X.Wave

Motto :
... ...
am pus pe un val
numele tău
şi l-am lasat in larg
simplu
să faca Cerul ce-o vrea cu el
să plutească
să mă dărâme
să mă înece
să mă mângâie
eu doar atât îmi amintesc:
... ...
eram în apă până la gât!


http://annaqueenrain.blogspot.com/

Semnalele cosmice pe care le decodifici cu atata dezinvoltura, literele si cifrele ca simboluri conventionale ale unei civilizatii care si-a atins limitele propriei plafonari, liniile melodice care vibreaza fin si comunica intre ele, toate astea sunt formate din punctul primordial al regasirii sufletelor noastre.

Acel punct de intersectie al literei X, colorat generic in verde e purtat de valul numit atat de simplu : viata. Vine catre tine cu viteaza super-luminica, copil al luminii ce esti, copil al destinului meu divin, copil al reamintirii fiintei mele ce are tatuat pe retina numele tau. Un nume oarecare, un nume banal, un nume marin, un nume lin, un nume ade-varat, un nume ce si-a gasit acum ecoul in univers.

Ecoul numelui tau este darul lui Dumnezeu pentru acest colt de rai care isi va re-deschide portile ferecate de oamenii aceia care scriu reguli, educa popoare, zambesc fals la televizor sau a caror ignoranta capata dimensiuni hiperbolice, impinsi de propria lor vanitate, mandrie, ego… Atunci cand ti-am strigat numele pe o pagina dubla de hartie, ecoul mi-a raspuns si stiu ce simti acum. Nu e nevoie sa imi spui prin cuvintele cazute de mult in deriozoriu, atat de mestecate de atotstiutorii sentimentelor inalte. Nu mai e nevoie de litere, nici de sunete, nici de simboluri… am inteles perfect punctul pe care l-ai pus pe i. Si sufletu-mi s-a luminat din nou si vibreaza acum a implinire. Pentru ca nimic nu e mai presus de puterea gandului tau intersectata cu a gandului meu pe care il stii prea bine de ceva vreme deja…

Poarta unei noi dimensiuni se deschide pentru noi, ne vom tine de mana si vom pasi fericiti si lasand frica la intrare, stergandu-ne picioarele pe presul zgrunturos al ultimului prag dinaintea desavarsirii misiunii noastre aici, in lumea cea noua. Numele tau si numele meu rezoneaza precum doua picaturi de apa desprinse de pe piscul unui val ce iti aduce la mal recunostinta mea deplina pentru ca mi-a fost dat sa traiesc minunea ca esti, sau intamplarea ca sunt… ca suntem din nou contemporani intr-un punct al regasirii noastre.

Valul vibratiei X vine catre tine atras ca un magnet de lumina ochilor tai care acum pargurg insetati de puncte si de litere fiecare linie digitala a unui suflet deschis aici numai pentru tine. Stii asta, esti din ce in ce mai sigura pe tine, respiratia aproape ca se opreste cand ma citesti, tresalti de fiecare data cand apare un titlu nou, fiind din ce in ce mai curioasa sa vezi sub ce alte minunate forme mai zboara catre tine gandul meu curat.

Azi este un val, ieri au fost culori, maine va fi un zambet, iar luni cine mai stie ?! poate doar niste cercei… sau poate doar o rima care sa completeze versul rupt din proza sufletului meu. Si toate astea intr-o zi te vor inunda de fericire, te vor ridica acolo sus in mijloc de ocean si vom invata impreuna sa plutim pe val si sa pasim impreuna in miracolul si spectacolul vietii, uniti in armonie, in simtiri, in credinta si in Dumnezeu.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Sunetul culorilor

Motto :

Toate culorile sunt unice. Niciuna nu seamana cu cealalta.
Dar totusi sunt multi cei care isi pun intrebarea:

Can u Hear The Colors?

http://crazilixi.blogspot.com/

Here we go ! ...vezi culorile ?! ...esti sigur de ceea ce vezi ?! ...esti sigur ca sunt culori ?! Sau sunt poate sunete cifrate ?! Sau sunt doar frecvente de lumina ?! Ai puterea sa vezi dincolo de ele, sau sa auzi dincolo de sunetele care iti modeleaza creierul tau patrat ?! Esti sigur ca acum citesti cuvinte ?! Esti sigur ca tot ceea ce percepi tu este oare ADEVARAT ?! ...mai gandeste-te !

