarea fireasca este simpla? DE CE? De ce au fost necesare acele mici intreruperi, acele mici perioade in care eu am disparut pur si simplu, m-am evaporat fara a da nici macar un semn de viata… Haideti sa va raspund….
ROMANIA este dupa cum bine stiti, dupa SUA, tara tuturor posibilitatilor in care toti ne facem ca muncim, iar cei care ne angajeaza se fac ca ne platesc… Toata lumea stie cum sunt trecute din punct de vedere contabil salariile in contractele de munca, cum anumite facturi sunt supra-licitate pentru a se acoperi anumite cheltuieli de “protocol”, cum anumite fluxuri financiare au drept scop final un obiect cu totul diferit de ceea ce scrie in contractul de prestari servicii anexat…
Nu cred ca mai exista cineva in ROMANIA care sa poata pretinde ca a respectat ABSOLUT TOTAL reglementarile legale in vigoare in ceea ce priveste inregistrarile contabile ale operatiunilor economico-financiare desfasurate in cadrul activitatii lor.
O sa ma intrebati acum ce legatura are Bla, Bla-ul asta cu povestea noastra !!! Are o mare legatura… Atunci cand anumite fluxuri financiare se blocheaza din anumite motive, evident apar si nereguli si disfunctii care se repercuteaza in cel mai direct mod asupra beneficiarului final, asupra clientului utilizator. Tot asa s-a intamplat si in cazul nostru. Anumite sume de bani care erau destinate unor proiecte clare si parafate pe hartie, au fost din pacate reorientate in alte directii mai necesare le momentul acela pentru a salva cat de cat dezechilibrul creat…
La concret vorbind, atat dupa prima debarcare la Sanremo, cat si dupa a doua din 2006, au aparut o serie de noi “prioritati” care nu au suportat amanare, ba mai mult suspiciunile amplificate de anumite persoane privind disparitia mea subita din tara cu zecile de mii de euro castigate la Sanremo, au generat o stare de haos si de dezechilibru… Iar toate astea s-au intamplat exclusiv din vina mea si a nimanui altcuiva… Pot doar sa va spun cu mana pe inima ca nu am bagat nici macar un leu in buzunar din toate sponsorizarile pe care le-am obtinut impreuna cu cativa parintii inimosi, ba am incercat pe cat posibil sa ajut anumiti copii care nu aveau posibilitatea materiala sa isi suporte cheltuieilile de transport.
Am renuntat uneori la ultimii mei banutzi din buzunar pentru a va cumpara voua un mic cadou sau poate acelora care se uitau la vitrinele pline si colorate din Disneyland in timp ce altii aveau sacosile pline de jucarii si nu isi mai incapeau in haine de mandrie, ba chiar pretindeau ca mai sunt si saraci lipiti pamantului…
Poate ca putini dintre voi m-ati cunoscut cu adevarat si poate ca nu ma veti crede nici macar dupa ce veti termina de citi acest eseu. Eu nu am cum sa va mai conving acum de ceea ce s-a intamplat cu adevarat… Iar asta nu pentru ca nu as mai avea dosarele complete ale tuturor facturilor si cheltuielilor REALE care s-au intreprins si mai mult decat atat, sau si depasit uneori bugetele prevazute prin contributiile mele personale si ale unei doamne deosebite care si-a daruit sufletul pe tava pentru a salva de fiecare data situatia si pe care voi o stiti prea bine…
Asadar, in concluzie, pentru cine are inca indoieli asupra modului cum au fost gestionati banutzii adunatzi cu atata migala din munca parintilor vostrii si prin efortul meu personal, il invit oricand doreste sa vina in vizita la mine si sa vada cu ochisorii lui toate documentele si toate hartiile care au stat undeva capsate intr-un dosar bine pastrat in arhiva… Totul este pe hartie… Iar atunci cand lucrurile tindeau sa capete anumite dimensiuni ale caror consecinte nu le puteai intui, consecinte care ar fi riscat sa strice intreaga imagine create prin atata munca si sudoare de mine, alaturi de voi, am preferat sa iau o pauza… O pauza care sa poata sterge din orizont un posibil efect de reactie in lant care ne-ar fi adus pe toti in centrul atentiei presei de scandal la nivel national si chiar international… Nu am vrut ca brandul "CLASSIC STYLE" sa poata suferi o asemenea intamplare dintr-o simpla reactie in lant care la un moment data ar fi explodat…
Am preferat sa TAI acel LANT, sa pun un STOP pe piept daca vreti sau sa fac un HENT intentionat pe linia portii, evitand astfel un gol de aur in “prelungiri” al “prietenilor” nostrii de suflet…
Sunt convins ca intelegeti ce vreau sa spun, iar pe cei care nu inteleg ii astept cu mare drag sa revizuim impreuna tot sirul evenimentelor si documentelor atasate fiecarei plati sau incasari.
