Requiem for a dream

.

Motto :

“…Îţi vei lua doar sufletul într-un buzunar, dăruindu-l cu timpul Ei. Dar până la urmă îţi vei da seama că această “ea” e doar o iluzie, o glumă făcută de autorul cărţii din mâinile tale. Te trezeşti şi-ţi dai seama că barca ta chiar se îndreaptă spre nicăieri… Dar continui să citeşti...”

http://adellina.blog.com/

Sa ne pregatim impreuna pentru a primi lumina sperantei care inca arde mocnit in suflete insingurate. Intr-o lume ce si-a lepadat bunatatea, visul Lui de a ne chema cu fata inapoi spre lumina licare in fiecare an intru’numele sau prigonit si batjocorit de oameni a caror trufie L-au rastignit. Suntem singuri in fata vietii, fiecare cu noi insine, cu visele nascute din perceptia pe care ne-o creem in primii ani de trecere pe pamant... Ne cautam totusi o pereche, apoi sinele ce vrea sa isi oglindeasca vibratiile lui unice, si totusi aceleasi...cu ale tale.

Suntem niste anonimi care se dau in spectacol pana ce cad in genunchi, in dorinta lor disperata de a-si umfla penele si de a fi in centrul atentiei... acolo, in genunchi, ajungem cu totii in fata Lui si numai atunci ne aducem aminte de El, de indurarile Lui, de cuvintele Lui. In genunchi simtim durerea si regasim simplul, binele, linistea... ne alinam crezand ca oricum ne va ierta, indiferent cum, indiferent ce, indiferent unde... pentru ca iubirea Lui este infinita. A noastra insa, ce facem cu ea ?! Cui o daruim ?! Unor trupuri, unor dorinte, unor iluzii ?! Macar de nu am irosi iubirea...

Fiecare isi petrece drumul asa cum a fost lasat, daruindu-si la un moment anume sufletul, simtindu-se poate prea singur pe drum, poate parasit de puterea de a trai, poate prea fericit si din abundenta lui de fericire mai imparte si altora... pentru ca nu toti oamenii sunt fericiti, pentru ca nu toti oamenii sunt dispusi sa te inteleaga, pentru ca sunt momente cand nu ne mai dorim nimic. La fel si eu, trecand prin toate astea cate putin, am ales sa ma daruiesc tie, lasandu-mi insemnele trupesti si visul in grija Lui, un trup de multe ori calcand stramb, de putine ori pasind curajos, rareori invingandu-si teama, insa mereu aproape de casutza lui, intotdeauna indreptat catre tine...

Iluzie anonima, realitate pamanteana sau minune divina ?! Ce esti, tu, oare ?! Putin din fiecare, ar spune unii... dar daca nu ai fi deloc, ce s-ar intampla cu mine ?!... as amuti pe veci... as ramane impietrit in nisip, as orbecai in nesabuinta... as mai respira doar odata... si atat...

Dumnezeu imi spune ca ESTI ! Privirea imi incalzeste cu un strop de lumina, auzul mi-l mangaie lin cu armonii de ghitara, obrajii mi sterge cu zambetul Lui, sufletul imi imbarbateaza cu dragostea Lui infinita pentru copiii Sai, copii pe care ii cheama mereu langa El... copiii astia obraznici care nu asculta, care nu vor sa invete sa mai citeasca...

Eu sunt Lumina, dar voi nu Mă vedeţi.

Eu sunt Calea, dar voi nu Mă urmaţi.

Eu sunt Adevărul, dar voi nu Mă credeţi.

Eu sunt Viaţa, dar voi nu Mă căutaţi.

Eu sunt Învăţătorul, dar voi nu Mă ascultaţi.

Eu sunt Prietenul vostru Cel mai bun, dar voi nu Mă iubiţi pe Mine.

Dacă voi sunteţi nefericiţi,

Atunci nu Mă învinuiţi pe Mine...

Dumnezeu mai imi spune ca SUNT ! Mi-a daruit o viata si este bine sa ma bucur de ea, sa nu o irosesc... dar cum sa imi imaginez dimineata fara tine in gand ?!... cum sa refuz bucuria care mi-a fost adusa de El, trimitandu-te pe tine in drumul meu ?!... cum sa-mi ignor destinul si pe mine insumi ?!... cum sa ma las prada desertaciunilor care imi devoreaza eu-l ?!... cum sa renunt la dreptul meu la fericire ?!...

Ma voi cai, ma voi spala de cele rele, ma voi supune smerit vointei Lui, imi voi captusi sufletul cu miresme, il voi unge cu mir si voi primi in taina caldura luminata a invierii Lui ! Iar cand lucrarea Sa se va desavarsi in mine, voi fi pregatit sa te revad si minunea sa se intample. Pentru ca fiecare din noi ne pregatim pentru mica minune din viata lui... iar pentru mine, TU esti mica mea minune !

