Motto :
Mor caii mei cu aripi de poveste,
Jăraticu-i ascuns în maci,
Nu-i pot hrăni cu visuri şi îmi este
Aşa de teamă c-ai să-mi taci…
Jăraticu-i ascuns în maci,
Nu-i pot hrăni cu visuri şi îmi este
Aşa de teamă c-ai să-mi taci…
Sub şei de armăsari se moare-n taină
Pământul geme, aripi dor,
Mor caii mei sub ultima ta haină
Mă scurg şi eu...ce dacă mor?
Pământul geme, aripi dor,
Mor caii mei sub ultima ta haină
Mă scurg şi eu...ce dacă mor?
9 :42 a.m. – ordinary Wednesday on planet X.Vibe
Home alone with my dreams vanishing and my heart beat breaking out… I’ll tell you why, some day when the sun will shine again…
Inflexiuni sonore ale unui gand perturbat de gesturile tale copilaresti, inocente, frivole… Cu toate astea, sunt constient ca repet aceleasi greseli si, totusi, nu pot accepta efectul lor… poate pentru ca iubesc prea mult viata, pentru ca egoismul meu capata dimensiuni hiperbolice, poate pentru ca nu te intereseaza nimic din ce scriu aici, nimic din ceea ce fac, nici macar vibratia curata a unui suflet de copil indragostit… Bleah! Indragostit de o himera intr-o lume imposibila a viselor…
Uneori mi se face sila de sentimentele mele, alteori sunt prea mandru de ele… in nici unul dintre cazuri insa, tu nu existi decat in imaginatia mea, in inima mea, in gandul meu curat… Stai departe si taci… mi-as dori sa invat de la viata sa stiu cand sa tac… e poate cheia succesului meu care acum e ratacita printr-un buzunar al vreunui bluzon aruncat aiurea intr-un dulap…
De-as gasi clipa aceea care sa ma invete sa tac… atunci poate si tu mi-ai vorbi… nu conteaza ce… orice…
'Da' sau 'nu'... parca nici nu mai conteaza, totul devine un non-sens, o calatorie solitara prin univers in care sentimentele pure nu sunt acreditate de nimeni, trecem unii pe langa altii si uitam sa ne mai salutam sau sa mai spunem un simplu ‘multumesc’… totul ni se cuvine, sau suntem insensibili la vibratiile care nu ne convin… blocati in material, in placeri trecatoare, in afinitati instinctuale primare, intr-o indiferenta care ne indeparteaza de Dumnezeu…
Ai ales indiferenta si excluderea mea din micul tau univers…
E posibil sa te fii auto-exclus chiar pe tine !
Ma doare enorm sa ajung sa spun asta, ma doare oricum…
Sinele meu isi striga mut durerea… Oricum nu te intereseaza…
Oricum voi merge mai departe cu capul sus si fara remuscari morbide intr-o viata de care merita sa ma bucur, chiar si fara tine ! Dumnezeu este langa mine, cu mine si in mine mereu ! Va veni si ziua in care imi voi regasi cu fericirea… ramai cu bine…
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