Va stau 100% la dispozitie…
Va mai spun doar atat… VANILLA SKY este filmul meu preferat… Cine are ochii sa vada, va intelege cu siguranta… Spre norocul meu insa, la parter m-a asteptat mama cu un pahar de iaurt si o placinta calda, si astfel nu am mai murit de foame…
Eu as dori sa va multumesc din suflet celor care m-ati suportat la repetitii, celor care mi-ati fost alaturi la rau si la bine, celor care si azi ma mai salutati pe strada si chiar si celor care nu ma mai salutati. Poate de maine, numarul lor va mai scadea macar cu un copil… Eu voi fi si mai fericit ! Ma bucur mult pentru cei care inca va mai preocupa activitatea artistica si va tineti in continuare de treaba, asa ca va tin pumnii la toate concursurile si evenimentele la care veti mai participa si … cine stie… cand ma veti zari poate intr-o zi prin juriu ! Poate chiar anul acesta !!! Nu se stie niciodata! Oricum, din partea mea aveti tot sprijinul pe care il doriti si va rog sa nu ezitati niciodata sa imi cereti o parere, un negativ sau chiar o indrumare catre un sponsor care sa va ajute financiar!
Va iubesc mult si va doresc un an plin de ARMONIE si IUBIRE !!!
LA MULTI ANI, CLASSIC STYLE !
P.S.: Doresc in mod deosebit sa ii multumesc lui Jan Mihailescu pentru tot ce a facut pentru mine, doamnei Mariana Ulmeteanu pentru acelasi motiv, doamnei Daniela Serban pentru ceaiurile calde si cartile pentru suflet recomandate in momente dificile din viata mea, doamnei Mirela Serban pentru cele mai bune prajituri cu ciocolata pe care le-am gustat in viata mea si pentru singurul cadou de Craciun pe care l-am primit in 2005, domnului Sorin Ulmeteanu pentru dupa-amiezile interminabile de Duminica in care ii scoteam peri albi mai devreme de scadenta, doamnei Hanescu pentru intermedierea relatiei cu Inspectoratul Scolar Judetean, domnului Traian Broasca pentru devotamentul si atasamentul sau deosebit fata de copiii care au urmat studiile de canto cu domnia sa, domnului profesor Teo Radulescu pentru misiunea de desavarsire a glasurilor de ingerasi pe care o indeplineste cu atata har dumnezeiesc, doamnei Claudia Dobrin pentru atitudinea directa si nervul organizatoric, dar si lui George Bijacu, fara de care, PRAKTIC, umorul si buna-dispozitie nu s-ar mai fi regasit nici macar in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane de azi, si in mod cu totul si cu totul special Iolandei Ulmeteanu pentru lectia de viatza la care eu am chiulit din pacate in clasa I. Era lectia neingradirii visului unui copil cu sufletul curat, indiferent de motivatiile mai mult sau mai putin pertinente pe care le-ai putea avea in urmarirea propriului tau scop egoist si plin de vanitate… Iti multumesc, Iolanda...
Motto :