De multe ori invatam de la cei mici, invatam din zambetul lor inocent, din energia lor exploziva, din inspiratia lor creativa... de cele mai multe ori ii desconsideram, facem copii doar ca sa ne simtem bine, ca sa ne facem o familie, sa ne hranim orgoliul nostru de parinti. Uitam insa ca acesti copii de cristal ai mileniului luminii nu sunt doar marionetele noastre cu care ne jucam de dimineata pana seara si in care ne proiectam toate neimplinirile noastre personale. Sunt si ei la randul lor fiinte vii cu acelasi statut ca si noi, sunt pe acelasi plan cu noi. Ne dam mari profesori, ii umilim adesea prin aroganta si mandria noastra fara limite, ii punem la coltul de rusine, ii pedepsim in loc sa ii iubim mai mult, sa ii luam in brate, sa ne jucam cu ei mai mult, sa le zambim mai mult, sa ii respectam mai mult... Dar cine sa ne mai ajunga la nasul nostru de Dumnezei intrupati, la maretia judecatilor noastre de valoare, la imensitatea exacerbata a ego-urilor hiperunse cu toate alifiile pamantului ?! Ei bine, cap patrat, afla ca ei sunt mai sclipitori, sunt mai prezenti, sunt mai vii, sunt luminati divin !

Orbecaim robotic prin birouri, prin institutii, prin scoli inalte, prin teatre si filarmonici, prin primarii si consilii, prin organizatii si uniuni de putere, orbim pe zi ce trece, asurzim, chelim, ne imbolnavim constient pentru ca „asa este normal”, „asa este cursul firii”, „asa am invatat la scoala”, „pentru ca asa trebuie, mama”. Uhaaaaaaa !

Orbecaim in intuneric fara pic de discernamant ! Iar spectacolul soarelui creator se apropie ! Treziti-va, oameni buni ! Iesiti din matrice, spargeti tiparele, urlati, luati-va in brate, renuntati la averi, iubiti-va ca nebunii, traiti, simtiti ca in prima clipa cand ati iesit din pantecul mamei voastre ! Nu mai priviti totul la prima mana, nu va mai lasati inhamati la jugul unui sistem pe cale sa se cutremure de insasi propria neputina ! Soarele va arde legaturile de robie, va va elibera pe cei acordati la frecventa prezentului ! Dimensiunile tereste se schimba, culorile nu mai sunt culori, sunetele nu mai sunt sunete, literele numai sunt litere... Toate sunt suportul energetic al informatiei care ajunge acum la voi !

Deschideti ochii sufletului, imbratisati copiii de cristal, nu-i umiliti, iubiti-i si ei vor preschimba lumea pentru voi in paradisul primordial. Sunt copiii schimbarii, sunt cei care vor aduce din nou lumina si puritatea pe acest pamant care abia ce ne mai suporta !

Haideti sa ii luam de mana, sa dansam cu ei intr-o megadiscoteca pe ritmurile vibrationale ale vremurilor pe care le traim ! Vibrati, oameni buni odata cu sufletele lor curate ! Ascultati culorile, pictati sunetele, spargeti tiparele ! Gongul a batut deja, iar numaratoarea inversa a inceput ! Nu va lasati inghititi de pamant ! Ridicati-va din noroiul si ipocrizia latenta in care va complaceti de generatii !