Sarbatori cu bine, tuturor ! ...si pline de lumina !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

When your hand reaches mine

Motto:

"O sa te-astept pe drumul dinspre lume,
Sa-ti mangai sufletul sa-ti fie bine
Sa uiti trecutul si tot ce-a fost nedrept...
... ... ...
O sa te-astept...
Dar niciodata nu am sa te-nteleg!"

Un suflet


Atunci cand gandurile pozitive stau ascunse intr-un abis ferit de lume sunt avertizat sa le aduc la lumina si sa le impartasesc cu tine, sa imi urnesc pasii abatuti de la drumul dinspre lume si sa imi mut comutatorul de vibratii pe on, lasandu-mi sufletul liber sa vibreze din nou.

Teorie simpla, practik a imi simplifica traiectoria gandului ce mi-a tocit deja sinapsele neuronilor mei, atatia cati or mai fi ramas ei, sus la etaj... parca nu mai conteaza ce imi doresc mai mult decat ce iti doresc, nu mai conteaza ce rostesc, decat poate numai ce citesc, ma transform intr-un copac solitar ale carui crengutze isi revendica mugurii unei primaveri ce parca se abtine a mai veni... asta pentru ca micile cuiburi construite ale unor vremuri trecute sunt acum goale, insingurate de vant, de ploaie, de nori...

Ce usor ar fi sa ma pot urca intr-o masina a timpului si sa colind din nou trecutul cu ceea ce stiu acum... dar, ce farmec ar mai avea ?! As sti in fiecare secunda ce ar urma sa se intample... iar reintalnirea cu tine nu mi-ar mai da inapoi fiorii unei vibratii necunoscute mie atunci, atat de clar definita si ras-explicata azi... o vibratie pe care tot nu o intelegi, o privesti sfios, dar o resimti cu intreaga-ti fiinta.

Curg cuvintele pe langa noi, iar noi... noi ce facem ?!... ne ascundem unul de altul intr-un dans la departare pe ritmuri de flamenco, avem nevoie de translatori, de porumbei calatori sau firave buburuze de primavara care sa duca trena unei regasiri ce se anunta ca fiind una de poveste... ehemmmm, zboara visele hai-hui dincolo de realul blurat in gri, numai ca manutza mea o cheama mereu pe a ta la fiecare pic de simtire a frumosului din jur. De ce se intampla asta, nu mai e cazul sa repet...

Ce usor ar fi daca mainile noastre impreunate si-ar indrepta ruga spre cer si ar simti deodata pulsul unor vibratii pereche ce isi cauta ardent punctul lor comun de rezonanta, de traire in unu! Ce usor ar fi sa adorm in fiecare seara tinandu-te de mana!... ce repede mi-as dori sa ma trezesc apoi dimineata si sa iti simt inima vibrand deodata cu a mea!... ce greu imi este sa imi caut acum cuvintele, fara tine...

Ma amestec printre gandurile frumoase ale ingerilor scriitori, printre poezii si proze pline de inocenta si cu arome de tine, printre imagini si puncte de suspensie care imi spun ca intr-o zi toate astea le vom privi intr-o zi impreuna, razand in hohote sau plangand ca doi copii ce atunci au descoperit iubirea, amintindu-ne de clipa asta in care doua ecrane de pixeli ne aduc cu gandul aproape.

Aici in micul meu univers primesc bucuros fiecare gand ce imi intoarce chipul din nou catre zambet, catre un optimism ce vrea sa isi iasa din matca lui teoretica si sa ma ajute sa pasesc mai curajos inainte. Pana te voi regasi, voi spune mereu tuturor cele sase motive care imi tin loc de orice alte dorinte inrobitoare si care ma vor ajuta iar sa ma ridic la viata.

Esti stropul de ploaie ce ma trezeste din visul meu adanc !

Esti un vis hoinar ratacit in mintea mea !

Esti roua diminetilor tarzii incendiate de soare !

Esti frunza pe care o tin intre degete !

Esti raza de soare ce-mi mangaie privirile !

Esti ultima silaba pe care o rostesc inainte de a te visa !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

On the edge of an alley

Motto :

"…e de preferat sa mergi, modest, pe marginea aleii... Azi aleile incep sa prinda viata, n-am sa pot sa le traversez lipsita de interes!"

http://million-dreams-bubu.blogspot.com/



Imi tine cineva de sase ?!... un gand rasturnat in oglinda unei primaveri intarziate ce se rasteste la mine, dar care inca nu imi da de veste... Si ce daca asteptam o veste, un feed-back, un da... si ei ii este dor... Ma cauta ratacind prin cuvinte, inchipuindu-si ca inca mai simt aroma de vanilie, ca mi-am ridicat privirea inspre inainte si, totusi... nimic din toate astea.

