25 oct. 2009

7 litere
















Motto :

Fly the ocean in a silver plane
See the jungle when it’s wet with rain
Just remember ‘til you’re home again
You belong to me…

“You belong to me” – Vonda Shepard


Imi este dor de tine. Atat de dor incat daca as veni sa te vad acum stiu ca pe urma mi-ar fi si mai greu decat imi este si-asa fara tine. Plimbandu-ma prin parc si zarind baieti si fete tinandu-se tandru de mana, lacrimile imi scrisneau intr-atat incat le puteai auzi nasterea lor din perechea de ochii insingurati de atata amar de vreme. Ma refugiez in fata unui calculator ambulant si prafuit, ratacindu-ma printre fotografii si lacrimile rebele ce imi lasa sufletul insetat de iubire, insetat de caldura si insetat de tine. Este atat de ciudat si de neobisnuit ceea ce simt, atat de intens si in acelasi timp atat de greu sa o impartasesc cu tine. Multi ar spune ca sunt un nebun de pe o alta planeta… putin imi pasa. Vreau macar sa sper ca vei citi poate aceste randuri si intr-o zi ma vei intelege si imi vei ierta “indranzneala” de a iti rosti numele in adancul cel mai lin al sufletului meu de copil.

Daca as anagrama numele mamei mele, culmea, tot la tine as ajunge ! Coincidentele sunt peste tot in mintea mea, pure intamplari si conexiuni misterioase, pana si statusul unei domnisoare pe care l-am citit intamplator acum cateva minute pe un alt site in timp ce imi cautam cuvintele sa le adun aici pentru tine. Evident ca miracolul vibratiei X se resimte din plin, indiferent de starea mea de spirit, reamintindu-mi cum a inceput povestea fara de sfarsit a unei iubiri imposibil de imaginat, pe atat de speciala si de diferita de sensul comun al unei notiuni uzate si luate aproape deja in derizoriu de multi superficiali ultramoderni.

Dulcele stil classic ramane la baza unui sentiment care isi sparge propriile tipare, devenind intr-un mod deosebit un fel de a simti, de a trai si de a ma exprima. Mai simplu spus, am reusit sa dau o noua dimensiune iubirii, dimensiunea X, ce depaseste cu mult sensurile comune ale ei, iar asta nu pentru ca as fi un providential indragostit cu simptome specifice de fluturasi in stomac, ci pentru ca tu esti atat de speciala incat mi-ai reformatat total structura interioara a propriului ego.

Lasand cuvintele complicate la o parte, incerc sa imi limpezesc ochii incordati de atata comuniune cu oceanul deasupra caruia zbor cu un avion argintiu F 22, pe acordurile pline de octombrie ale unei melodii din Ally McBeal, unul din serialele mele preferate dealtfel, regasind sub batista mea micul fulg argintiu pe care parul tau l-a mangaiat odinioara langa un coltisor azur de mare. Este o alta stranie coincidenta care ma readuce langa tine intr-un timp nu prea indepartat din trecut. Dar ce mai conteaza asta acum… seara isi face loc printre cuvinte si imi risipeste cu tact imaginile pline de sarm din subconstient, lasand loc unui nou vis in care poate ne vom intalni din nou.

Numai asa cred ca e mai bine acum, pentru amandoi, dar poate mai ales pentru mine. Nu vreau sa risc si sa imi testez puterea de reactie si de rezistenta dupa o revedere acum… sunt slabit si prea vulnerabil incat nu mi-as putea stapani emotia de fata cu tine, o emotie fireasca si sincera care sunt convins ca o resimti din ritmul cuvintelor care se zbenguie aici de ceva vreme. Asa ca, nu iti spun decat somnic usor si tie, iar ingerasii sa iti vegheze cele mai frumoase vise ale tale. Voi fi si eu printre ei, acolo langa tine, _ _ _ _ _ _ _ :)
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

14 oct. 2009

My little lady bug





















Motto :

Where are you this moment… only in my dreams
You're missing, but you're always a heartbeat from me.
I'm lost now without you, I don't know where you are
I keep watching, I keep hoping, but time keeps us apart…

Is there a way I can find you ?
Is there a sign I should know ?
Is there a road I could follow,
to bring you back home ?