Lasati copiii sa vibreze liber ! Lasati-i sa creeze, sa recreeze paradisul murdarit de voi, lasati-i sa ne arate puterea luminii ! Lasati copiii sa ne cante sunetul culorilor ! Pentru ca nu exista nici sunet si nici culori... exista doar lumina si voia lui Dumnezeu ! Nu va puteti impotrivi cu toate gentile si para-gentile Luis Vuiton, cu toate X5-urile si Q7-urile voastre, cu toate buncarele si palatele voastre, cu toate miliardele voastre din conturi... veti ajunge cu ele in pamantul pe care il ponegriti de-atata amar de vreme !

Sunt din ce in ce mai multi, sunt din ce in ce mai luminosi, sunt din ce in ce mai creativi, sunt din ce in ce mai spectaculosi ! Ei vor rasturna lumea inapoi la lumina ! Atentie mare la vibratii !!! Marele spectacol al Universului se apropie de actul sau culminant ! Bucurati-va de viata si vibrati in pace si armonie cu tot ceea ce va inconjoara ! Sa nu ziceti ca nu v-am spus...

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Ingerasul talisman

Motto :

Nu stiu, nu-mi amintesc ce spuneai...
Spuneai în cuvinte aiurea
De dragul tău, de dragul meu,
Iubirea...
Nu stiu, nu-mi amintesc ce spuneai...

Eu atât stiu.
Adormisem peste aripile tale...

http://jurnaluluneiscriitoare.blogspot.com/

Da Da ! ...despre tine e vorba, inca si inca odata ! Chiar despre tine cant, chiar inspre tine ma indrept, chiar intru tine sunt ! Dimensiunile noi se deschid in fata noastra, soarele ne incalzeste inimile amortite de atata vreme rece, ingerasii ne amintesc ca suntem mereu unul langa altul si chiar de esti acum de o alta parte a unui alt ecran acum si astepti plina de lumina fiecare cuvant al meu, fiecare semn, fiecare pas timid pe care indraznesc sa il fac, stii prea bine undeva acolo in inima ta candida ca iubirea mea respira energetic prin orisicare sunet, prin orisicare virgula, prin orisicare punct.

Numai una este aleasa lui Dumnezeu pentru mine, numai una este mireasa calatoriei mele spre acasa, numai una este desavarsirea si implinirea mea printre oameni. Timpul nu ne mai poate desparti pentru ca devine eter, spatiul nu ne mai poate tine indepartati pentru ca se va surpa, gurile rele isi vor inneca spasmele si frustrarile inghitind pamant, iar cerul va exploda de stralucire, norii albi vor zambi din nou atunci cand ne vor zari alaturi intr-un mic colt de paradis terestru, pe o insula care ne va reaseza mainile impreunate, de data asta multumind fierbinte lui Dumnezeu pentru infinita Lui iubire pe care ne-o poarta.

Si numai exista daca, si numai exista parca, si numai exista nimic fara tine, fara noi, fara Dumnezeu... totul recapata sens primordial, totul se intampla sincronizat in cele mai mici detalii, totul devine un intreg, un singur tot, un singur vis. Respiram aerul energizat acum puternic de un soare ce isi pregateste parca straiele de sarbatoarea ce o va lumina in timpuri de legenda vie, traita acum, aici, de mine, de tine, de noi... Vom pasi mai plini de lumina si de uimire in a cincea dimensiune menita parca pentru noi, bucurandu-ne impreuna din plin de spectacolul total al vietii.

Stiu ca esti numai a mea, stiu ca vibram asemeni, stiu ca deja ma intelegi, stiu ca deja cuvintele imi sunt de prisos, stiu ca si atunci cand tac imi simti gandul curat, stiu ca e suficient sa iti soptesc numele in gand iar tu sa apari brusc din neunde, stiu ca toate astea se intampla cu un unic sens, acela al reintoarcerii copiilor lui Dumnezeu acasa, tinandu-se de manutza doi cate doi, asa cum a lasat El lucrurile sa fie.