Doar crampeie de amintiri si acorduri de la minor ce imi staruie fin auzul ma tin cald in brate, luandu-ma lin de mana, caci o singura mana inca se mai zbate sa arate spre cer... cealalta isi cauta degetele imprastiate pe cimentul ud al unei alei ale carei margini sunt pline de atata dor aruncat pe jos. Sunt degetele care odata ti-au managiat obrajii, in somnul dulce al chipului tau alb de copil ce isi merita odihna dupa o plimbare lunga pe alte alei, sub un azur demn de cele mai fine peneluri si armonii celeste.

Apoia clipei din care privirea mea s-a despartit de a ta, am luat-o de-a dreptul pe mijloc cautand cel mai scurt drum inapoi... ce daca mergeam de-alaturi cu toate masinile ?! M-am rasucit, am sarit gropile, m-am ferit de claxoanele care imi zdreleau timpanele, am fentat regulile de circulatie, am mers intr-un picior pe linia dubla, ba chiar scapand uneori cate un picior pe contrasens… doar sa ajung mai repede la tine. Si cand am ajuns, eroare de sistem... echipajele au aparut brusc la locul accidentului, ca nu care cumva victima sa se ridice si sa isi vada mai departe de drum... ei trebuiau sa isi faca datoria lor de incolonati in sistem. Si pana sa ma dezmeticesc, eram deja departe... chiar mai departe decat de unde pornisem prima data. Si ce daca ?! ...nu ma mai doare de mult, decat poate in partile alea moi din maxim trei litere... gata cu epicul asta ieftin si comun... mai fac cativa pasi si ma rotesc ametit de amintiri, pe mijlocul unei alei parasite de animatia cotidiana... si ce daca e noapte si frig, iar fata mi s-a desprins de trup ?! Si-a luat o pauza de corp, nemaisuportandu-si grimasele unui zambet trist si sters de prea multa durere, de indolenta unui sistem vanitos si obez de stereotipii...

Literele ordonate ale unor fiinte suave mi-au mangaiat sufletul, mi-au alinat privirea cimentuita inspre trotuarul pe unde nu mai vad pe nimeni trecand, mi-au spus “buna dimineata”, mi-au adus un pahar cu apa curata, mi-au pictat un colt de zambet pe trupu-mi zdrelit, mi-au adus niste lipici sa imi pun fata la loc, m-au alintat in franceza asa cum nu ai avut inca ocazia sa o faci si chiar mi-au pus o baterie mica si noua la stalpul de lumina din capatul aleii unde mi-am ratacit degetele intr-o liniste care si acum isi adulmeca ecoul... nu stiu daca sa le adun de pe jos, sa le pun din nou sa apese niste butoane mici patrate din plastic, cu niste puncte si linii desenate pe ele... nu stiu daca milioanele de apasari de pana acum ti-au facut inima sa vibreze, sau daca doar mi-am apasat degetele in gol pe un plastic pe care din cand in cand se asterne tacerea.

Unii ajung sa creada ca sunt actori ce isi citesc rolul aici, fara sa resimta rostul si locul lor in sufletul meu... altii ma fac la randu-mi sa tremur atunci cand le citesc rolurile unduind printre scenariile desenate de ei in Universul lor supra-pamantean si ma amestec prin intrebarile lor candide, incercand sa raspund umil si sa ma bucur de un gand frumos. Uneori, un milion de vise imi bat in geam, fredondand mirate propunerile indecente ale unor armonii de vis, alteori ma indeamna sa le caut pentru ca sa ma gaseasca mai usor printre cuvinte traduse din alte limbi mai straine sau, pur si simplu, mi se alatura in tacerea mea egoista pe care un alt sase o sparge acum... nu mai este nici douazeci si noua, nici radical din doi, este doar un 6...ce asteapta poate un 2 langa el.

Recunosc, da, recunosc ca azi am vrut sa iti scriu din nou... si ce daca iar nu vei citi nimic ?!... si ce daca buburuzele de primavara nu vor sa imi spuna ce faci ?!... si ce daca ploua din nou cu lacrimi din cerul de vanilie ?! Sunt lacrimile mele, care pentru tine poate ca nu conteaza... poate ca asa si trebuie acum. Si ce daca asa trebuie ?!...

Mi-am diluat romantismul siropos in imagini reci si cuvinte rare, mi-am ordonat gandurile haotice intr-un nou haos, mi-am jurat ca nu ma va interesa ce spune lumea, mi-am aruncat degetele unei maini pe jos de atata dor si mi-am smuls fata de pe mine. Acum ascult gatuit o replica de final din filmul meu preferat:”...iti amintesti ce mi-ai spus odata ?! Mi-ai spus ca fiecare clipa care trece este o noua sansa sa o iei de la inceput” Asa ca... te voi gasi din nou... imi tine cineva de sase ?!

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~