Motto :
.
Si ma vedeai, ca prin vis,
.
Si ma vedeai, ca prin vis,
Ascunsa dupa fiecare luna plina.
Eu, insa, te simteam.
In fiecare ploaie rece.
In fiecare bruma a diminetii.
Dupa fiecare noapte inghetata.
Te simteam cum te apropii te mine.
Nu voiai sa-mi spui nimic,
Poate, ca te saturasei sa ma cauti....
In fiecare floare, in fiecare ploaie cu soare,
In fiecare zambet, in fiecare raza de soare.
.Eu, insa, te simteam.
In fiecare ploaie rece.
In fiecare bruma a diminetii.
Dupa fiecare noapte inghetata.
Te simteam cum te apropii te mine.
Nu voiai sa-mi spui nimic,
Poate, ca te saturasei sa ma cauti....
In fiecare floare, in fiecare ploaie cu soare,
In fiecare zambet, in fiecare raza de soare.
Echooooooo… Echoes of my soul… Echoes of emotion…
It’s getting colder now… nevertheless it feels warmer inside…
Are you there with me ?!
Romantismul e desuet. Vremurile’s noi… iar noi… unde suntem ?! Ascunsi in propria timiditate, alteori exhiband emotii hiper-inervate de atata dor… alteori, muti de uimire… surprinsi de personaje animate… imaginate… inaripate… Iar noi ?!... Noi ce facem ?!... alegem o rasunatoare tacere…
Taceri zgomotoase sau strigate prea mute sa le pot auzi, numai tu stii de ce… eu ti-am spus ‘la multi ani’… iar Dumnezeu mi-a magaiat obrajii arsi de dor cu roua lacrimilor lui… e caudina furca a unui destin orbitand lin in jurul tau. Caci adevar iti spun : nu va mai trece mult timp si ne vom revedea, ne vom privi iar plini de emotie, iar sufletele noastre se vor juca din nou impreuna…
Te regasesc des in gandul meu de toamna, aproape la fiecare pas la stanga, la dreapta, inainte sau…inapoi… Te regasesc in fiecare frunza ruginie care imi intampina pasii, in fiecare suris rece al soarelui care imi rasfata privirea, in fiecare adiere de vant sau fosnet de frunze… Te regasesc dimineata in sufletul meu insetat de viata, in fiecare zambet timid ce incearca sa isi faca loc pe chipul meu inclestat de o uriasa asteptare… o asteptare care va dispare, iar in locul ei vei aparea din nou, tu…
Inteleg ca asa trebuie sa fie, inteleg ca sigur e cel mai bine asa sa fie, inteleg chiar si ca tu nu trebuie sa intelegi nimic… ci, doar sa ma iubesti… ca intr-o poveste care nu si-a nascut inca eroii, dar e pe cale sa devina un best seller mondial… ca intr-un film regizat de Dumnezeu insusi, in care noi suntem actorii principali, iar toti ceilalti oameni de pe pamant au rolurile secundare… Si mai inteleg ca va sosi si ziua cand ne vom lua amandoi bilete sa vedem acest film impreuna… singuri… intr-o sala de cinema, doar pentru noi… Ma intreb oare : ce vom face dupa ce vom iesi din sala ?! Ce cuvant imi vei spune prima data ?!... vei avea curajul sa ma privesti in ochi de atata emotie ?!... vei avea puterea sa nu plangi… de fericire ?!... Si chiar de nu vei avea, te voi imbratisa la fel de tare, la fel de cald, la fel de fericit… ce va urma dupa, numai tu imi vei putea sopti…
Se numara clipele ramase tot mai putine pana nu va mai trebui sa scriu asa… pana cand vom scrie impreuna continuarea unei povesti de viata fericite fara de sfarsit… si toata lumea se va bucura cand va afla de bucuria noastra… Si toate se vor implini pentru noi, asa cum va binevoi Dumnezeu… tot asa cum El a vrut ca eu, acum… sa iti scriu cu dor in prag de noiembrie…
…sa stii doar atat… ca sunt aici… pentru tine… mereu…
Echooooooo… Echoes of my soul… Echoes of emotion…
It’s getting colder now… nevertheless it feels warmer inside…
Are you still there with me ?!...
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