Mere, pere in panere, serpi, alune si cutume, toate pier pe limba lor, arzand viu de al meu dor... Dorul deja nu mai e dor, visul nu mai e vis, somnul nu mai e somn, dorinta nu mai e dorinta, esecul nu mai e esec. Toate palesc in fata ta, au ars in calea-mi catre tine pentru ca lumina ta e din ce in ce mai aproape, din ce in ce mai prezenta, mai vie, mai intensa si mai voluptoasa.

Bulgarele de zapada e aproape sfera alb albastra a vietii, copacii si pietrele din drum s-au spart, valea plangerii s-a inverzit si miroase a primavara deja, caii sunt gata sa fie inhamati la caruta plina de floricele viu colorate, natura se gatesete pentru nunta noastra curatindu-si straiele, corul de ingeri a intrat deja in repetitii pentru marele bal, pianul alb isi acordeaza notele, vioara corzile, iar un acordeon isi aranjeaza atent armoniile.

Asteapta-ma la intersectie, in colt la semafor, pentru ca galbenul intermitent al soarelui da semne ca se face verde ! Atunci voi trece si eu strada, urmandu-mi sufletul ce a ajuns deja... la tine !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Pat la rege

Motto :

Omul s-a ridicat din cerc
E ultimul război, ultima piesă.
Ascultăm liniştea în desfătarea timpului,
Suntem sfere pe o tabla de şah.
Asteptăm remiza sărutului,
Albul în negru şi invers,
Căci azi, omul a ales!

http://mihaelacelestine.blogspot.com/

Matricea contra-ataca simtind cum isi pierde incet autoritatea asupra celor care transcend lin dincolo de firele de matase atent intinse de regina mama. Plase de stele, parfum frantuzesc, aroganta dusa la extrem, toate sunt ispitele pasilor mei catre tine pe care nu ii mai poate devia nimeni si nimic. Am invatat azi o lectie de viata de la cineva necunoscut, am mai asezat o caramida la temelia paradisului pierdut, am pecetluit in zidul tacerii intreaga mea neghiobie, continuandu-mi neclintit drumul luminat.

Liniste... e nevoie de multa liniste in sufletele oamenilor. Am observat asta in urma unei banale discutii cu un inger deghizat in diavol, am resimtit fin mireasma cojii de mar, am ascultat atent o arie sparta a unui sarpe cu ochelari de portelan... ss-itul lui mi-a strapuns urechile-mi intinse a capta vibratii sonore inalte, tentatia ieftina a karmei mi-a pus la incercare sufletul si-asa zdrelit de atata drum.

Ajung sa strig in mine catre Cer dupa ajutor, insa El este deja aici, cu mine, in mine, in noi... mi te-a trimis pe tine sa imi tii sufletul in manutza ta de copil... asa nu il va mai putea zdreli nimeni. Si pentru ca linistea ma cuprinde iar, totul recapata sens, frecventele noastre se armonizeaza din ce in ce mai tare, iar ingerii mei pazitori sunt bine camuflati in verde prin gradini botanice, facand poze, nu pot decat sa ma reculeg din nou de pe trotuarul unei faleze pietruite imperfect unde adierea lina a naturii imi mangaie chipul, stergandu-mi fin transpiratia morbida.

Ne jucam tacticosi de-a Dumnezeii, ne aratam cu degetul unii pe altii desi alte trei sunt in acelasi timp indreptate catre noi insine, ne alergam haotic prin desisurile panzei de paianjen strapunse de mult deja de alegerile pe care cei mai curajosi dintre noi le-au facut. Unii simt nevoia sa se reconecteze cu matricea, nu isi mai suporta crucea, s-au autoproclamat zei si au impresia ca nimic nu le e strain. Altii raman consecventi zborului catre vis si nu se lasa intimidati de tupeul exacerbat al unor suflete tanjind iubirea. Problema e ca iubirea nu se cere, iubirea se primeste... iar asta, numai daca este ingaduit de Dumnezeu. Ori daca acordajul limbajului folosit de suflete pentru a se interconecta este bruiat, inadecvat sau prea sofisticat apar fortari de procedura care spulbera instantaneu orice forma de iubire.