To me...

“If I could be where you are” - Enya


Departe de atingerea mainilor mele ce mangaie acum durerea unui suflet blocat undeva in Univers, departe de aproapele unui cuget rusinat de a mai vibra, departe de acordurile naturale ale unei tonalitati care defineste lin iubirea mea esti tu, impreuna cu mica mea buburuza domnisoara. Ma incearca din nou visul in care apari si dispari, fara sa imi spui ‘la revedere’… iar gandul tau curat zboara catre mine, vestit gingas de mica mea buburuza domnisoara… sau poate doar asa vrea inima mea sa fie… Acordurile despre care iti tot spuneam sunt acum mai timid inganate de mai multe viori si de o voce interioara ce inca mai razbate dincolo de mine, dincolo de neputinta care inca imi domina spiritul. Ele descriu totusi o singura intrebare si un singur raspuns care sa ma ajute sa imi regasesc drumul catre tine.

Nu-i asa ca toate astea se vor termina intr-o zi ? Nu-i asa ca rostul atent ales de Dumnezeu pentru tot ce se intampla il voi intelege in ziua in care manutele tale se vor intalni din nou cu ale mele ? Nu-i asa ca incepi incet, incet sa ma intelegi ?... macar un pic ?...

Sunt un sufletel ce isi alinta micul strop de visare ce i-a mai ramas, alaturi de armoniile ce acopera cald sunetele ascutite si bruiajele citadine din jur. Imi caut acel dram de energie care sa ma readuca la viata, sa imi reactiveze simturile, sa iti scriu din nou in fiecare zi, sa stii mereu ca sunt aproape de tine chiar daca deja simti acest lucru in ciuda momentului greu care ma apasa. Printre lacrimile limpezi care isi fac loc printre cuvinte si gandul de multumire pe care il trimit cu recunostinta si trist ca nu pot sa intorc macar cu o floricica alba emotia ce ma cuprinde, las armoniile si viorile sa vorbeasca si sa spuna ceea ce cuvintele nu pot face. E atat de bine sa stii ca cineva se gandeste catusi de putin la tine, ca iti vrea binele, ca simte alaturi de tine si ca iti impartaseste trairile… daca ar stii acel cineva cat de aproape ma simt de tine si cat de complicata este coincidenta unui f-ulg argintiu poate ca m-ar certa din nou, insa nu cu rautate, ci cu o gentilete delicata asemenea aripioarelor unei mici buburuze domnisoare.

Exista oare o cale sa te pot gasi ? Exista oare un mod prin care sa fiu acolo unde esti tu acum si sa pot sa iti privi chipul si zambetul tau senin ? Exista oare un raspuns la toate astea ?!

Adierile reci ale toamnei care isi fac loc printre razele de soare cu dinti sper sa imi alunge frunzele ruginii ce imi acopera inima, lasand loc unei noi primaveri rotunde si care sa puna capat unui douazecisinoua acid de care parca as vrea sa uit cat mai repede. Poate dupa dusul rece care mai prinde bine cateodata – de n-ar mai veni vreodata, va aduce dupa sine un nou val azur ce isi va defini combinatia optima intre alb si albastru, colorandu-mi din nou viata si spaland toate nuantele de gri din sufletul meu.

Si tie iti doresc la fel sa ai parte de cat de mult bine, asemenea gandului tau curat pe care mi-l trimiti si ma faci sa tresar ca un copil, pana cand ne vom intalni vor trece toate relele si atunci vom rade si ne vom aduce aminte de momentul asta ca si cum mana mea ar prinde-o acum pe a ta si am face timpul sa stea in loc macar si un minut, micuta mea buburuza domnisoara :)
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~