Este trist sa constat ca desi oamenii isi purifica sufletele prin suferinte multiple, din dorinta acerba de a pasii peste praguri dimensionale noi, ajung mereu in acelasi punct de pornire, inghitindu-si sec coada... iar atunci, refuleaza scuipand truisme pe care le-au renegat deja cu mult timp inainte. Ipocrizia nu are margini, setea de iubire arde uneori prea tare incat iti arde pana si capilarele cele mai fine ale gingiilor care odata zambeau senin, adulmecand primavara... si toate astea pentru ce ?! sa ne umflam in pene pana ne crapa sufletul in noi ?! ...mai bine sa ne pastram echilibrul, linistea si armonia pe care cu greu le regasim pe toate de-odata in aceeasi casa.

Totul e asemenea unui joc de sah, sarim cu caii ca nebunii, urmarim cu atentie intentiile reginei din turnurile cu ziduri de granit, ne protejam regele asezand pionii in garda, gandim diagonale nebunesti, pana ajungem sa ne mancam si sufletele intre noi... ajungem sa uitam ca scopul jocului nu este acela de a il umili pe rege, ci de a ne transforma cati mai multi pioni in printi si regine.

Frumusetea nu rezida in a da mat regelui, ci in drumul pana acolo. Uneori pe drum insa, ne incruntam intr-atat capatand dorinte sadice de a umili regele intr-un colt de tabla... din fericire pentru el se mai intampla sa isi gaseasca intr-o clipa locul din care nu mai poate fi clintit. Regele a ajuns in pozitia ocrotita de Dumnezeu, iar remiza sarutului intr-o pozitie de pat nu se va putea puncta niciodata. Draga mea regina, m-ai umilit, insa m-ai adus fara sa vrei in pozitia in care doream si iti multumesc pentru asta... ma inclin, umil, in fata miracolului divin.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Ma vezi tu pe mine, oare ?!

Motto :

Încă mă strigi...
ţi-aud glasul cum colindă pădurile
tremurând printre roiuri de gânduri
şi-alergând vântul printre frunze

cât te-am aşteptat să revii!

numai cumpenele stejarilor
pot povesti
cum scârţâie timpul în ceasornice
uitate în scorburi
prea negre de târziu

în frumuseţea tinereţii mele
se oglindeşte un strigăt
a chemare umbroasă;
aproape că nu mai aud
aproape că mă tem să aud

rostirile tale sunt taine
şi-n ceaţa lor tulburătoare
se pierd toate necuvintele mele
ca-ntr-un labirint

să nu mai pleci!

să-mi pui bătăile inimii
pe talere de vreme
pentru a-ţi cântări fiecare semn
pe care mi-l arăţi
cu toată dragostea ta.

http://annaqueenrain.blogspot.com/


Universul ar spune ca da... Descoperim din nou ca traim intr-o lume extrem de misterioasa a coincidentelor si sincronicitatilor ce ne sunt destinate. Descoperim ca tot ce este in jurul nostru se trage dintr-o energie divina pe care incepem sa o simtim si sa o intelegem...

Ieri o fetitza mica mi-a oferit in dar un ac verde de brad. Am intalnit-o intamplator in scurta mea plimbare solitara de seara printr-un parc oarecare ce ma conducea spre mare... ai spune ca e o simpla intamplare, o banalitate. Dar, e oare asa ?! Sunt acestea semne de la Dumnezeu catre mine ?! E oare ea un ingeras trimis de tine sa imi spuna ca te gandesti la mine ?! Sunt oare toate cuvintele mele fara sens ?! Esti oare tu o pura intamplare in viata mea ?!...

Desigur ca toate intrebarile astea retorice isi regasesc raspunsul in adancul sufletului meu plin acum de lumina si de vibratia lina a zambetului tau... si mai sigur e ca aproape nimeni nu ma intelege. Nici nu stiu daca mai imi doresc sa ma inteleaga cineva dinadins. Imi este suficient sa ma intelegi doar tu, si atat... pentru ca se apropie clipa cand vei incepe sa intelegi fiecare silaba, fiecare respiratie, fiecare gest al meu catre tine... As putea sa fiu si mai direct, desi simt ca nu este nevoie, simt ca undeva acolo in inima ta stii exact cine sunt, de unde vin si incotro ma indrept. Stiu sigur ca sufletzelul tau mic poate vibra la cote extrem de inalte, mult mai inalte decat cele ale oamenilor care vor sa imi demonstreze ca stereotipul „traieste-ti clipa” e mai presus de iubire, mai presus de tine, mai presus de noi... Dumnezeu are insa grija ca sufletul meu sa vibreze mereu langa al tau, chiar si daca tu poate crezi ca nu intereseaza pe nimeni cum vibreaza el acum.

E suficient ca am recitit cuvintele pline de lumina, uimire si candoare ce mi le-ai scris candva, e suficient ca lumina chipului tau o implineste pe a mea undeva intr-o fotografie idilica de pe o insula care ne-a despartit si care, tot ea, ne va readuce impreuna intr-o zi, iar cine stie... regasirea noastra poate va fi pentru totdeauna...

Resimt de cateva zile o adiere intensa a vibratiilor pozitive pe care le trimiti catre mine fara sa vrei, crampeie din viitor imi inunda privirea-mi ce se cutremura de fericire atunci cand vede limpede drumul catre tine, iepurasul meu drag... toate astea se intampla ca un ecou al rugaciunii mele indreptate de mult catre Cer, se intampla pentru ca fiinta mea iti apartine intru-totul, cu voia lui Dumnezeu si mai ales cu frica de Dumnezeu...

Secundele se scurg parca mai repede catre momentul X, nici macar cifrele care se reped inapoi unele dupa altele nu ma mai sperie cu absolut nimic... chiar daca mai sunt putin sub o mie cinci sute, vor zbura mai repede ca gandul, se vor dezintegra lasand loc armoniei si iubirii mele infinite care e gata sa explodeze pentru tine... si sunt sigur ca deja simti asta, sunt sigur ca undeva acolo intr-un coltisor al inimii tale incepi sa tresalti usor la fiecare cuvant nou pe care il citesti aici, regasindu-te pas cu pas asemenea unei zane in povestea mea cea fara de sfarsit... iar toate astea pentru ca asa le-a ingaduit Dumnezeu sa fie !

Ma simt implinit acum, mi-am regasit eu-l pierdut in neantul desertaciunilor, mi-am limpezit gandurile si mi-am redescoperit misiunea mea in trecerea mea efemera pe acest Pamant. Sunt doar bucuros acum ca stiu ca si tu existi undeva intr-un mic locas pe pamant, odata cu mine, impreuna cu mine... tu ai fost salvarea sufletului meu de la dezastru, ai fost lumina care mi-a readus zambetul timid pe chip, ai fost si esti mereu cea pe care mi-o doresc langa mine pentru tot restul zilelor mele pamantesti... asta insa, e doar ceea ce imi doresc eu... iar daca intr-o zi, dorinta mea se va oglindi poate si in inima ta, voi multumi cerului pentru ca ma va face sa ma simt cel mai iubit om de Dumnezeu pe Pamant. Chiar si pentru ca te-am intalnit numai, pot spune ca deja ma simt asa...

Pana va sosi clipa in care voi afla acest lucru, acul verde de brad primit in dar il voi pastra cu sfintenie si il voi ruga pe fratiorul ingerasului pe care ti l-am daruit candva sa aiba grija de el pana cand se va reintalni cu fratiorul lui, acolo in inima ta... Fie ca lumina si linistea din sufletul meu sa razbata pana la tine, iar literele astea sa zboare precum gandul meu curat catre tine, soarele meu !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~